Cei 13 de la Arad
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cei 13 de la Arad este denumirea generică sub care sunt cunoscuţi cei 13 ofiţeri ai armatei imperiale austriece, ofiţeri care au fost executaţi în anul 1849 la Arad, pentru motivul că s-au alăturat mişcării revoluţionare a lui Lajos Kossuth, susţinând pretenţiile maghiare de independenţă faţă de Austria, încălcându-şi astfel jurământul de fidelitate faţă de Casa de Habsburg. Monumentul Statuia Libertăţii din Arad evocă memoria celor 13 comandanţi. Istoriografia maghiară îi menţionează sub numele de "Martirii de la Arad", punând accentul pe dorinţa lor de libertate. În publicistica românească imaginea celor 13 generali a fost adesea confundată cu cea a lui Józef Bem, generalul care a condus confruntările din Munţii Apuseni, în care s-au ciocnit trupele revoluţionare maghiare cu armata imperială austriacă, de partea acesteia din urmă aflându-se şi trupele lui Avram Iancu.
Cei treisprezece sunt:
- Ladislau Aulich, locotenet-colonel în armata austriacă, numit general de Lajos Kossuth
- Ivan Damianic, de origine sârb, locotenent-colonel în armata austriacă, numit general de Lajos Kossuth
- Aristide Desewffy, maghiar născut în actuala Čakanovce din Slovacia, căpitan în armata austriacă
- Ernő Kiss, armenian născut la Timişoara comandant al regimentului de cavalerie II Hanovra, numit general de Lajos Kossuth
- Carol Knezic, de origine croat. A fost numit general după rănirea lui Ivan Damianic, în locul acestuia.
- Georg Lachner născut într-un sat Necpaly din Slovacia
- Vilmos Lazar, maghiar născut în Zrenjanin, un sat din Serbia fosta Iugoslavia
- Karl von Leiningen-Westernburg, conte, născut în Hessa
- József Nagysándor, maghiar născut la Oradea
- Ernst Pöltenberg, născut la Viena, locotenent în armata imperială austriacă, nu cunoştea limba maghiară, numit colonel de Lajos Kossuth
- Josef Schweidel, născut in Zombor sau Sombor, in Serbia maior în armata austriacă
- Ignác Török maghiar născut în Gödöllő judeţul Pest
- Carol Vécsey, maghiar născut in Pest Pesta conte, locotenent colonel în armata austriacă, numit general de către Lajos Kossuth
[modifică] Executarea
Ofiţerii maghiari de la Arad au fost luaţi prizoneri de către ruşi, ulterior predaţi austriecilor, iar primul ministru Felix Schwarzenberg a dat ordin sa fie judecaţi la un tribunal militar, cu aprobarea lui Francisc Iosif. Toţi au fost condamnaţi la moarte prin spânzurare, sub acuzaţia "săvârşirea crimei de lezmajestate". Judecătorul a fost Carol Ernst. Condamnaţii au fost duşi în mina lui Jakob Haynau, unde au fost executaţi prin împuşcare. Este posibil ca data de 6 octombrie să fi fost aleasă în mod intenţionat întrucţt în Viena era o revoltă în care a fost executat Latour ministrul apărării al cezarului austriac şi tot în aceaşi zi a fost executat în Pesta Lajos Batthyány fost prim-ministru al Ungariei.
