Alexei Brusilov
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alexei Alexeevici Brusilov (în limba rusă: Алексей Алексеевич Брусилов) (19 august 1853 - 17 martie 1926) a fost un general rus de cavalerie, cunoscut în special pentru dezvoltarea tacticilor militare ofensive folosite în timpul ofensivei care-i poartă numle (1916). În timpul planificării şi pregătirii ofensivei, statul major al lui Brusilov a creat metode inovatoare de atac, care au anticipat tacticile de infiltrare extrem de eficiente ale germanilor, folosite de aceştia din urmă în 1918. Ofensiva Armatei a 8-a ruse a fost una dintre cele mai importante campanii ţariste din primul război mondial. Austro-Ungaria a pierdut aproape 1,5 milioane de soldaţi şi cam 25.000 km 2 de teritoriu în timpul sus-numitei campanii ruse.
Brusilov s-a născut în Tiflis, Georgia. A urmat cursurile Şcolii Impeiriale de Cadeţi, iar după intrarea în serviciul activ a participat la războiul ruso-turc, 1877-1879. A fost promovat la gradul de general în 1906. Brusilov a comandat în timpul primului război mondial Armata a 8-a şi după ceva vreme, Frontul de sud-vest, câştigând reputaţia de a fi fost cel mai capabil general rus. Busilov, în ciuda monarhismului său declarat, a fost susţinătorul celor care cereau abdicarea ţarului.
După abdicarea ţarului Nicolae al II-lea în februarie 1917, guvernul provizoriu l-a numit pe Brusilov în funcţia de comandant suprem. În august a fost demis, generalul fiind izolat de politicienii care îl considerau trădător al revoluţiei.
După Revoluţia din Octombrie din 1917 şi pe durata războiului civil rus, Brusilov a rămas inactiv. În 1920, el a intrat în rândurile Armatei Roşii. Brusilov, deşi îi dispreţuia pe bolşevicii ajunşi la putere, vedea în ei mijlocul prin care naţiunea rusă se putea ridica din nou la statutul de "Rusia Mare", unită şi indivizibilă. Bolşevicii victorioşi în războiul civil au reuşit să reunifice prin forţă sub comanda centralizată a Moscovei majoritatea teritoriilor care aparţinuseră fostului Imperiu Ţarist. Această realizarea se pare că l-a încurajat pe Brusilov să intre în rândurile Armatei Roşii. El a considerat tot timpul că, mai devreme sau mai târziu, bolşevicii aveau să fie îndepărtaţi de la putere de un partid mai puternic şi cu mai multă priză la popor. Deşi simpatizant al albilor, el nu i-a sprijinit deoarece, în timp ce aceştia atacau Rusia, comuniştii deschideau un front împotriva atacatorilor polonezi. Generalul Brusilov a participat la campania împotriva Poloniei, dar nu a ocupat o poziţie importantă de comandă, fiind în principal consilier militar şi inspector al cavaleriei.
După ce s-a pensionat la 70 de ani, a trăit alături de soţia sa bolnavă într-un apartament comun, alături de altă familie. A murit la Moscova, fiind înmormântat cu onoruri de stat în Cimitirul Novodevici, cu participarea reprezentanţilor noii Rusii (bolşevicii), cât şi de cei ai vechii Rusii (clerul şi câţiva foşti burghezi). Soţia generalului a socotit serviciul funerar unul simbolic, în care noua Rusie îngropa pe cea veche.
Memoriile de război ale lui Brusilov au fost traduse în engleză şi au fost publicate în 1930 sub titlul "A Soldier's Notebook, 1914-1918".
