Carol cel Pleşuv
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Carol al II-lea cel Pleşuv (* 13 iunie 823, Frankfurt am Main - † 6 octombrie 877, Avrieux), fiul lui Ludovic cel Pios, a purtat din 829 titlul de dux Alemanniae, în 843 a moştenit partea vestică (aprox. teritoriul de Franţei de astăzi) a Imperiului Carolingian, iar în pe 25 decembrie 875 a fost încoronat la Roma ca împărat al Sfântului Imperiu Roman
A fost aşadar: rege al Franciei de Apus (Franţa de astăzi) (843-877) şi împărat al Occidentului (875-877).
A fost cel mai mic fiu al lui Ludovic cel Pios, care la rândul său a fost fiul împăratului Carol cel Mare. Mama sa a fost Judith de Bavaria, cea de-a doua soţie a lui Ludovic cel Pios.
În 840, la moartea lui Ludovic I cel Pios, războiul între fii care şi-au împărţit vastul imperiu al lui Carol cel Mare a început imediat.
În 843, prin Tratatul de la Verdun Imperiul Carolingian a împărţit definitiv între cei trei:
- Carol cel Pleşuv a primit Francia Occidentală (viitoarea Franţa)
- Ludovic Germanul a primit Francia Răsăriteană sau Sfântul Imperiu Roman (viitoarea Germanie)
- Lothar a primit Francia de Mijloc, de la Marea Nordului până în Italia
Perioada de la 856 până la 861 este epoca invaziilor normande.
În 869 după moartea lui Lothar al II-lea, fiului lui Lothar I, provincia Lotharingia este partajată între Franţa şi Germania.
În 875, Ludovic al II-lea, fiul lui Lothar a murit. Carol al II-lea a devenit împărat.