Constituţie sovietică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Uniunea Sovietică a avut patru legi fundamentale de-a lungul existenţei sale:
- Constituţia sovietică din 1918,
- Constituţia sovietică din 1924,
- Constituţia sovietică din 1936, cunoscută şi sub numele de Constituţia lui Stalin,
- Constituţia sovietică din 1977.
Teoria politică care se afla la baza constituţiilor sovietice diferea de cea care se afla la baza constituţiilor puterilor democratice occidentale. Acestea din urmă erau în mod fundamental bazate pe cutume – ele defineau un set de relaţii politice spre care cetăţenii şi guvernarea năzuiau. Prin contrast, constituţiile sovietice descriau un set de relaţii politice care existau deja. Astfel, odată cu apariţia schimbărilor în sistemele socioeconomice şi politice, a fost necesară adoptarea unor noi legi fundamentale, care să fie conforme cu realităţile momentului.
La o primă analiză, cele patru constituţii sovietice se asemănau cu cele mai multe dintre legile fundamentale occidentale. Diferenţele dintre constituţiile sovietice şi cele occidentale treceau însă pe planul al doilea asemănările. Constituţiile sovietice garantau la prima vedere anumite drepturi politice precum libertatea cuvântului, libertatea de asociere dar şi libertatea credinţei. Ele asigurau de asemenea şi o serie de drepturi sociale şi economice, dar şi o serie de îndatoriri ale tuturor cetăţenilor. Dar, constituţiile sovietice nu aveau prevederi explicite care să garanteze drepturile inalienabile ale cetăţenilor şi erau lipsite de mecanismele care protejau drepturile individuale, mecanisme prezente în cele mai multe constituţii occidentale. De aceea, populaţia se bucura de drepturi politice numai în limitele în care aceste drepturi nu contraveneau intereselor construirii socialismului.
Cele patru constituţii aveau un număr de prevederi comune. Aceste drepturi erau ele care se refereau la suveranitatea teoretică a clasei muncitoare şi la rolul conducător al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice în societate. Toate constituţiile sovietice confirmau superioritatea proprietăţii socialiste asupra oricărei alte forme de proprietate. Toate constituţiile proclamau primatul sovietelor în exercitarea puterii în stat.
