Hitiţi
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Hitiţii erau un popor de origine indo-europeană, care au migrat în mileniul al III-lea î.Ch. din teritoriile pe care le ocupau în sud-estul continentului european, în Asia Mică. Între istorici există două teorii asupra drumului pe care l-au parcurs hitiţii, din zona unde locuiau înspre Podişul Anatoliei: o variantă ar fi trecerea lor prin nordul Mării Negre şi traversarea Munţilor Caucaz, iar cea de-a doua ar fi străbaterea Peninsulei Balcanice şi traversarea strâmtorilor Bosfor şi Dardanele.
Cuprins |
[modifică] Originile
Originea indo-europeană a hitiţilor e indicată atât de picturile egiptene care îi arată ca având părul castaniu, în contrast cu cel al egiptenilor, precum şi de afinităţile limbii lor cu cea tracă, aşa cum au observat profesorul bulgar Vladimir Georghiev şi profesorul german S. Bugge.
[modifică] Aşezarea
Aşezaţi în mileniul al III-lea î.Ch., în noua lor patrie, teritoriu cunoscut azi ca Anatolia, hitiţii au format în scurt timp unul dintre cele mai puternice state ale vremii. Primele oraşe-cetăţi importante, Hattuşaş, Neşa, Zalpa şi Kuşşara, au apărut încă din secolul al XX-lea î.Ch, când unele triburi hitite au început să se impună în lupta pentru supremaţie. Regele Anitta din Kuşşara, a fost primul din cei 29 de regi hitiţi care s-au remarcat în mileniul al II-lea în campaniile de cuceriri. Tabarna (cca 1670 î.Ch.) a întins statul hitit spre Marea de sud, reuşind cucerirea cetăţii Arzawa. Hattuşil I (1600 î.Ch.) a dus o importantă campanie în zona Eufratului şi al Siriei de sud şi a reuşit să aducă o enormă pradă de război.
[modifică] Imperiul hitit
Imperiul hitit a atins apogeul în timpul lui Suppiluliuma I (1375-1335 î.Ch.) şi s-a menţinut până în vremea lui Suppiluliuma II (cca 1200 î.Ch.). În perioada 1200-1000 î.Ch. a avut loc invazia "popoarealor mării", triburi războinice venite dinspre Europa. Suppiluliuma II a fost trădat de regele vasal Medduwata şi a rămas singur în faţa valului uriaş de triburi care au trecut Bosforul revărsându-se spre răsăriy, astfel încât capitala hitiţilor, Hattauşaş, cade în jurul anului 1900 î.Ch.
În urma fostului imperiu hitit au apărut o seamă de state succesorale:în apus - lidinii, având capitala la Sardas; frigienii, cu centrul la Gordyon; în sud - filistinii; în NV - tracii şi misienii.
[modifică] Dispariţia
În sud, în zonele neatinse de invazia "popoarelor mării", s-au menţinut mici state hitite care au căzut pe rând, pradă asirienilor. Regele acestora Sargon II, a cucerit în anul 717 î.Ch. ultima mare cetate hitită, Karkemiş, pentru ca 6 ani mai târziu să cadă şi statul Maraş. Hitiţii înşişi au preluat limba arameilor semitici şi, în final, dispar din istorie.
