Crom
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna august 2006.
Cromul este un element chimic din grupa a VI-a a tabelului periodic. Numele său derivă de la cuvântul grecesc Cromos (culoare), deoarece combinaţiile acestui element sunt multicolore.
Cuprins |
[modifică] Caracteristici
- Simbol chimic: Cr
- Număr atomic: 24
- Masă atomică: 51.9961 uam
- Densitate la 293 K: 7.19 g/cm3
- Punct de topire: 1857.0 °C (2130.15 °K, 3374.6 °F)
- Punct de fierbere: 2672.0 °C (2945.15 °K, 4841.6 °F)
- Stare: solidă
- Culoare: gri
- Clasificarea: metal de tranziţie
- Structura cristalină: cubică
- Numărul de protoni/electroni: 24
- Numărul de neutroni: 28.
[modifică] Structura atomică
- Numărul de straturi: 4
-
- Primul strat: 2
- Al doilea strat: 8
- Al treilea strat: 13
- Al patrulea strat: 1
[modifică] Izotopi
| Izotop | Perioada de înjumătăţire |
|---|---|
| Cr-49 | 42,3 minute |
| Cr-50 | Stabil |
| Cr-51 | 27,7 zile |
| Cr-52 | Stabil |
| Cr-53 | Stabil |
| Cr-54 | Stabil |
[modifică] Istoric
Cromul a fost descoperit în anul 1797 de chimistul francez Nicolas Louis Vauquelin.
[modifică] Răspândire
Cromul este un metal destul de răspândit în scoarţa pământului dar numai sub formă de combinaţii chimice, clarkul său având valoarea de 0,033%. Minereul de bază folosit la extragerea cromului este cromitul.
[modifică] Compuşii cromului
Oxidul de crom ... Acidul bicromatic (H2Cr2O7) Bicromatul de amoniu - (NH4)2CR2O7 care se descompune prin ardere formand "vulcanul chimic"
[modifică] Fabricare
În metalurgia cromului se disting două etape mai importante şi anume: fabricarea oxidului de crom şi obţinerea cromului metalic. Face parte din categoria metalelor puţin reactive, în stare compactă prezintă o rezistenţă deosebită faţă de oxigen şi agenţii atmosferici chiar şi la temperaturi ridicate.
[modifică] Utilizare
Încă din veacul trecut s-a observat că adausurile de crom în oţel contribuie la creşterea caracteristicilor mecanice precum şi a rezistenţei la coroziune ale acestuia. Dar, influenţa favorabilă pe care o exercita cromul asupra oţelului nu a fost exploatată decât foarte puţin până în anii care au precedat primul razboi mondial, în prezent se poate spune că cromul constituie principalul element de aliere al oţelurilor. Oţelurile cu conţinuturi mai scăzute de crom (0,3—4%) posedă o duritate ridicată şi o bună rezistenţă de rupere la tracţiune.
[modifică] Vezi şi
89 Ac, 13 Al, 95 Am, 47 Ag, 18 Ar, 33 As, 85 At, 79 Au, 7 N, 56 Ba, 4 Be, 97 Bk, 83 Bi, 107 Bh, 5 B, 35 Br, 48 Cd, 20 Ca, 98 Cf, 6 C, 58 Ce, 55 Cs, 17 Cl, 27 Co, 24 Cr, 29 Cu, 96 Cm, 110 Ds, 66 Dy, 105 Db, 99 Es, 68 Er, 63 Eu, 100 Fm, 26 Fe, 9 F, 15 P, 87 Fr, 64 Gd, 31 Ga, 32 Ge, 72 Hf, 108 Hs, 2 He, 1 H, 67 Ho, 49 In, 53 I, 77 Ir, 36 Kr, 57 La, 103 Lr, 3 Li, 71 Lu, 12 Mg, 25 Mn, 109 Mt, 101 Md, 80 Hg, 42 Mo, 11 Na, 60 Nd, 10 Ne, 93 Np, 28 Ni, 41 Nb, 102 No, 76 Os, 8 O, 46 Pd, 78 Pt, 82 Pb, 94 Pu, 84 Po, 19 K, 59 Pr, 61 Pm, 91 Pa, 88 Ra, 86 Rn, 75 Re, 45 Rh, 111 Rg, 37 Rb, 44 Ru, 104 Rf, 62 Sm, 21 Sc, 106 Sg, 34 Se, 14 Si, 50 Sn, 51 Sb, 38 Sr, 16 S, 81 Tl, 73 Ta, 43 Tc, 52 Te, 65 Tb, 22 Ti, 90 Th, 69 Tm, 112 Uub, 116 Uuh, 118 Uuo, 115 Uup, 114 Uuq, 117 Uus, 113 Uut, 92 U, 23 V, 74 W, 54 Xe, 39 Y, 70 Yb, 30 Zn, 40 Zr
[modifică] Bibliografie
- Edith Beral & Mihai Zapan - Chimie anorganică, Editura tehnică, Bucureşti, 1977.
 |
Acest articol despre chimie este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui! |
