Dubrovnik

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Dubrovnik (italiană Ragusa), populaţie 43.770 (2001) este un port şi una dintre cele mai proeminente staţiuni turistice de la Marea Adriatică în sudul extrem al Croaţiei şi centrul judeţului Dubrovnik-Neretva.

Dubrovnik a fost fondat prin unirea a două mici orăşele: Laus (numele vine de la cuvântul latin pentru stâncă) care era doar o mică insulă pe coasta de sud a Dalmaţiei, ce oferea adăpost pentru refugiaţii italieni din oraşul Epidaurum; şi Dubrava (denumit după cuvântul slavic dub care înseamnă stejar), o aşezare a imigranţilor slavi la poalele dealului Srđ. Strâmtoare de pământ umed a fost mai târziu umplută cu pământ, unificând oraşul în jurul nou-formatei pieţe (astăzi Placa sau Stradun).

Oraşul a fost fortificat, urmând să fie construite două porturi de fiecare parte a istmului. Comerţul său maritim a crescut, devenind singurul oraş-stat pe coasta de est a Mări Adriatice, care rivaliza cu Veneţia în Evul Mediu. Sprijinit de diplomaţia sa prosperă şi experimentată, Dubrovnik a cunoscut un nivel remarcabil de dezvoltare în secolele XV şi XVI.

Dubrovnik a fost unul dintre centrele de dezvoltare a limbii croate, loc natal pentru numeroşi poeţi şi scriitorii ca Ivan Gundulić şi Marin Držić. Notabili au fost şi pictorii Lovro şi Vicko Dobričević, şi oameni de ştiinţă ca Ruđer Josip Bošković şi Marin Getaldić.

Oraşul a fost condus de aristrocaţie, iar căsătoria între membrii celor trei clase sociale era strict interzisă. Şeful de stat cu rol ceremonial era Cneazul sau în timpul suzeranităţii veneţiene Rectorul. Puterea adevărată însă era în mâinile a două Consilii (Vijeće) care aveau ca membri reprezentanţi ai nobilimii.

Guvernul oraşului Dubrovnik era liberal în câteva lucruri. A abolit sclavia în 1418 şi a devenit primul stat care a recunoscut independenţa nou-formatei ţări, Statele Unite ale Americii. Vechiul steag al oraşului conţine cuvântul Libertas (libertate), iar la intrarea în fortăreaţa Lovrijenac, amplasată în afara zidurilor oraşului, se află inscripţia Non bene pro toto libertas venditur auro, Nu e bine să fie vândută libertatea, pentru tot aurul.

Patronul oraşului este Sfântul Blasiu (Sveti Vlaho în croată). Statuile sale sunt amplasate în incinta oraşului. Are o importanţă similară cu cea a Sfântului Evanghelist Marcu pentru Veneţia. Vechiul oraş este parte din patrimoniu mondial al UNESCO.