Gamal Abdel Nasser
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |
 |
|
| Ordine | cel de-al doilea preşedinte al Egiptului |
|---|---|
| Preşedinte din | 23 iunie 1956 – 28 septembrie 1970 |
| Vice Preşedinte | 1954-1956 prim-ministru |
| Precedat de | Muhammad Naguib |
| Succedat de | Anwar Sadat |
| Născut | 15 ianuarie 1918 Alexandria |
| Decedat | 28 septembrie 1970 Cairo |
| Partid politic | Militar / Uniunea socialistă arabă |
| Soţie | Tahia el-Nasser |
Gamel Abdel Nasser Jamal 'Abd al-Nasir جمال عبد الناصر n. Alexandria Egipt 15 ianuarie 1918 - d. Cairo 28 septembrie 1970. Ofiţer, şi prim-ministru 1954-1956, preşedinte 1956-1970, a devenit liderul al republici unite arabe. De două ori s-a luptat cu Israel, 1956 şi în 1967.
Cuprins |
[modifică] Nasser în cel de-al doilea Război Mondial
În 1939 la un scurt timp după ce a trecut examenul de bacalaureat, Nasser a servit armata în Sudan ca voluntar. În cursul războiului Nasser şi Anwar Sadat împreună cu un alt prieten Ally, au intrat în contact cu agenţii Axis şi au plănuit o înscenare de a coincide o ofensivă italiană care putea aduce la îndepărtarea forţelor Britanice din Egipt, dar planul nu a fost executat. Nasser a început să formeze un grup militar de ofiţeri tineri la care s-au adăugat alţi egiptieni naţionalişti care deja au suportat căteva forme de revoluţie.
[modifică] Revoluţie
În 23 iulie 1952 Nasser a plănuit lansarea loviturii de stat cu o grupă de ofiţeri, în aceaşi noapte grupul de ofiţeri au preluat controlul puterii în toate clăldiriile de guvernare, staţiile de radio, de poliţie, şi armata în Cairo. Corpul complotului Nasser l-au pus pe Muhammad Naguib preşedinte, Naguib cunoscut în egipt ca eroul din 1948 războiul Arab Israelian. Noul guvern instalat imediat a fost recunoscut de Britania cu o condiţie, că se va respecta propietatea cetăţeniilor britici din Egipt, alstfel britania nu va recunoaşte şi va interveni, Nasser şi complotul revoluţionar au permis ca Statele unite al Americi s-ăi deie adăpost lui regele Farouk şi ai intrege sale familii, fară umilitate ci cu onoare. După asumarea asaupra puterii , Nasser işi formează guvernul de "ofiţeri liberi" egiptean, Ali Maher devine prim-ministru, iar ""ofiţeri liberi"" complotul Nasser au constituat adevarata putere în Egipt cu Neguib ca Şeful statului , iar Nasser Vice şef al statului, deoarece consiliul revolutionar avea deja o ideologie puternică, l-au demisionat prin forţă pe Ali Maher în 7 decembrie 1952. (ca acesta a refuzat să suporte reformile în lege), iar Naguib şi-a asumat deplina putere asupra conducerii ca noul prim-ministru.
[modifică] Conflict cu Naguib
In iunie 1953, Naguib anunţă în mod oficial desfiinţarea monarhiei şi s-a proclamat ca preşedintele egiptului, Naguib şi Nasser intră în conflict. în 23 februarie 1954 Naguib demisionează din ambele posturi ca preşedinte şi prim-ministru.
Comandamentul consiliului revoluţionar l-a proclamat pe Nasser ca prim ministru, iar pe Naguib l-au pus în arest de casă. Comandamentul consiliului revoluţionar a dialogat cu Naguib, şi o parte mare dintre cetăţeni au protestat in favoarea lui Naguib, rezultatul acestei demonstraţii, consiliul i-a permis lui Naguib să se intoarce ca preşedinte , şi să se indroducă noi alegeri libere, pt. un nou prim-ministru şi nou preşedinte, eventual Nasser a preluat ambele puteri.
Nasser nu şi-a pierdut timpul şi imediat în octombrie 1954 l-a scos cu forţă pe Naguib din funcţie, Nasser s-a proclamat dictatorul militar al egiptului. Nasser a ramas conducătorul egiptului 15 ani.
[modifică] Canalul Suez
Imediat după ce Nasser a devenit şeful statului, a semnat un contract cu Britania, permisiunea ai uniformele militare britanice să stea în suez şi forţe civile, această perioadă i-a dat egiptului intreaga independenţă, şi a luat sfărşit tensiunea între egipt şi britania. Nasser a cerut in schimb un ajutor financial de 40 de milioane de dolari pentru dezvoltare, de la Americani şi Britanici.
În 1955 Nasser a primit 40-60 de milioane, pentru construcţia Aswan. Nasser în 26 iulie 1955 anunţă naţionalizarea Canalul Suez Josip Broz Tito şi Neahru ii previne pe Nasser că naţionalizarea canalului va provoca occidentul, vor fi reacţii grave, totuşi Nasser era convins ca britania nu va interveni militar, şi era anunţat ca este foarte posibil ca Israel va acţiona. Consiliul de securitate al USA-ului a adoptat rezoluţia lui Nasser iar nasser era deja precis ca suez-ul nu va fi invadat.
Nasser a greşit deoarece în 29 octombrie forţele militare al israelului au intrat in peninsula Sinai, iar în 31 octombrie forţele britanice şi franceze au intrat în zona canalului suez, Eisenhower şi guvernul american a cerut retragerea celor trei ţări, în 5 noembrie 1956, uniunea sovietică a dat ultimatum ai retragerii trupelor străine
[modifică] Relaţia de prietenie cu uniunea sovietică
După criza Suez Egiptul în sfărşit s-a eliberat de presiunile occidentului imperialist, dar criza duce egiptul într-o relaţie strănsă cu uniunea sovietică. Uniunea Sovietică aprobă investiţie aproximativă de o trăime sau 3 din costul al zidului Aswan sute de tehnicieni ruşi au luat parte la această construcţie. Construcţia începe din 1 ianuarie 1960, şi a fost complectată în 1970, această construcţie era numită Lacul Nasser în onoarea lui Nasser, această lucrare a produs putere electrică de 2.1 gigi vat.
Aswan-ul nu a fost unicul rezultat acestei relaţii cu URSS. Nasser a introdus în Egipt sistemul de economie socialist.
[modifică] Nasser şi războiul
Cu trei ani inainte de a murit în 1967 Nasser a intrat în război cu Israel războiul numit cel de 6 zile, după înfrăngere şi-a cerut demisia, dar a fost chemat de populaţia egipteană în mod masiv, şi a continuat pină ce a decedat.
Nasser a murit în 27 septembrie 1970 de atac cardiac în Cairo la o conferinţă cu liderii arabi, în legatură cu măcelul din Iordania, unde au foşti ucişi mii de palestinieni, operaţia numită "Neagra septembrie din Iordania".
[modifică] Nasser note
العربية: وُلد عبدالناصر في شارع قنوات من حي باكوس الشعبي بالإسكندرية، ليكون بمولده هذا الابن الأكبر لعبدالناصر حسين المولود عام 1888م في قرية بني مر التابعة لأسيوط إحدى محافظات صعيد مصر الشهيرة. وقد نشط هذا الزعيم العربي على الدوام في مناهضة الهيمنة الأجنبية على مصر بعد تخرجه في الكلية العسكرية, كما شارك كذلك في حرب فلسطين عام 1948م كضابط بالجيش المصري ضد المحتلين الصهاينة في بداية تكوين دولة إسرائيل.
