Limba siciliană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limba siciliană este o limbă romanică (considerată şi dialect) vorbită în regiunea italiană Sicila precum şi în Malta, Calabria, Statele Unite ale Americii şi Canada.

[modifică] Introducere

Considerată limbă de către autonomiştii sicilieni, însă în mediile ştiinţifice considerată dialect italian aparţinând graiului centro-meridional, subgrupul meridional extrem, este vorbită la nivel familiar în sudul Italiei (Mezzogiorno).

De interes special sunt şi graiurile siciliene din insulele Eoli, Egadi, Ustica, Pantelleria. Este un dialect mult influenţat de cultura galormană şi de italiana literară.

Este un dialect foarte eterogen:

Subdialecte:

sicilian occidental: Palermo, Trapani, Marsala, Agrigento
sicilian central: dialect galo-sicilian
sicilian sud-oriental: Sicilia sud-estică, provincia Ragusa
sicilian oriental: Catania, Siracusa
siciliana messineză: Messina
sicilian insulară: Eolie, etc.

Are multe puncte comune şi cu limba română studiate intens de lingvişti (ex: intiniriri = a întineri, revelată clar de academicianul Alexandru Rosetti)

Un loc important îl are şi argoul răufăcătorilor palermitani, numit U Baccagghiu (studiat de Oana Sălişteanu-Cristea si Cătălin Huică). Denumirea sa provine cel mai probabil din franceză (baclage desemnând încuietoarea de la uşă eufemism pentru codificarea verbală).

U Baccagghiu are nişte forme lexicale surprinzătoare şi de o fineţe caracteristică meridionalismului: