Constituţia Franţei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Franţa |
 Acest articol este parte din seria: |
|
Actuala Constituţie a Franţei a fost adoptată la data de 4 octombrie 1958, şi a fost amendată de 17 ori, cel mai recent la data de 28 martie 2003. Este numită în mod tipic Constituţia celei de a cincea Republici şi a înlocuit constituţia celei de a patra republici datând din 27 octombrie 1946. Charles de Gaulle a fost principalul instigator iar redactarea a căzut în sarcina lui Michel Debré.
[modifică] Sumar
Preambulul constituţiei reaminteşte Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului din 1789 şi stabileşte caracterul secular şi democratic al Republicii Franceze, care îşi derivă suveranitatea de la popor ("guvernul poporului, din popor pentru popor" - franceză gouvernement du peuple, par le peuple et pour le peuple).
Stabileşte modalităţile de alegere ale preşedintelui Franţei, ce are un rol important din punct de vedere politic, şi al Parlamentului, modul de formare a guvernului şi puterile fiecăruia precum şi relaţiile dintre aceste instituţii. Constituţia asigură independenţa autorităţii judiciare şi creează o Înaltă Curte de Justiţie, un Consiliu Constituţional şi un Consiliu Economic şi Social şi permite ratificarea tratatelor internaţionale şi a celor legate de Uniunea Europeană.
Constituţia precizează metodele de amendare a acesteia, fie printr-un referendum, fie printr-un proces parlamentar cu consimţământul preşedintelui. Procedura normală de amendare este următoarea: amendamentul trebuie să fie adoptat în termeni identici de cele două camere ale parlamentului iar apoi ori trebuie adoptat printr-un referendum cu o majoritate simplă, ori cu 3/5 din voturile totale dintr-o sesiune reunită a celor două camere.
[modifică] Foste constituţii
Franţa a avut numeroase foste constituţii:
- Vechiul Regim era o monarhie absolutistă şi nu avea o constituţie, fiind bazat în principal pe cutumă.
- Perioada Revoluţiei franceze a avut numeroase constituţii:
- o constituţie ce stabilea o monarhie contituţională liberală a fost adoptată la data de 6 octombrie 1789 şi a fost acceptată de rege la data de 14 iulie 1790;
- Constituţia din 1791 a stabilit o monarhie limitată şi o Adunare Legislativă;
- Constituţia din 24 iunie 1793 (franceză Acte constitutionnel du 24 juin 1793), a fost ratificată dar nu a fost niciodată aprobată datorită suspendării legalităţii ordinare;
- Constituţia din 22 august 1795 sau Constituţia anului III, a stabilit Directoratul;
- Constituţia anului VIII (din 24 decembrie 1799), a stabilit Consulatul;
- Constituţia anului X (din 1802), a restabilit Consulatul cu Napoleon Bonaparte consul pe viaţă;
- Constituţia anului XII (din 1804), a stabilit Primul Imperiu Francez;
- După restaurarea monarhiei
- Secolul XIX
- Constituţia din 1848 a celei de a doua Republici Franceze, 4 noiembrie 1848;
- Constituţia din 1852 a celui de Al doilea Imperiu Francez, 14 ianuarie 1852;
- Legile constituţionale din 1875 ale celei de a treia Republici Franceze, 24 şi 25 februarie şi 16 iulie 1875
- Secolul XX
- Legea Constituţională Franceză din 1940, ce stabilea Regimul de la Vichy, 10 iulie 1940;
- Legea Constituţională din 2 noiembrie 1945 – ce stabilea guvernul provizoriu de după al doilea război mondial;
- Constituţia Franceză din 1946 a celei de a patra Republici Franceze, 27 octombrie 1946
[modifică] Legături externe
Albania • Andorra • Armenia • Austria • Azerbaidjan • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Croaţia • Cipru • Republica Cehă • Danemarca • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa • Georgia • Germania • Grecia • Islanda • Irlanda • Italia • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Republica Macedonia • Malta • Marea Britanie • Moldova • Monaco • Muntenegru • Norvegia • Olanda • Polonia • Portugalia • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Turcia • Ungaria • Ucraina • Vatican
Teritorii: Åland • Muntele Athos • Akrotiri şi Dhekelia • Insulele Faroe • Gibraltar • Guernsey • Jan Mayen • Jersey • Insula Man • Svalbard
