Unguri
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Consultaţi manualul de stil şi îndrumarul, apoi daţi o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2006. |
Ungurii (sau maghiarii) reprezintă populaţia de bază a Ungariei. Limba ungară pe care aceştia o vorbesc face parte din familia de limbi fino-ugrice, împreună cu alte limbi precum finlandeza şi estoniana.
Istoria timpurie a ungurilor este puţin cunoscută. Trecutul îndepărtat al poporului ungar poate fi reconstituit, în linii generale, în funcţie de izvoare lingvistice şi doar pe un plan secundar de izvoare istorice. Izvoarele arheologice, referitoare la unguri, anterioare secolului IX sunt disputate. Lingviştii şi istoricii consideră, de comun acord, că ungurii provin din teritoriul aflat la granita dintre zonele împădurite ale Munţilor Urali şi stepa euroasiatică. Acolo s-a consumat şi o primă etapă a etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două elemente etnice, mägyeri şi onoguri, a luat naştere o populaţie de limbă fino-ugrică. Ungurii s-au denumit totdeuna maghiari, în schimb populaţiile, cu care s-au învecinat în decursul istoriei, i-au denumit onogur, ungur, ungri sau ungar. Treptat, ungurii se deplasează spre vest, iar în secolul V se vor stabili temporar la nordul Mării Negre, pe un teritoriu cuprins între Caucaz , fluviul Volga şi râul Don. Acest teritoriu se învecineaza sau este identic cu Magna Hungaria, zona din bazinul râului Kama fiind locuită până în secolul XIII de o populaţie înrudită. Pe acest teritoriu, ungurii intră timpuriu în contact cu unele popoare de origine turcică, o influenţă majoră şi durabilă exercitând-o în secolul VIII şi secolul IX bulgarii de Volga. Cândva, probabil la începutul secolului IX, ungurii intră în contact cu Imperiul chazar, al cărui centru de putere se afla pe Volga Inferioară. Durata convieţuirii ungurilor cu kazarii turcici, precum şi natura sau intensitatea raporturilor dintre cele două populaţii sunt controversate. Influenţa lor nu a fost însa minoră. Impunerea lui Árpád în calitate de conducător al uniunii de triburi maghiare revine, se pare, unui kagan kazar. Împinşi spre vest de pecenegi, ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul secolului IX, în Etelkuz (ung. Etelköz = "teritoriul dintre râuri"), delimitat de Marea Neagră şi râurile Siret ("Seretos"), Nistru şi Prut ("Brutos") (vezi Constantin Porfirogenetul (913 - 959): De administrando Imperi). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri şi campanii militare. În anul 862, ungurii traversează Munţii Carpaţi şi atacă părţile răsăritene ale Imperiului Carolingian şi Moravia. Chemaţi în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea, ungurii traversează în anul 895 Dunărea de Jos şi îl atacă pe ţarul bulgar Simeon. Profitând de această împrejurare şi solicitaţi de către bulgari, pecenegii atacă în anul 895/896 aşezările ungureşti din Etelkuz. Lipsiţi de apărare, ungurii şi grupuri de populaţii asociate, printre care şi trei triburi chazare, se deplasează în anul 896 spre vest, trec prin Pasul Verecke, ajung pe Valea Tisei şi de aici în Câmpia Panoniei.
Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă. Hoardele maghiare, conduse frecvent de Bulcsu şi Lél, au îngrozit lumea creştină. Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri şi retrageri surprinzătoare, inventivitate şi disciplină strictă, ungurii au reuşit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic într-o perioadă când nu existau armurile medievale cele mai grele. În calitate de aliaţi ai regelui german Arnulf, ungurii pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franţa şi Italia. Seria victoriilor ungureşti este stopată temporar în anul 933 de ducele bavarez Heinrich I. Acelaşi duce Heinrich va întreprinde în anul 950 un raid în Câmpia Panoniei, rămas însă fără rezultate semnificative. În anul 954, trupele ungureşti conduse de acelaşi Bulcsu atacă Franţa şi Germania, susţinând opoziţia faţă de împăratul german Otto I. Raidurile maghiare încetează complet abia după victoria decisivă obţinută de Otto I la Lechfeld, lângă Augsburg, la 10 august 955, ocazie cu care însuşi Bulcsu va fi prins şi decapitat. Această înfrângere catastrofală a determinat aristocraţia tribală maghiară să-şi reorienteze politica internă şi externă. Înţelegând situaţia în care se aflau ungurii, conducătorul uniunii tribale, domnitorul Géza I (971-997), a pregătit premisele creştinării ungurilor şi ale întemeierii statului maghiar. Fondarea Regatului Ungar şi începutul creştinării ungurilor au fost înfăptuite de fiul său, Ştefan I al Ungariei (997-1038).
[modifică] Răspândire
Numărul total al vorbitorilor limbii maghiare este estimat actualmente la cca. 15 milioane de oameni, dintre care 10 milioane trăiesc pe teritoriul Ungariei. O parte a populaţiei vorbitoare de limba maghiara este răspândită, începând din anul 1920, în urma tratatelor de pace de la Trianon, în afara Ungariei, pe teritoriul statelor învecinate. Numărul lor este de aproximativ 2,5-3 milioane. Estimările şi datele oficiale ale statelor variază- Minoritatea maghiară din România numără cca. 1,5 milioane oameni. În Slovacia trăiesc cca. 600.000, în Serbia (Voivodina) cca. 293.000, în Ucraina aproximativ 200.000, în Slovenia şi Croaţia aproximativ 25.000-35.000 în total, în Cehia în jur de 50.000, în Austria numărul lor este estimat la câteva sute de mii (în jur de 200.000-250.000). Comunităţi maghiare importante sunt semnalate în Europa Occidentală, SUA, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, precum şi America Latină (în special în Brazilia, cu 150.000-200.000, Argentina, Chile, Venezuela, Uruguay, Costa Rica).
Se apreciază că ceva mai mult de o treime din numărul total al maghiarilor din România îl formează secuii, populaţie ce locuieşte în partea de sud-est a Transilvaniei, îndeosebi în judeţele Harghita, Covasna, Braşov, Mureş şi părţi din judeţul Cluj, precum şi zonele din vest ale judeţelor din Moldova învecinate cu Harghita şi Covasna.
[modifică] Diverse
La nivel internaţional s-a discutat despre practica guvernului ungar, care a oferit atât pentru maghiarii cât şi pentru vorbitorii de limba maghiară (maghiarofonii) din ţările vecine un statut special pentru şederea în Ungaria şi deci pentru Uniunea Europeană.
