Alexander Hamilton

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexander Hamilton

Portret al lui Alexander Hamilton de John Trumbull, 1792
Întâiul Secretar al Trezoreriei SUA
În funcţie
11 septembrie 1789 – 31 ianuarie 1795
Preşedinte	George Washington
Precedat de	None
Succedat de	Oliver Wolcott, Jr.
Născut	11 ianuarie 1755 Nevis, British West Indies
Decedat	12 iulie 1804 New York, New York

Alexander Hamilton (n. 11 ianuarie 1755 ori 1757 – d. 12 iulie 1804) a fost un politician, om de stat, finanţist şi intelectual american, fondator al Partidului Federalist din Statele Unite. Hamilton a fost unul dintre cei mai buni specialişti în drept constituţional ai timpului său, fiind un delegat influent la Convenţia Constituţională de redactare a Constituţiei Statelor Unite, unul din cei doi creatori majori ai Federalist Papers, Actelor Federaliste, prima constituţie a ţării. Hamilton a explicat Constituţia Statelor Unite cetăţenilor sceptici ai New York-ului, rămânând o sursă standard a semnificaţiei documentului.

Alexander Hamilton a fost de asemenea primul secretar al Trezoreriei Statelor Unite ale Americii, membru al primului guvern federal al ţării sub preşedenţia lui George Washington.

Hamilton este privit de istorici ca unul dintre cei mai eficienţi şi fervenţi susţinători, dintre toţi Founding Fathers, a modernizării naţiunii prin folosirea puterii federale ca forţa unificatoare. De asemenea, a argumentat valid şi pertinent în favoarea unei interpretări elastice a Constituţiei, respectiv a adus dovezi clare de menţinere a unui echilibru financiar stabil al ţării prin finanţarea deficitului statelor, precum şi a deficitului statului federal prin intermediul unor legi speciale ale Congresului, a Băncii Federale (numită atunci First Bank of the United States) şi prin asigurarea unui debit constant de venituri federale prin tarifele aplicate produselor importate. Toate acestea le vedea rezolvate şi prin implicarea tuturor oamenilor bogaţi ai naţiunii, potenţiali investitori, respectiv prin crearea unei sistem solid de bănci, legate de banca federală.

În afacerile externe, Hamilton a admirat maniera britanicilor de a-şi conduce propria lor diplomaţie, fiind total contra metodelor şi stilului politicienilor generaţi de Revoluţia Franceză. În timpul preşedenţiei celui de-al doilea preşedinte al Statelor Unite, John Adams, s-a întors în arena politică în 1798 pentru reorganizarea armatei necesară apărării ţării împotriva francezilor; deşi aceeaşi armată a fost folosită ulterior, de acelaşi Hamilton, pentru ameninţarea statului Virginia.

Viziunea extrem de avansată a lui Hamilton asupra dezvoltării naţiunii americane cuprindea existenţa unor puternice forţe de apărare, ajutor pentru o industrie aflată în stadiul infantil, o situaţie solidă a finanţele ţării bazată pe un deficit bugetar controlat implicând participarea tuturor oamenilor bogaţi ai naţiunii şi crearea unui sistem bancar puternic.

Eseul său economico-politico-social Report on Manufactures ("Raport despre fabricanţi") a imaginat Statele Unite ale viitorului ca o naţiune puternic industrializată deşi ceea ce era atunci tânăra republică federală era doar o ţară aproape total rurală. Hamilton a refuzat orientările de tip local, agricol şi, mai ales, orientarea spre existenţa suverană a drepturilor statelor, toate propuneri ale "eternului rival" Thomas Jefferson.

Alături de prietenul său John Jay a fost unul dintre cei mai fervenţi oponenţi ai sclaviei. În timpul Războiului revoluţionar american s-a adresat Congresului Continental în scris, susţinând un plan al unui prieten de-al său care propunea emanciparea slavilor, educarea lor şi înrolarea în armata revoluţionară care lupta contra britanicilor. Oricum, statul South Carolina a rămas "faimos" prin acordarea unui clar veto propunerii. S-a opus comerţului cu sclavi, fiind co-fondatorul şi preşedintele celei de-a doua societăţi aboliţioniste a ţării. Deşi există nişte "umbre" asupra viziunii rasiale a lui Hamilton, întrucât nu era un adept al egalitarismului ne-echivoc, concepţia sa era una dintre cele mai progresiste ale timpului său, a fost concluzia istoricului James Horton.^[1]

Hamilton founded the first political party in the United States: the Federalist Party, which he dominated until his death. The party united nationalists in every state and was aided both by federal patronage and by party newspapers that bolstered Hamilton's position and excoriated the opposition. He supported partisan newspaper editors such as John Fenno and Noah Webster.

Although he was deeply committed to the principles of republicanism,Format:Dubious his political opponents repeatedly alleged he was a secret monarchist who wanted to bring back the British system. Format:Dubious Madison referred to him as a Tory; Jefferson called him a monarchist. Intemperate charges were commonplace in the era: Hamilton made sure the Federalist newspapers were equally nasty in their attacks on the Jeffersonians. Format:Dubious ^[2]

His nationalist and modernizing vision was rejected in the Jeffersonian triumph of 1800. However, after the weaknesses revealed by the War of 1812, former opponents such as President James Monroe came to emulate his programs as they too set up a national bank, tariffs, internal improvements, and an army and navy. The later Whig and Republican parties adopted many of Hamilton's themes but did not recognize him as a direct inspiration until about 1900.

[modifică] Vezi şi

• Harry Whittington

[modifică] Legături externe (toate în limba engleză)

• Famous quotes by Hamilton -- Citate faimoase ale lui Alexander Hamilton
• The Alexander Hamilton Historical Society (AHHS)
• Lucrări de Alexander Hamilton la Proiectul Gutenberg
• Hamilton's Report on Manufactures (Columbia University Press)
• The Rise and Fall of Alexander Hamilton by Ian Finseth
• Hamilton's Congressional biography
• The New York Historical Society's Alexander Hamilton Exhibit
• Alexander Hamilton: Debate over a National Bank (Feb 23 1791)
• Alexander Hamilton de Henry Cabot Lodge -- o analiză a unui politician care a editat Operele lui Alexander Hamilton
• Elizabeth Hamilton

Secretari ai Trezoreriei Statelor Unite ale Americii
	Hamilton • Wolcott • Dexter • Gallatin • Campbell • Dallas • Crawford • Rush • Ingham • McLane • Duane • Taney • Woodbury • Ewing • Forward • Spencer • Bibb • Walker • Meredith • Corwin • Guthrie • Cobb • Thomas • Dix • Chase • Fessenden • McCulloch • Boutwell • Richardson • Bristow • Morrill • Sherman • Windom • Folger • Gresham • McCulloch • Manning • Fairchild • Windom • Foster • Carlisle • Gage • Shaw • Cortelyou • MacVeagh • McAdoo • Glass • Houston • Mellon • Mills • Woodin • Morgenthau • Vinson • Snyder • Humphrey • Anderson • Dillon • Fowler • Barr • Kennedy • Connally • Shultz • Simon • Blumenthal • Miller • Regan • Baker • Brady • Bentsen • Rubin • Summers • O'Neill • Snow* Paulson

Predecesor: (nimeni)	United States Secretary of the Treasury 1789 – 1795	Succesor: Oliver Wolcott, Jr.
Predecesor: George Washington	Senior Officer of the United States Army 1799 - 1800	Succesor: James Wilkinson