Józef Bem
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Józef Bem (n. 14 martie 1795, Tarnów - d. 10 decembrie 1850, Aleppo, astăzi Halab, Siria) a fost un general polonez, comandantul armatei revoluţionare maghiare în timpul Revoluţiei de la 1848.
[modifică] Activitatea
La 14 octombrie 1848 a preluat la Viena conducerea revoluţiei antihabsburgice. Pe 25 octombrie, în ziua capitulării rebelilor, a fugit în Ungaria. Guvernul revoluţionar al lui Lajos Kossuth i-a încredinţat imediat comanda trupelor revoluţionare maghiare din Transilvania. Acolo a organizat o armată de 10.000 de secui, cu care a reuşit să înfrângă în bătălia de la Dej, pe 19 decembrie 1848, trupele feldmareşalului austriac Anton von Puchner. În ciuda înfrângerii sale pe 4 februarie 1849 la Vizocna (azi Ocna Sibiului), generalul Bem a reuşit să cucerească Sibiul şi Braşovul, silind trupele austriece să se retragă în Valahia.
După ce Casa de Habsburg a chemat în ajutor trupele ţariste, generalul Bem a fost înfrânt pe 31 iulie 1849 în bătălia de la Albeşti, lângă Sighişoara. Chemat de Lajos Kossuth să se retragă în Ungaria, a luat parte, pe 9 august 1849, la bătălia de la sud de Timişoara, unde trupele revoluţionare maghiare au fost înfrânte de aliaţii austrieci şi ruşi. Pe 13 august 1848 armata revoluţionară a capitulat la Şiria. Comandanţii trupelor revoluţionare, cu excepţia lui Bem, au fost judecaţi şi executaţi pentru înaltă trădare. (Vezi Cei 13 de la Arad). Józef Bem a fugit în Imperiul Otoman, unde s-a convertit la islam şi a devenit înalt funcţionar sub numele de Amurat Paşa.
