Plinius
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gaius Plinius Secundus, numit pe scurt Plinius cel Bătrân (lat. Plinius maior) a murit la data de 24 august 79 în Stabiae fiind un om învăţat renumit al Imperiului Roman.
[modifică] Viaţa şi opera lui
Plinius face carieră în cavaleria romană, sub comanda lui (Equitum) se află mai multe trupe romane în diferite provincii ale imperiului, printre altele şi provincia "Germania superior", fiind şi procurator. Însoţeşte împăratul Vespasian şi Titus în campaniile militare din Germania. Mai cunoscută este opera lui de ştiinţe naturale Naturalis historia singura operă păstrată. Fiind o enciclopedie alcătuită din 37 de volume, de nepreţuită valoare, ce ne transmite cunoştinţele naturale, antropologice, artă, medicină, din lumea animală şi vegetală, cosmologie, botanică, prelucrarea metalelor, fiziologie, zoologie şi mineralogie din aceea perioadă. Primele zece volume vor fi publicate după moartea sa. A mai descris în lucrările sale războaiele romanilor cu popoarele germanice, o prezentare a istorie Romei în 31 de volume, continuând opera istoricului roman Basus din anul 47 folosindu-se de lucrările lui Plinius mai târziu istoricul roman Tacitus. Plinius cel bătrân moare la erupţia vulcanului Vezuviu cenuşa vulcanică distrugând oraşul Pompei. El fiind în acel timp prefectul flotei romane în Misenum. Însă erupţia vulcanului trezeşte interesele naturalistului, precum şi ajutorul pe care-l vrea să ofere oraşului, moare sufocat de gazele toxice emanate.
- Plinius cel Tânăr este nepotul lui, fiind senator roman şi în acelaşi timp scriitor, relatează moartea unchiului său.
[modifică] Citate atribuite lui Plinius cel Bătrân
- "In Vino veritas" (În vin este adevărul) din (Naturalis historia)
- "Nulla dies sine linea" (Nici-o zi pierdută fără rost) din (Naturalis historia)
