Republica Altai
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Republica Altai (în limbile rusă: Респу́блика Алта́й; altai: Алтай Республика) este un subiect federal al Rusiei (o republică). Republica Altai este o entitate administrativă diferită de vecina sa, Kraina Altai.
|
|||||
 |
|||||
| Capitala | Gorno-Altaisk | ||||
| Suprafaţa - totală |
Locul 36 - 92.600 km² |
||||
| Populaţia - Totală |
Locul 79 - estimat. 202.947 (2002) |
||||
| Statut politic | Republică | ||||
| District federal | Districtul Federal Siberian | ||||
| Regiune economică | Siberia de Vest | ||||
| Cadastru # | 09 | ||||
| Limbi oficiale | limba rusă, limba altai | ||||
| Preşedinte | Alexandr Berdnikov | ||||
| Prim-Ministru | Alexandr Berdnikov | ||||
| Imn naţional | Imnul Naţional al Republicii Altai | ||||
Cuprins |
[modifică] Geografia republicii
Republica este situată în centrul Asiei, la limita la care se întâlnesc taigaua siberiană, stepele Kazahstanului şi semideşertul din Monfoliei. Pădurile acoipere peste un sfert din teritoriul republicii.
- Suprafaţa: 92,600 km²
- Frontiere:
- interne: Regiunea Kemerovo (N), Hakassia (NE), Republica Tuva (E) şi Kraina Altai (W/NW).
- internationale: Mongolia (SE), China (S) şi Kazahstan (S/SW)
- Cel mai înalt punct: Muntele Beluha (4.506 m)
- Lătime maximă N->S : 360 km
- Lungime maximă E->W : 380 km
[modifică] Ora locală
Republica Altai este localizată pe fusul orar al Omskului cunoscut şi ca al Novosibierskului, cu o diferenţă faţă de UTC de +0600 (NOVT)/+0700 (NOVST).
[modifică] Râurile şi lacurile
Peste 20.000 de râuri izvorăsc din zona muntoasă a republicii, a căror lungime însumtă are peste 60.000 de kilometri. Cele mai mari râuri ale republicii sunt Katun şi Biia, amândouă având izvoarele în munţi şi amândouă curgând către nord. Cele două râuri se unesc pentru a forma fluviul Ob, unul dintre cele mai mari cursuri de apă ale Siberiei, care se varsă în nord, în Oceanul Arctic. Râul Biia izvorăşte din Lacul Teleţkoe, cel mai mare lac al regiunii. Râul Katun îşi are izvoalrele în Gheţarul Ghebler, aflat pe pantele celui mai înalt munte al republicii, Muntele Beluha. Râul Katun are o semnificaţie religioasă specială pentru poporul altai, dar şi pentru unii ruşi, Muntele Beluha fiind considerat poarta către mistica Şambala.[1] Reţeaua hidrografică a republicii include şi cam 7.000 de lacuri, cu o suprafaţă totală de aproximativ 700 km². Cel mai mare este Lacul Teleţkoe, lung de 80 km, lat de 5 km, cu o suprafaţă de 230,8 km² şi cu o adâncime maximă de 325 m. Lacurile montane din Altai reprezintă o mare rezervă de apă dulce de cea mai înltă calitate, puritatea apei fiind asigurată de lipsa surselor de poluare şi a oricărei activităţi omeneşti în apropiere.[2] Lake Teletskoye alone contains more than 40 km³ of highly pure water.
[modifică] Munţii
Caracterica determinantă a geografiei Republicii Altai este reprezentată de terenul muntos. Republica este situată în zona orizontală a lanţului Munţilor Altai, care acoperă o mare parte a republicii şi se continuă pe teritoriile ţărilor vecine Kazahstan, Mongolia şi China. Zona este activă din punct de vedere seismic, cutremurele fiind cele care au modelat crestele abrupte ale munţilor, separate de văi înguste şi adânci. Cel mai înalt vârf muntos din republică este totodată şi cel mai înalt puct din Siberia – Muntele Beluha, 4.506 m.
[modifică] Resursele naturale
Rezervele de apă reprezintă fără îndoială cea mai importantă resursă a republicii. Izvoarele tămăduitoare de apă minerală sau termală sunt puncte de atracţie pentru turişti şi pentru localnici deopotrivă. Gheţarii din Munţii Altai sunt rezervoare de apă dulce de primă importanţă. Volumul general de gheaţă calculat pentru gheţarii din Altai este de aproximativ 57 km³, 52 km³ find apă pură. Rezervele totale de apă ale gheţarilor depăşeşte suma debitelor anuale medii ale tuturor râurilor din Altai, care se cifrează în jurul valorii de 43 km³. Cei mai mari gheţari sunt: Bolşoi Taldurinski (35 km²), Mensu (21 km²), Sofiiski (17 km²) şi Bolşoi Maaşei (16 km²). Principalele resurse minerale ale regiunii sunt aurul, argintul, fierul şi litiumul. Marele oraş Barnaul din kraina învecinată Altai a fost fondat iniţial ca centru pentru prelucrarea mineralelor din întreaga zonă. În zilele noastre, extracţia de minerale utile este mai cscăzută decât cu câteva decenii în urmă
[modifică] Clima
Republica are o climă temperat-continentală, cu veri relativ scurte şi călduroase (iunie – august) şi cu ierni lungi, reci, uneori cu temperaturi extrem de scăzute (noiembrie – martie). În general, clima din zonele de sud-est ale republicii este mai dură decât cea din zonele mai putin înalte din nord.
- Temperatura medie anuală: +1°C ... -6.7°C.
- Temperaturi în luna ianuarie: -9.2°C ... -31°C.
- Temperaturi în luna iulie: +11°C ... +19°C.
- Cantitatea Average annual precipitation : 100-1000 mm.
[modifică] Subdiviziunile administrative
[modifică] Populaţia
- Populaţia: 202.947 (2002)
- Urbană: 53.538 (26,4%)
- Rurală: 149.409 (73,6%)
- Bărbaţi: 96.572 (47,6%)
- Femei: 106.375 (52,4%)
- Femei la 1000 de bărbaţi: 1.102
- Vârsta medie: 30,5 ani
- Urban: 29,4 ani
- Rural: 30,9 ani
- Bărbaţi: 29,0 ani
- Femei: 32,0 ani
- Numărul de gospodării: 69.004 (cu 200.100 locuitori)
- Urban: 19.864 (cu 55.578 locuitori)
- Rural: 49.140 (cu 147.522 locuitori)
- Statistica demografică (2005)
- Naşteri: 3.502 (rata naşterilor 17,2/1.000 locuitori)
- Decese: 3.170 (rata deceselor 15,5/1.000 locuitori)
- Grupurile etnice
În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, ruşii reprezintă 57,4% din populaţia republicii, în timp ce altaicii reprezintă numai 30,6%, adică 62.192 persoane.
| Recensământul din | 1939 | 1959 | 1970 | 1979 | 1989 | 2002 |
|---|---|---|---|---|---|---|
| Altaici | 39.285 (24,2%) | 38.019 (24,2%) | 46.750 (27,8%) | 50.203 (29,2%) | 59.130 (31,0%) | 67.9951 (33.5%) |
| Ruşi | 114.209 (70,4%) | 109.661 (69.8%) | 110.442 (65,6%) | 108.795 (63,2%) | 115.188 (60,4%) | 116.510 (57,4%) |
| Kazahi | 4.280 (2,6%) | 4.745 (3,0%) | 7.170 (4,3%) | 8.677 (5,0%) | 10.692 (5,6%) | 12.108 (6,0%) |
| Alţii | 4.405 (2,7%) | 4.736 (3,0%) | 3.899 (2,3%) | 4.365 (2,5%) | 5.821 (3,1%) | 6.334 (3,1%) |
- include 2.368 teleghini, 1.533 tubalari, 931 kumandini şi 830 celcani, care nu fuseseră recunoscuţi ca naţionalităţi separate până la recensământul din 2002.
[modifică] Istorie
Autonomia naţională a popoarelor altaice a fost proclamată pe 1 iunie 1922 prin înfiinţarea Regiunii Autonome Oirote (Ойро́тская автоно́мная о́бласть), parte a Krainei Altai. Pe 7 ianuarie 1948, a fost creată Regiunea Autonomă Gorno-Altai (Го́рно-Алта́йская автоно́мная о́бласть). În 1991, rangul regiunii a fost schimbat în Republica Sovietică Socialistă Gorno-Altai, pentru ca în 1992 republica să primească numele pe care îl are şi în ziua de azi.
[modifică] Politica
Şeful statului şi al guvernului este preşedintele ales prin vot universal pentru un mandat de patru ani. În 2006, şeful statului era Alexandr Vasilievici Berdnikov. Corpul legiuitor al republicii este El Kurultai, cu 41 de deputaţi, aleşi prin vot universal pentru un mandat de patru ani. Constituţia Republicii Altai a fost adoptată pe 7 iunie 1997.
[modifică] Economia
Republica Altai este o regiune agricolă. Cele câteva întreprinderi industriale sunt cele din industria alimentară, metalurgiei neforoaselor, chimică, extragerii mineralelor utile (aur), prelucrarea pieilor şi lemnului. Turismul a început să aibă o tot mai mare importanţa pentru economia republicii după ce în zonă s-au costruit numroase hoteluri şi alte facilităţi turistice.
[modifică] Transporturile
Datorită caracteristicilor specifice regiunii, s-au dezvoltat două tipuri de transport: auto (peste 90% din întregul transport) şi aerian (pasageri şi poştă). Transportul auto reprezintă principalul mijloc de transport, majoritatea locuitorilor trăînd de-a lungul principalei autostrăzi (Ciuiski). În republică sunt peste 3.500 de kilometri de şosele (din care 572 km, şoseaua Ciuiski), drum de importanţă republicană pe relaţia Novosibirsk – Biisk – Taşanta.
[modifică] Turismul
După prăbuşirea Uniunii Sovietice, turismul din Republica Altai s-a dezvoltat foarte mult. Deşi ruşii bogaţi din statele vecine sunt cei mai obişnuiţi turişti din republică, tot mai mulţi turişti din străinătate, în particular credincioşi New Age, vin în zonă, în special datorită marii semnificaţii spirituale a regiunii
Cele mai populare destinaţii turistice se află în nord, unde starea drumurilor este mai bună, mai ales de-a lungul autostrăzii Ciuiski, care este principala cale terestră de pătrundere dinspre nord spre zona turistică. În plus, clima în nordul republicii este mai blândă decât în sud, unde chiar şi vara pot apărea zile friguroase.
Printre cele mai importante puncte de interes turistic din regiunea Altailor se află Lacul Aiia, Belokurinha (staţine cunoscută în special pentru izvoarele de apă minerală), şi foarte pitoreasca regiune Ciemal. Turiştii aventuroşi pot vizita Lacul Teleţkoe sau Muntele Belha din sud.
[modifică] Învăţământul
În republică funcţonează o universitate, 12 colegii şi 205 şcoli primare şi gimnaziale.
[modifică] Religia
Religia tradiţională a altaienilor nativi este şamanismul. Ruşii sunt în principal creştini-ortodocşi. Există şi un număr redus de credincioşi budişti.
Printre alanieni, începând cu anul 104 până pe la mijlocul celui de-al patrulea deceniu al secolului trecut, a fost popularizată o nouă credinţă, burhaismul ("Ak Jang", "credinţa albă"). Noua religie îşi avea origiea în regiune şi punea accent pe aspectele "albe" ale şamanismului. După perioada de represiune religioasă comunistă, burhaismul a renăscut în zilele noastre, devenind o parte importantă a conştiinţei naţionale altaiene şi a culturii indigenilor în general.
Credincioşii New Age, discipoli ai lui Agni Yoga, vin deseori în pelerinaje pe Muntele Beluha, unde consideră că se află Şambala, credinţă împărtăşită de altfel şi de şamaniştii altaieni.
Deşi şamanismul este mult mai puţin practicat azi, datorită colonizării ruse şi a represiunii sovietice, credinţa religioasă a renăscut ca rezultat a noii libertăţi religioase care a urmat după colapsul URSS-ului.
[modifică] Resurse internet
- en Pagina oficială a Republicii Altai.
- ru Pagina oficială a Republicii Altai.
- ru en Universitatea de Stat Gorno-Altaisk.
- de Altai-Portal
- en Turismul Altai.
Limbi turcice apusene
Azerbaidjan 1 • 
Başchiria2 • 
Ciuvaşia2 • 
Cipru • 
Republica Turcă a Ciprului de Nord3 • 
Găgăuzia4 • 
Kabardino-Balkaria2 •
Karaciai-Cerkessia2 • 
Karakalpakstan5 • 
Kazahstan • 
Tatarstan2 • 
Turkmenistan • 
Turcia • 
Uzbekistan • 
Xinjiang6
Limbi turcice estice
Republica Altai2 • 
Hacasia2 • 
Iacuţia2 • 
Kîrgîzstan • 
Tuva2
Note: (1) Include Republica Autonomă Nahicevan; (2) Subiect federal al Federaţiei Ruse; (3) Vedeţi Disputa cipriotă;
(4) Gagăuzia este o unitate autonomă dinm Republica Moldova; (5) Karakalpakstan este o republică autonomă a Uzbekistanului; (6) Xinjiang Uyghur este o regiune autonomă a Chinei
