Lapoş, Prahova

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Comuna Lapoş


[[Imagine:\|80px\|Stemă]]

Judeţ

Prahova

Atestare

Primar

PARASCHIVESCU DORU, , din [[|]]

Suprafaţă

km²

Populaţie ([[|]])

Densitate

loc./km²

Amplasare

Sate

Lapoş, Lăpoşel, Glod, Pietricica

Cod poştal

{{{cod-poştal}}}

Sit web

ro [ ]

{{{note}}}

Lapoş este o localitate în judeţul Prahova, Muntenia, România.

[modifică] Aşezare geografică

Comuna este situată în partea de est a judeţului Prahova, la limita cu judeţul Buzău, la izvoarele râului Cricovul Sărat.

[modifică] Istoric

Regiunea dintre localităţile Bucov şi Chiojdeanca era cunoscută odinioară sub denumirea de "Săcuieni", fiind locuită de secui. Astfel denumirea de "Lapoş" ar putea proveni de la numele de Lápos, care în maghiară înseamna "mlaştină, noroi". Aceasta ar coincide cu faptul că unul din satele componente ale comunei se numeşte Glod. Numele de “Lapoş” ar mai putea proveni si din cuvântul latin “Lapis” care înseamnă ”piatră, stâncă”. Având în vedere că zona este practic lipsită de stânci, această ipoteză pare forţată.

Descoperirile arheologice atesta pe aceste meleaguri urme de civilizatie inca din paleoliticul superior (situl din Poiana Roman), aceasta facand din Lapos cea mai veche asezare omeneasca din judetul Prahova. Trecand vremea, in secolul 13, in codrii din aceste parti incep sa se stabileasca calugari. Astfel aducem la cunostinta existenta schitului Doroftei, unde existau chili din piatra. Acest schit a disparut, nemaipastrandu-se urme, dar localnicii sustin faptul ca acest Sfant Parinte (Doroftei) este intemeietorul comunei. Singurul lucru ce se pastreaza pana in zilele noastre este o curce ridicata in amintirea parintelui, cu insrisuri in chirilica. Se spune ca in jurul acestui schit au inceput sa se stabileasca romani din Transilvania, care cereau adapost calugarilor, astfel formandu-se un mic catun. Laposul este insa atestat documentar mult mai tarziu, in anul 1607. Insa pe aceste meleaguri is avea gradinile si livezile Doamna Neaga, fiica lui Vlaicu Tatrul, Clucerul din Cislau, si sotia lui Mihnea Turcitul, domn al Tarii Romanesti intre anii 1577-1583, 1585-1591. Doamna Neaga era stapana a comunelor Rusovat, Cislau, Lapos, Tisau, Grajdana, Sarate, Valea Scheilor. Prin faptul ca oamenii comunei Lapos au dat numele ei la numeroase locuri (Biserica Doamnei Neaga, putul Doamnei Neaga, Poiana Doamnei Neaga, zidul Doamnei Neaga) arata ca acestia ii purtau respect vrand sa pastreza vii amintirea si legenda sa. In anul 1591, sotul ei, Mihnea, trece de partea turcilor (“se turceste”). Doamna Neaga nevrand s ail urmeze pe aceasta cale, stiind sa pretuiasca posibilitatile sale si pozitia sa, dedicandu-se facerii de bine (avand un character total opus sotului ei), se retrage in partile Laposului, aici simtindu-se in siguranta. Si legendele locale sustin ca DoamnaNeaga ar fi construit aici o cetate unde se retragea in caz de pericol. Cand amenintarea s-a ivit si in aceste locuri se spune ca ar fi potcovit un cal asezandu-I potcoavele invers pentru a-I deruta pe urmaritori, si astfel si-ar fi pierdut urma, avand timp sa gaseasca ajutor. Cele doua fete ale Doamnei Neaga, Ileana si Cristina, pentru a-si salva onoarea si puritatea, in momente de disperare, dup ace fugisera impreuna cu Doamna Neaga din Bucuresti din cauza turcilor, in drumul lor catre manastirea Buda (ctitoria lor de familie) s-au adapostit la conacul lor din Lapos, iar aici ajunse de urmaritori, s-au aruncat intr-o fantana, sub ochii mamei lor. Acest put se afla in apropierea unor ruine ce poarta de numirea de “Zidul Doamnei Neaga”. Figura reprezentativa pentru istoria Romaniei, personalitate legendara pentru oamenii Laposului, Doamna Neaga avea sa se stinga plina de durere si singuratate in 1623, dupa ce suferise marea pierdere a celor doua fiice. Cu trecerea anilor, in secolul 19, odata cu aparitia industriei si pe teritoriul Romaniei, Laposul a ramas un loc retras, salbatic, aflat departe de civilizatie. Pe aici trecea un important drum commercial, ce lega Brasovul de Buzau si mai departe de Galati. Astfel au inceput sa se stabileasca aici, in codrii Laposului, hotii, acestia organizandu-se intru ceata, ce isi avea locul de intalnire la “Fantana Hotilor”, la nord de satul Lapos. Locuitorii satului Lapos ii pomenesc in povestirile lor sub numele de “haiduci”.

Comuna Lapos este formata din4 sate: Lapos,Laposel,Glod ,Pietricica; dar biserica nu se afla decat in trei   preotul Cucu slujind pe rand in Lapos,  Glod si Laposel. Locuitorii sunt 99,99% ortodocsi     iar nationalitatea 100% romani. In curtea bisericii din Lapos se gaseste un monument  in cinstea eroilor cazuti in razboaiele de intregire a neamului monument ridicat prin contributia  obstei satesti la initiativa preotului Musat GHEORGHE  in prezent preot la biserica Sf Nicolae din Ploiesti