Tratatul de la Karlovitz
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tratatul de la Karlowitz sau Tratatul de la Karlovci a fost semnat la 26 ianuarie 1699 în localitatea Sremski Karlovci (sârbă: Сремски Карловци, croată: Srijemski Karlovci, germană: Karlowitz, turcă: Karlofça, maghiară: Karlóca), un oraş din Serbia de astăzi, la sfârşitul războiului Austro-Otoman dintre 1683 şi 1697 în care otomanii au fost învinşi.
După două luni de negocieri între Imperiul Otoman pe de o parte şi Liga Sfântă, o coaliţie formată din mai multe puteri europene incluzând Casa de Habsburg, Uniunea Polono-Lituaniană, Republica Veneţiană şi Imperiul Rus de cealaltă, un tratat a fost semnat la 26 ianuarie 1699. Otomanii au cedat Austriei cea mai mare parte a teritoriului Ungariei, Transilvania şi Slavonia, în timp ce Podolia a revenit Poloniei. Cea mai mare parte a Dalmaţiei a trecut sub administraţia Veneţiei, precum şi peninsula Peloponez, pe care otomanii au recuperat-o prin pacea de la Passarowitz din 1718.
Tratatul de la Karlowitz a marcat începutul declinului Imperiului Otoman în Europa de Est şi a stabilit Monarhia Habsburgă ca fiind puterea dominantă în sud-estul Europei.
