Formarea statelor medievale româneşti
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Cuprins |
[modifică] Migraţiile din secolele III-XII
Dupa retragerea aureliană (271), goţii s-au aşezat în actuala Românie. Ei au fost izgoniţi de către huni, un popor nomad, venit din stepele Asiei. Dacia a făcut parte din Imperiul Hun până la moartea lui Attila (453). Gepizii,de neam germanic, le-au luat locul hunilor, până când au fost înglobaţi în Khaganatul Avar. Avarii erau un popor asiatic, înrudit cu hunii. Ei au intrat în Europa în secolul V. În secolul VI s-au stabilit în Pannonia, de unde s-au extins către est şi vest.
În Khaganatul Avar au venit alte popoare: longobarzii şi slavii, care au fost şi ei înglobaţi în Khaganat. Longobarzii nu au stat mult în Dacia, îndreptându-se spre Italia, unde au creat un regat independent. Slavii au participat împreună cu avarii la campaniile lor de prădăciune la sud de Dunăre, iar după ce Khaganatul a încetat să mai existe din cauza presiunilor francilor din est, slavii au ocupat vechile teritorii avare. Slavii s-au amestecat în timp cu daco-romanii şi au putut convieţui cu ei.
Daco-romanii au suferit mult de pe urma migraţiilor. După ce majoritatea oraşelor romane au fost distruse de barabari, daco-romanii s-au organizat în obşti săteşti.
Spre a doua jumătate a secolului VI, proto-bulgarii, de neam turanic, ce veneau de pe Volga, sub conducerea hanului Asparuh, şi i-au forţat pe bizantini să le cedeze Moesia şi Transalpina. În timp ,proto-bulgarii s-au amestecat cu slavii, formând neamul slav al bulgarilor.
[modifică] Ultimele migraţii
Bulgarii au format un stat: Primul Ţarat Bulgar. Ţaratul a ajuns la apogeul său teritorial în timpul ţarului Samuil I cel Mare: ajungea de la Marea Adriatică la cea Neagră, din Tesalia până în Subcarpaţi.
Bulgarii au avut un rol important în istoria românilor. În secolul X s-au format mici formaţiuni în Muntenia, dar sunt repede cucerite de bulgari.
Pe la 900, pecenegii, un popor turanic, se aşează în zona intre Bug şi Dunăre. Împreună cu ei vin şi uzii, un alt popor turanic. În jur de 1000 apar şi cumanii, înrudiţi cu pecenegii. Ei ocupă sudul cnezatului Kievean şi teritoriile actualei Moldove şi nord-estul Munteniei. Pecenegii şi cumanii au organizat şi campanii la sud de Dunăre. Câteva cuvinte din limba română vin din cumană.
În 1241, o mare invazie mongolă, sub conducerea lui Batu-Han, nepotul lui Ginghis Han, pustieşte Europa. Mongolii formează un mare hanat pe teritoriul vechiului Cnezat Kievean.
[modifică] Formarea statelor româneşti
[modifică] Formaţiunile statale medievale timpurii româneşti
Printre formaţiunile statale medievale timpurii româneşti se numără şi cele conduse de:
- în Dobrogea: Dimitrie; Gheorghe; Tatos; Sacea; Sestlav.
- în Transilvania: Gelu; Menumorut (Bihor); Gyula; Kean.
- în Banat: ; Glad; Ahtum; Chanadin (Chanadinus).
- în Muntenia: Mişelav; Seneslau; Negru Vodă (legendar); Basarab I.
- în Oltenia: Nicolae Basarab ; Bezerenbam; Ioan; Farcaş; Litovoi; Bărbat ; Basarab I.
...Şi ţările:
- în Dobrogea: Ţara Cavarnei.
- în Transilvania şi Banat: Ţara Maramureşului; Ţara Oaşului; Ţara Haţegului; Ţara Bârsei; Ţara Zarandului (Bihor); Banatul de Severin; Ţara Almăjului (Almaş).
- în Moldova: Ţara Românilor; Bolohoveni; Ţara Berladnicilor; Ţara Brodnicilor; Ţara Vrancei; Marca de apărare a lui Dragoş.
- în Oltenia şi Muntenia: Ţara Loviştei; Ţara Făgăraşului; Ţara Câmpulung; Ţara Severinului; Ţara Litua; Ţara Vlahilor.
[modifică] Formarea Transilvaniei
În cca.896, un alt neam de orgine mongolă, ungurii, s-au aşezat în Pannonia. În secolul X, unul dintre cei şase conducători ai triburilor maghiare, Tuhutum, a cucerit voievodatul lui Gelu, păstrându-l pentru urmaşii săi. Menumorut a acceptat suzeranitatea ungurilor. În 1002/3, Gyula (Gyla/Jula), urmaşul lui Tuhutum, s-a revoltat împotriva regelui maghiar Ştefan I al Ungariei, dar a fost înfrânt, iar principatul său a intrat sub suzeranitatea Regatului Ungariei, păstrând ca formă de organizare principatul.
Undeva în a doua jumătate a secolului XII, principatul a redevenit voievodat şi tot în acea perioadă în Transilvania a început colonizarea cu secui şi cu saşi. Voievodatul era împărţit în mai multe ţări (Ţara Maramureşului, Ţara Oaşului, Ţara Bârsei, Ţara Haţegului, etc.) Voievodatul a existat până în 1526, când a fost declarat Principatul Transilvaniei. În 1765, Principatul a fost ridicat la rangul de Mare Principat, iar în 1867 a fost inclus în Imperiul Austro-Ungar.
[modifică] Ducatul Bănăţean
Învins în luptă, Glad a acceptat suzeranitatea ungurilor. Ulterior la conducerea ducatului a urmat Ahtum, descendent al lui Glad, conturându-se, astfel, o primă continuitate dinastică în istoria de început a formaţiunilor statale româneşti.
În 1013, Ahtum s-a revoltat împotriva regalităţii maghiare, dar a fost învins de generalul Chanadin, de asemenea descendent al lui Glad, care a preluat conducerea Banatului până la moartea sa.
[modifică] Formarea Dobrogei
În secolul X doi jupani îşi declară independenţa faţă de bulgari: Gheorghe şi Dimitrie.
În 1072, împăratul bizantin Botaneiates l-a trimis pe generalul Nicefor Bryennos să îl pedepsească pe răsculatul Tatrys din sudul Dobrogei. Între 1086-1091 se află în Dobrogea Tatos, Sacea şi Sestav.
În 1325, Balică, un nobil bulgar, îşi declară independenţa, formând Principatul de Cavarna. Principatul a fost într-o luptă continuă cu bulgarii, bizantinii, turcii şi tătarii, din acest motiv nu a rezistat decât până în 1388, când sudul a fost cucerit de turci, iar nordul a intrat în componeţa Ţării Româneşti.
[modifică] Formarea Ţării Româneşti
În 1241, tătarii distrug voievodatele lui Bezerenbam şi Mişelav. Şase ani mai târziu, în 1247, sunt medaliaţi de către regele Ungariei voivevozii Litovoi (probabil fiul lui Bezerenbam) şi Seneslau (probabil acela ce a rezistat invaziei tătare) şi cnejii Ioan şi Farcaş. În 1272/5, odată cu moartea lui Seneslau, Litovoi ocupă voievodatul său şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş, refuzând să mai dea tribut ungurilor. În urma luptelor, Litovoi, dar şi importanţi nobili maghiari cad în luptă, iar fratele lui Litovoi, Bărbat, este luat prizonier, dar plăteşte o mare sumă de bani şi devine voievod sub suzerantaea ungurilor.
În 1326, nepotul lui Bărbat, Basarab, uneşte aproape toate formaţiunile din Oltenia şi Muntenia şi refuză să mai plătească tribut ungurilor. În 1330, regele ungariei Carol I Robert de Anjou porneşte din Timişoara o campanie împotriva lui Basarab, ajungând la Severin şi apoi la Curtea de Argeş. În drum spre casă, într-o strântoare din munţi, numită Posada, (locul exact nu a fost identificat) armata maghiară a fost înconjurată şi înfrântă de oastea română. Carol Robert a fugit în Ungaria deghizat în hainele unei slugi de ale sale.
După acestă bătălie, Ţara Românească a devenit independentă. Dar independenţa nu a ţinut mult, din 1420, cu întreruperi, Ţara Românească devine vasală Imperiul Otoman.
[modifică] Formarea Moldovei
În 1247, preotul franciscan Giovanni da Pian del Carpine, se întâlneşte cu voievodul Olaha. În 1324, Phintia de Mende, un nobil din Regatul Ungariei, conduce o campanie împotriva tătarilor. În 1345, Ludovic I al Ungariei, împreună cu o parte din nobilimea din Transilvania, duc o campanie împotriva tătarilor. Regele îl lasă pe unul dintre participanţi, Dragoş, voievod maramureşan, în Moldova, acesta făcând o marcă de apărare pentru Ungaria. Paisprezece ani mai târziu, în 1359, un alt voievod din Maramureş, Bogdan, trece Carpaţii şi îi alungă pe urmaşii lui Dragoş, creeând statul medieval independent Moldova.
[modifică] Bibliografie
- Madgearu, Alexandru - Contribuţii privind datarea conflictului dintre ducele bănăţean Ahtum şi regele Ştefan I al Ungariei, Banatica, Reşiţa, 12, 1993, 2, p. 5-12
[modifică] Vezi şi
 |
Acest articol despre un subiect legat de istoria României este deocamdată un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
