Galileo Galilei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Galileo Galilei (*15 februarie 1564, Pisa - †8 ianuarie 1642, Florenţa) a fost un astronom, filosof şi fizician italian. Considerat "părinte" al ştiinţei moderne, Galileo Galilei (în română, "Galileu") a fost gânditorul care a deschis o eră nouă în cercetarea ştiinţifică, bazată nu numai pe observaţia directă a naturii, dar şi pe informaţiile date de mijloacele tehnice de investigaţie.
Galileu începe în 1574 să studieze literatura şi logica la Florenţa, apoi - la dorinţa tatălui său - se înscrie în 1581 la facultatea de Medicină a Universităţii din Pisa, disciplină care nu-i stimulează însă interesul. Se întoarce la Florenţa, unde dezvoltă o pasiune deosebită pentru Mecanică, începând să construiască diverse maşini complicate, aprofundează matematica şi face studii de fizică sub îndrumarea lui Ostilio Ricci. Pornind de la studiul principiului lui Arhimede, constrieşte în 1586 o "balanţă hidrostatică" pentru determinarea greutăţii specifice a unui corp. În 1589 este numit la conducerea catedrei de Matematică a Universităţii din Pisa, unde va rămâne până în 1592. Întreprinde studii asupra căderii corpurilor şi publică lucrarea "De Motu" ("Despre mişcare").
În 1593, Galileu este chemat la Universitatea din Padova, unde i se oferă prestigioasa catedră de Matematică, Geometrie şi Astronomie. Aici va rămâne până în anul 1610. În această perioadă începe să se intereseze de teoria lui Copernic asupra mişcării planetelor, folosindu-se de un telescop construit în Olanda, pe care el îl va perfecţiona. În 1609 publică lucrarea "Nuova astronomia" ("Astronomia nouă"), care conţine primele două legi ale mişcării planetelor. La Padova, cu un nou instrument, face observaţii asupra lunii, iar la 7 ianuarie 1610 observă mici "stele" luminoase în vecinătatea planetei Jupiter şi constată că este vorba de sateliţi ai planetei, cărora le dă numele de "Astri Medicei", în onoarea lui Cosimo de Medici, marele duce al Toscanei.
Descoperirea unui centru de gravitaţie în afara pământului contrazice teoria lui Ptolemeu asupra cosmosului şi intră în conflict cu doctrina aristoteliană, acceptată oficial de Biserica Catolică. Inchiziţia ecleziastică stigmatizează drept eretică această reprezentare cosmologică şi îi interzice lui Galileu să-şi susţină teoriile. Lucrările lui sunt "puse la index", împreună cu publicaţia lui Copernic, "De Revolutionibus Orbium Coelestium". Galileu încearcă să împace teoria lui Ptolemeu cu cea a lui Copernic, demonstrând totuşi superioritatea celei din urmă în lucrarea "Dialogo sui due Massimi Sistemi del Mondo", publicată în 1632 la Florenţa. Ajunsă în mâinile papei Urban al VIII-lea, acesta interzice difuzarea lucrării şi intentează un proces al Inchiziţiei împotriva lui Galileu. Bătrân şi bolnav, Galileu este chemat în 1633 la Roma în faţa tribunalului inchizitorial. Ameninţat cu tortura şi umilit, este silit să abjure public ideea că pământul se roteşte în jurul soarelui. Se spune că, printre dinţi, ar fi şoptit: "Eppur si muove" ("Şi totuşi se mişcă"). Scăpat de arderea pe rug, este condamnat la închisoare pe viaţă, pedeapsă comutată apoi în arest domiciliar în casa sa din Arcetri, din vecinătatea Florenţei. Moare la Florenţa la 8 ianuarie 1642, înconjurat de câţiva discipoli, care i-au rămas credincioşi. Este înmormântat în biserica Santa Croce din Florenţa, într-un mausoleu al marilor personalităţi ale Italiei.
Lui Galileu i se datorează şi legea pendulei: "Timpul oscilaţiilor rămâne constant, indiferent de amplitudinea lor". Cine vizitează Domul din Pisa poate admira lampadarul, ale cărui oscilaţii i-au inspirat tânărului Galileu inventarea unei pendule ca regularizator al unei mişcări mecanice.
350 de ani după moartea sa, în 1992, Vaticanul a recunoscut formal marea valoare ştiinţifică a lui Galileo Galilei, "reabilitându-l" şi absolvindu-l de acuzaţia de erezie.
