Superputere
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O superputere este un stat care are capacitatea de a influenţa evenimentele sau îşi exercită puterea la scară globală, situându-se la alt nivel decât toate celelalte puteri. În zilele noastre, asta implică o mare putere economică şi ştiinţifico-tehnologică, o populaţie numeroasă şi forţe armate puternice, inclusiv forţe aeriene, spaţiale şi un arsenal de arme de distrugere în masă.
Cuprins |
[modifică] Origini
La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Statele Unite ale Americii s-au afirmat pe scena internaţională ca una dintre cele două puteri dominante ale lumii. Cum cea mai mare parte a războaielor au fost purtate departe de graniţele naţionale ale SUA, ţara nu a suferit distrugerile economice mari şi pierderile de vieţi omeneşti din rândurile populaţiei civile care au marcat majoritatea ţărilor din Europa sau Asia în perioada războiului. La sfârşitul războiului, SUA construise o infrastructură industrială şi tehnologică care au făcut ca forţele militare americane să fie cele mai puternice din lume.
La sfârşitul războiului, o bună parte a Europei a fost ocupată de Uniunea Sovietică care era condusă de Iosif Vissarionovici Stalin. În ciuda încercărilor de a crea coaliţii multinaţionale sau organisme legislative internaţionale (precum ONU), devenea din ce în ce mai clar că cele două mari ţări învingătoare, având vederi diferite asupra organizării lumii post-belice, SUA şi URSS, deveneau puterile econimice şi politice dominante în nou izbucnitul război rece.
Termenul de superputere a fost prima oară folosit în acest context în anul 1930, conform Oxford English Dictionary, dar nu a devenit o caracterizare acceptată pentru SUA şi URSS până la sfârşitul războiului. În perioada anilor ’20, termenul era folosit mai degrabă pentru a descrie electrificarea.
La încheierea celui de-al doilea război mondial, cele două ţări, SUA şi URSS, au devenit parte a unei lumi noi, bipolare, care se deosebea de lumea multipolară antebelică. În anii ce au urmat, mai multe naţiuni au iniţiat programe care să le garanteze propriul statut de superputeri independente. Astfel, Regatul Unit, China şi Franţa au dezvoltat propriul program de arme nucleare, atât în încercarea de câştiga independenţa faţă de URSS şi SUA, cât şi din dorinţa de a juca un rol mai important pe scena politică mondială.
Ideea că Războiul Rece a evoluat numai în jurul cele două naţiuni, sau în jurul celor două blocuri politico-militare rivale, a fost puternic contestată de istorici după prăbuşirea Uniunii Sovietice. Lumea bipolară nu a existat decât dacă sunt ignorate diferitele mişcări şi conflicte care au apărut fără a fi infleunţate de cele două aşa-numite superputeri. În plus, cele mai multe dintre conflictele dintre cele două superputeri au fost duse în aşa-numitele războaie prin mandat.
După dezintegrarea Uniunii Sovietice în ultimul deceniu al secolului al XX-lea, termenul de hiperputere a fost atribuit SUA, ca unica superputere rămasă după terminarea Războiului Rece. Acest termen a fost prima oară folosit de ministrul francez de externe Hubert Védrine în anii ’90. Dacă această descriere a SUA ca hiperputere este corectă, se mai discută încă. Un adversar important al teoriei hiperputerii este Samuel P. Huntington, el considerând că lumea de azi este una mai degrabă una a unei balanţe a puterii multipolare.
[modifică] Statele Unite ale Americii
SUA au fost pe timpul Războiului Rece în fruntea NATO, cunoscut şi ca Blocul Occidental sau ţarile dezvoltate. După încheierea Războiului Rece, SUA a rămas singura superputere mondială, cu cea mai puternică economie, o ţară care cheltuieşte pentru armată mai mult decât următoarele 12 ţări importante din punct de vedere militar(47% din totalul cheltuielilor militare la nivel mondial). Însă, datorită puterii economiei sale, SUA nu cheltuieşte decât o mică parte din Produsul Naţional Brut pentru înarmare în comparaţie cu alte ţări. Vezi: Hiperputere.
[modifică] Uniunea Sovietică
Uniunea Sovietică a fost rivalul SUA pe toată durata Războiului Rece. Uniunea Sovietică nu era doar o superputere rivală, dar era şi un rival ideologic, apărător al ideologiei comuniste care se oponea capitalismului occidental. Uniunea Sovietică conducea Pactul de la Varşovia, cunoscut şi sub numele de Blocul Răsăritean, sau ţările în curs de dezvoltare.
[modifică] Superputerile în istorie
Deşi termenul de superputere este unul inventat de puţină vreme, caracterizarea a fost aplicată retroactiv unor puteri militaro-economice din trecut.
- Cea main veche superputere a fost civilizaţia din Mesopotamia, cu o bogătie de neegalat, care a dominat cultural şi militar Asia şi zonele învecinate.
- Imperiul Roman stăpânea cea mai mare parte a Europei, Africii de Nord şi Asia Mică.
- Imperiul Chinez a avut multă vreme cea mai puternică flotă din lume, neîntrecută ca număr până la începutul secolului al XIX-lea.
- Imperiul Mongol se întindea din Asia de Sud-est până în Europa Răsăriteană.
- În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, Imperiul Otoman se întindea de la Strâmtoarea Gibraltar până la Golful Persic şi a luptat cu naţiunile europene în încercarea de a avansa în inima continentului, pornind din Balcani.
- Pe durata Siglo de Oro, Imperiul Spaniol stăpânea întinse teritorii din Italia, Germania, Portugalia, Ţările de Jos, ca şi numeroase colonii în America, Africa şi Asia.
- După câştigarea independenţei de sub dominaţia spaniolă, Imperiul Olandez a reuşit să cucerească numeroase colonii pe tot globul.
- De-a lungul timpului, Franţa a reuşit în mai multe rânduri să aibă cea mai numeroasă armată, având colonii în Africa Occidentală, Americile de Nord şi de Sud şi Asia de Sud-est.
- În momentul de maximă dezvoltare de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, Imperiul Britanic stăpânea un sfert din teritoriul Pământului cu o treime din populaţia planetei. Se spunea că "soarele nu apune niciodată în Imperiul Britanic."
Este mai greu de apreciat dacă fac parte sau nu din această categorie naţiuni care au avut o hegemonie de necontestat asupra unor teritorii întinse, într-o epocă în care consemnările istorice nu au fost aşa de multe sau în care descoperirea Lumii Noi nu avusese loc încă. Naţiuni precum Egiptul Antic, Imperiul Persan şi imperiul efemer greco-macedonean a lui Alexandru Macedon ar putea fi considerate nişte superputeri timpurii, cel puţin pentru vremea în care înţelegerea a ceea ce era "lumea" era mult mai limitată decât în zilele noastre.
