Costa Rica

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Costa Rica, numele oficial fiind Republica Costa Rica (în Spaniolă: Costa Rica sau República de Costa Rica, IPA: [re'puβlika ðe 'kosta 'rika]), este o ţară în America Centrală, mărginită de Nicaragua la nord, Panama la sud - sud est, Oceanul Pacific la vest şi la sud şi de Marea Caraibilor la est. Costa Rica a fost prima ţară din lume care prin constituţie a abolit existenţa armatei.

Cuprins 1 Istoria Costa Ricăi 1.1 Cucerirea 1.2 Independenţa 1.3 Secolul 20 2 Geografie 3 Politică 4 Provincii 5 Economie 6 Afaceri externe 7 Flora şi Fauna 8 Demografie 9 Cultură 10 Costa Ricani celebrii 11 Referinţe 12 Legături externe

[modifică] Istoria Costa Ricăi

În timpurile pre-columbiene indigenii care locuiau în locurile cunoscute azi sub numele de Costa Rica făceau parte din zona intermediară situată între regiunile culturale mesoamericane şi andeane. Aceste lucruri au fost de curând actualizate să includă şi influenţa zonei Isthmo-Columbiene în regiunea Atlanticului de Sud a ţării, definită prin prezenţa unor grupuri care vorbesc limbi Chibchan. Este însă necunoscut care dintre aceste grupuri a creat celebrele sfere de piatră din Costa Rica, între 200 ÎC şi 1600 DC.

[modifică] Cucerirea

Ţara a fost vizitată de Cristofor Columb în 1502, în timpul celei de-a patra sa expediţie. El a ajuns la Cariay, în faţa insulei Quiribrí (astăzi Isla Uvita). Cuceririle şi colonizările următoare ale zonei a fost complicate prin distanţa şi rezistenţa feroce a indigenilor, care totuşi nu se compară cu cucerirea spaniolă a Mexicului.

În secolul 16, în zonă era o scădere pronunţată a forţei de muncă. Populaţia indigenă, sclavi la momentul respectiv, începuse să cadă pradă mulţimilor de boli aduse de colonişti, sau să moară în luptele de rezistenţă. De asemenea, lipsa de resurse minerale şi faptul că solurile fertile se aflau în partea centrală a ţării (Valea Centrală) au întârziat mult efortul de colonizare. Toate aceste circumstanţe au făcut din Costa Rica, cea mai sudică parte din Căpitănia Generală a Guatemalei, cea mai săracă şi mai lipsită de importanţă regiune. Totuşi, coloniştii care au făcut călătoria plină de greutăţi în Valea Centrală au stabilit o capitală provincială la Cartago.

[modifică] Independenţa

În 1821, vântul libertăţii a început să bată din nord. Statele Unite ale Americii şi Mexicul îşi câştigaseră de curând independenţa şi în capitala Căpităniei Generale a Guatemalei, Guatemala City, au început protestele care cereau independenţa. La 15 septembrie 1821 ei şi-au declarat independenţa faţă de Imperiul Spaniol. La acea vreme, mai multe dintre statele mexicane ale prezentului aparţineau Căpităniei, aşa că pentru a răspândi vestea în toate statele un mesager călare a fost trimis prin America Centrală.

Pentru că Costa Rica era cea mai sudică provincie, a făcut ca vestea independenţei sale să fie primită în 13 octombrie 1821. Faptul că nici măcar o împuşcătură nu a fost necesară pentru a obţine independenţa a făcut din Costa Rica o naţiune iubitoare a păcii. Printre documentele primite din Guatemala, se afla şi un document care fusese întocmit în Nicaragua. Acest document se numeşte "Los Nublados del Dia" care înseamnă "Norii zilei". În acest document guvernul nicaraguan, care era în acea vreme mult mai dezvoltat şi din această cauză mai apropiat legilor coloniale, insista ca statul să nu îşi proclame imediat independenţa, ci să aştepte ca "norii zilei" să dispară, până să ia o decizie finală. Totuşi, din cauză ca acest document a ajuns numai în Costa Rica, el a avut o influenţă limitată.

După câştigarea independenţei, Costa Rica, alături de alte provincii ale Căpităniei, s-a alăturat pentru puţin timp imperiului mexican al lui Agustín de Iturbide. Datorită distanţei de capitala mexicană şi de existenţa altor conflicte, statele central-americane, incluzând Costa Rica au devenit state ale Provinciile Unite ale Americii Centrale între 1823 şi 1839. În 1824, capitala a fost mutată la San José.

În 1838 Costa Rica şi-a proclamat independenţa ca naţiune suverană şi independentă, sub conducerea lui Braulio Carrillo Colina.

În 1856 armata Costa Ricană, condusă de Juan Rafael Mora Porras a alungat invazia condusă de William Walker. În bătălia de la Santa Rosa, Rivas şi campania de la San Juan, armata invadatoare a fost nevoită să renunţe la intenţiile sale. Eroul naţional Juan Santamaría a luptat în bătălia de la Rivas unde a incendiat "Mesón", unde se refugiaseră invadatorii.

[modifică] Secolul 20

Costa Rica a evitat violenţa care se răspândea în America Centrală; ea este văzută ca un exemplu de stabilitate politică în regiune. De la sfârşitul secolului 19, numai două perioade scurte de violenţe au tulburat dezvoltarea sa democratică.

În 1949, José Figueres Ferrer a abolit armata; făcând din Costa Rica prima ţară din lume care să opereze într-un sistem democrat fără asistenţa unei armate (un exemplu urmat mai târziu şi de către alte ţări, precum Panama).

Costa Rica (termenul spaniol pentru "Coasta Bogată"), a fost o naţiune preponderent agricolă. Totuşi, în ultimele decade, Costa Rica a ajuns să aibă un standard ridicat de viaţă. Industria electronicelor se dezvoltă rapid fiind cea mai importantă ramură industrială, alături de turism, ajutat de stabilitatea socială şi de bogăţia mediului înconjurător. *[1]

[modifică] Geografie

Costa Rica este situată pe istmul Americii Centrale, la 10° nord de Ecuator şi 84° vest faţă de primul meridian. Este mărginită de Marea Caraibilor (la est) şi de oceanul Pacific (la vest), având o coastă cu o lungime totală de 1 290 kilometrii (212 km la Caraibe şi 1,016 km la Pacific).

Costa Rica se învecinează de asemenea cu Nicaragua la nord (309 km de graniţă) şi Panama la sud-sudest (639 km graniţă). În total, Costa Rica se întinde pe 51 100 kilometrii pătraţi, plus 589 000 kilometrii pătraţi de ape teritoriale.

Cel mai înalt punct al ţării este Cerro Chirripó, cu 3 810 metri, cel de-al doilea vârf ca înălţime din America Centrală, după vulcanul Tajumulco din Guatemala. Cel mai înalt vulcan al ţării este vulcanul Irazú (3 431 m). Cel mai întins lac din Costa Rica este lacul Arenal.

Costa Rica include de asemenea şi câteva insule. Insula Cocos se remarcă prin distanţei faţă de aria continentală (24 km², 500 km faţă de coasta Puntarenas), dar cea mai mare este insula Calero cu o suprafaţă de 151.6 km².

Costa Rica îşi protejează peste 25% din teritoriu în cadrul parcurilor naţionale. Ea posedă de asemenea cea mai mare densitate de specii din întreaga lume. * http://www.inbio.ac.cr/es/biod/estrategia/estudio.html]

[modifică] Politică

Costa Rica este o republică democratică cu o constituţie puternică. A fost una dintre cele mai stabile ţări din America Latină. Costa Rica a evitat violenţa care se răspândea în America centrală şi este văzută ca un exemplu de stabilitate politică în regiune, numită chiar "Elveţia Americilor". Responsabilităţile executive sunt acordate preşedintelui, care este centrul puterii statele. Există de asemenea doi vice-preşedinţi şi un guvern numit de către preşedinte. Preşedintele, vice-preşedinţii şi cei 57 de deputaţi sunt aleşi pentru un mandat de patru ani. Un amendament constituţional votat în 1969 limitează numărul mandatelor pe care preşedintele şi deputaţii îl pot avea la unul singur, cu toate că un deputat care a avut deja un mandat poate candida din nou, dacă cele două mandate sunt neconsecutive. Un amendament al constituţiei care să permită un al doilea mandat prezidenţial a fost propus, interzicerea unui al doilea mandat prezidenţial fiind chiar disputată la tribunal. În aprilie 2003, această interzicere a fost oficial recunoscută ca fiind ani-constituţională. Astfel, la alegerile din 2006, a fost posibil ca Óscar Arias (Premiul Nobel pentru Pace, 1987) să candideze la preşedinţie pentru un al doilea mandat, câştigându-le după nişte rezultate foarte strânse. Arias este un susţinător al comerţului liber şi promovează acordul de comerţ liber cu Statele Unite ale Americii. Aceasta constituie un subiect de controversă aprinsă în Costa Rica, eventuale proteste fiind posibile în toată ţara. Costa Rica foloseşte un sistem proporţional de reprezentare în corpul legislativ.

Guvernatorii provinciilor sunt numiţi de către preşedinte, dar nu se bucură de foarte multă putere, pentru că nu există legislaturi provinciale. Agenţiile autonome de stat se bucură de o considerabilă autonomie de operare; ele includ telecomunicaţiile şi monopolul producerii de energie electrică, băncile comerciale naţionalizate, monopolul de stat asupra asigurărilor şi agenţia de pensii sociale. Costa Rica nu are armată prin constituţie, dar are poliţie domestică şi Garda Naţională care este armată şi este folosită pentru a menţine stabilitatea internă.

[modifică] Provincii

Costa Rica are şapte provincii:

1. Alajuela (centrală; la nord de capitala San José, agricultură şi industrie)
2. Cartago (fosta capitală provincială Costa Ricană în timpul erei coloniale)
3. Guanacaste (nord-vest, zonă importantă din punct de vedere turistic şi agricol)
4. Heredia (centrală; la nord de capitală, industrie şi inima industriei IT din Costa Rica)
5. Limón (coasta caraibiană, agricultură şi zonă eco-touristică)
6. Puntarenas (de-a lungul coastei pacifice)
7. San José (Capitală) (centru politic şi economic al Costa Ricăi, vezi imaginea de mai jos)

[modifică] Economie

Conform tradiţiei, economia Costa Ricăi se baza pe agricultură, incluzând aici producerea de cafea, banane, ananas. În ultima vreme, ecoturismul, produsele electronice, produsele farmaceutice, outsourcing-ul financiar şi software-ul au devenit principalele ramuri aducătoare de venituri. Localizarea Costa Ricăi pe istm-ul Americii Centrale îi facilitează accesul la pieţele americane, ajutată fiind de faptul că se află pe aceeaşi zonă de timp cu partea centrală a Statelor Unite ale Americii. Un alt plus este şi accesul direct prin intermediul oceanelor la Europa şi Asia.

Economia s-a dezvoltat în Costa Rica şi datorită programului de şapte ani susţinut de guvern, de dezvoltare a industriei high tech. Statul oferă o scutire de impozit celor care sunt interesaţi să investească în Costa Rica. Nivelul înalt de pregătire al rezidenţilor face ca ţara să fie şi mai atrăgătoare din perspectiva investiţiilor. Mai multe corporaţii au început să dezvolte aici bunuri, printre ele putându-se enumera producătorul mondial de chip-uri Intel precum şi companii farmaceutice precum Procter & Gamble sau Glaxo Smith Kline. Comerţul cu Asia de sud est şi Rusia a avut o dezvoltare extraordinară în 2004 şi 2005, iar Costa Rica se aşteaptă să obţină statul de membru deplin al Asia-Pacific Economic Cooperation Forum (APEC) în 2007 (Costa Rica se bucură de statutul de observator din anul 2004).

Pentru anul fiscal 2005 Costa Rica a avut un deficit de 2.1%, o creştere a venitului intern de 18%, exporturile au crescut cu 12.8%, iar numărul turiştilor a crescut cu 19%, ajungând la valoare de 1.5 milioane de persoane. Creşterea economică a fost de 4.2%. Totuşi nu trebuie uitat că inflaţia a fost de (14%) iar deficitul balanţei comerciale de 5.2%.

Moneda naţională este colón (CRC), care are o valoare de aproximativ 1/500 dolari americani, sau 1/600 euro.

[modifică] Afaceri externe

Costa Rica este membru al International Criminal Court şi a refuzat oferta Statelor Unite de găzdui un centru de antrenament care poate fi folosit in scopuri militare. Statele Unite a înfiinţat un astfel de centru în El Salvador, ţară suspectată de a avea o tradiţie din nerespectarea drepturilor omului.

Costa Rica nu are ambasadă în Cuba, dar are ambasadă în Israel, şi are relaţii diplomatice cu Republica Chineză din Taiwan, nu cu Republica Populară Chineză.

Costa Rica este membru curent al grupului Cairns, o alianţă a ţărilor care se opun compensaţiilor agricole din ţările dezvoltate.

Obiectivele principale ale Costa Ricăi sunt să aibă grija ca drepturile omului să fie respectate şi ca să dezvoltarea armonioasă pentru a-şi asigura stabilitatea şi dezvoltarea pe termen lung. De exemplu, în timpul Războiului Rece, Costa Rica a fost prima ţară central americană care să aibă relaţii diplomatice cu Uniunea Sovietică pentru a-şi mări exporturile de cafea, spre uimirea administraţiei Nixon.

[modifică] Flora şi Fauna

Costa Rica este căminul unei varietăţi bogate de plante şi animale. Deşi ţara are aproximativ 0.1% din suprafaţa mondială de teren, ea conţine 5% din biodiversitatea mondială. Costa Rica neavând armată, ci o abundenţă de vieţuitoare sălbatice, se spune că soldaţii ţării sunt furnicile tăietoare de frunze, piloţii sunt papagalii macaw iar navele sunt balenele. Mai multe de 25% din suprafaţa Costa Ricăi este formată din păduri protejate şi rezervaţii.

Există un parc naţional care este faimos printre ecologiştii internaţionali pentru biodiveristatea sa (incluzând feline mari şi tapiri) şi unde vizitatorii pot vedea o abundenţă de vieţuitoare sălbatice, numit Parcul Naţional Corcovado.

Parcul Naţional Tortuguero (numele Tortuguero se poate traduce ca vânătorul de ţestoase, sau se poate interpreta ca plin de ţestoase) este căminul maimuţei păianjen, howler şi a maimuţei white-throated Capuchin , a three-toed sloth, 320 specii de păsări (incluzând specii de papagali), varietăţi de reptile. Totuşi, lucru care îl face cel mai cunoscut este faptul că parcul este cel mai important loc unde cuibăresc anual ţestoasele verzi, specie aflată în pericol de dispariţie.

Rezervaţia Monteverde Cloud Forest adăposteşte 2 000 de specii de plante incluzând numeroase orhidee. Peste 400 tipuri de păsări pot fi întâlnite aici, ca şi peste 100 specii de mamifere. Costa Rica, per total, are mai mult de 600 specii de păsări. Organizaţia care are dreptul de a face prospecţii genetice şi biochimice în patrimoniul ecologic al Costa Ricăi este INBIO (Instituto Nacional de Biodiversidad), şi are dreptul să perceapă taxe pe orice descoperire biologică, dacă aceasta se dovedeşte a avea importanţă medicală.

Vezi de asemenea:

• Wildlife of Costa Rica
• List of birds of Costa Rica
• Instituto Nacional de Biodiversidad [2]

[modifică] Demografie

În 2005, Costa Rica avea o populaţie de 4 016 173 persoane. Majoritatea populaţiei din Costa Rica descinde din imigranţi spanioli. Spre deosebire de populaţiile vecine, nu au fost prea multe amestecări ale populaţiilor colonizatoare şi cele indigene. Din această cauză, marea majoritate a costaricanilor au fie origini spaniole fie origini indigene. În plus, mai există şi un număr destul de mare de costaricani de origine italiană, germană, evreiască, sau poloneză. Împreună, descendenţii europeni şi metişi alcătuiesc 94% din populaţie. 3% din populaţie este de origine africană, cunoscuţi drept afro-latino americani, şi puţini descendenţi jamaicani negri , vorbitori de engleză, aduşi în secolul 19. Restul de 1% este format din etnici chinezi.

În zilele noastre, populaţia indigenă numără mai puţin de 1%, sau aproximativ 29 000 de indivizi. În Provincia Guanacaste, o parte semnificativă a populaţiei descinde dintr-un amestec de amerindieni localnici, africani şi spanioli. Există de asemenea o comunitate restrânsă de pensionari expatriaţi americani şi canadieni.

[modifică] Cultură

Localnicii se numesc între ei tico sau tica (feminin). "Tico" vine de la folosirea frecventă a sufixului diminutiv (ex: 'momentico' în loc de 'momentito'). Tico-ul ideal este un om foarte prietenos, foarte săritor, liniştit, nerepezit, educat şi cu cunoştinţe despre protejarea naturii, lipsit de grijile termenelor limită. Vizitatorii din Statele Unite sunt deseori numiţi gringos. Zicala "Pura Vida" (literal pura viaţă) este un motto foarte comun în Costa Rica. Ea încapsulează ideologia locală de a trăi viaţa într-o stare de calm, lipsit de frustrări, apreciind viaţa înconjurată de natură, de familie şi de prieteni.

Anumite persoane pot folosi apelativul maje sau mae (forma scurtă de la "omule", de fapt maje înseamnă "prost") pentru a se adresa altei persoane, cu toate că acest apelativ poate suna un pic a insultă pentru anumiţi indivizi.

Tradiţiile şi cultura Costa Ricane au încă o puternică influenţă spaniolă. Accentul vorbirii se aseamănă mai degrabă anumitor zone din Columbia decât vecinilor central americani. Costa Rica a fost martora unei istorii variate. Costa Rica este locul unde culturile native mesoamericane şi sud americane s-au întâlnit. Partea de nord-vest a ţării, Nicoya, a fost cel mai sudic punct de influenţă culturală Nahuatl când cuceritorii spanioli (conquistadores) au venit în secolul 16. Partea centrală şi sudică au avut parte de influenţe Chibcha. Totuşi, indigenii au influenţat într-o măsură foarte mică cultura modernă cost ricană, pentru că majoritatea indienilor au murit din cauza bolilor şi tratamentului aspru al spaniolilor. Coasta atlantică a fost populată cu sclavi africani în secolele 17 şi 18, dar majoritatea descendenţilor costa ricanilor caraibieni de origine africană provin din muncitorii jamaicani aduşi în secolul 19, pentru a lucra la construcţia căilor ferate care uneau populaţia urbană a platoului central cu portul Limon de pe coasta caraibiană. În secolul 19 imigranţi italieni şi chinezi au venit de asemenea să lucreze la construcţia sistemului de căi ferate.

[modifică] Costa Ricani celebrii

• Óscar Arias Sánchez, câştigător al premiului Nobel (1987) şi preşedinte al Republicii între anii1986–1990, reales pentru un al doilea mandat în 2006.
• José Figueres Ferrer, National caudillo şi preşedinte al Republicii între (1948–1949, 1953–1958, şi 1970–1974.
• Rafael Ángel Calderón Guardia, politician şi reformator al societăţii. Preşedinte al Republicii între 1940–1944.
• Franklin Chang Díaz. Astronaut
• Clodomiro Picado Twight. Toxicologist
• Claudia Poll. Câştigătoare de medalie olimpică
• Juan Santamaría. Erou naţional
• Paulo Wanchope. Jucător profesionist de fotbal care a jucat în Premier League din Anglia, La Liga din Spania şi golgheter al tuturor timpurilor al Costa Ricăi.

[modifică] Referinţe

• Some of the material in these articles comes from the CIA World Factbook 2000 and the 2003 U.S. Department of State website.
• Economic information for 2005 comes from the UN Economic Commission for Latin America and the Caribbean, Preliminary Balance Document for 2005 (in Spanish)[3]

[modifică] Legături externe

Guvern şi administraţie

• Casa Presidencial (spaniolă), Site-ul prezidenţial oficial
• Instituto Nacional de Biodiversidad, Institutul Naţional al Biodiversităţii.
• Costa Rica
• Costa Rica Colon <=> Dolarul SUA (spaniolă, engleză)

	Subiecte Costa Rica --- Costaricani --- Limba spaniolă
	Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  •   •  Economie  •  Educaţie  •  Faună  •  Floră  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  •   •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  •