Economia SUA
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna martie 2007.
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul "modifică pagina". |
| Economia Statelor Unite Americi | ||
|---|---|---|
| Monedă | 1 XXXXXXX = 100 XXXXXXX | |
| An fiscal | XXXXXXX | |
| Organizaţii comerciale | XXXXXXX | |
| Statistici | ||
| PIB (nominal) | pe locul XXXXXXX ( PIB (nominal)) | |
| PIB | XXXXXXX | |
| creşterea PIB | XXXXXXX | |
| PIB pe cap de locuitor | XXXXXXX | |
| PIB pe sectoare | agricultură (XXXXXXX), industrie (XXXXXXX), servicii (XXXXXXX) (XXXX est.) | |
| Inflaţie | XXXXXXX (XXXX est.) | |
| Populaţie sub limita sărăciei | XXXXXXX% (XXXX est.) | |
| Forţa de muncă | XXXXXXX milioane de oameni (XXXX est.) | |
| Forţa de muncă după ocupaţie | XXXXXXX | |
| Şomaj | XXX% (XXXX est.) | |
| Industrii principale | XXXXXXX | |
| Parteneri comerciali | ||
| Exporturi | XXXXXXXmiliarde dolari f.o.b. (XXXX) | |
| Parteneri principali | XXXXXXX (XXXX) | |
| Importuri | XXXXXXX miliarde dolari f.o.b. (XXXX est.) | |
| Parteneri principali | XXXXXXX (XXXX) | |
| Finanţe publice | ||
| Datorie publică | XXXXXXX miliarde dolari (XXX% din PIB) (XXXX est.) | |
| Datorie externă | XXXXXXX | |
| Câştiguri | XXXXXXX miliarde dolari (XXXX) | |
| Cheltuieli | XXXXXXX miliarde dolari (XXXX) | |
| Ajutor economic | 0 $ (XXXX) | |
Economia Statelor Unite ale Americii este cea mai mare din lume.
[modifică] SUA în economia mondială actuală
Istoria S.U.A. este stâns legată de economie. Din multitudinea de cauze ce au determinat separarea politică a coloniilor nord-americane de Marea Britanie, se remarcă în special cauzele economice. Interdicţia dezvoltării industriei, impunerea impozitelor suplimentare Stamp Act şi Sugar Act, şi mai ales impunerea obligativităţii de a cumpăra produse britanice la preţuri stabilite de metropolă – toate acestea au determinat „partida de ceai de la Boston” din 1773, unul dintre evenimentele ce au condus la declanşarea războiul de independenţă a SUA.
Ţară a tuturor posibilităţilor, SUA a fost în permanenţă ţinta emigranţilor proveniti de pe toate continentele. „The American Dream” – (o viaţă mai bună ce este rezultatul efortului personal) a fost posibil datorită sistemului economic ce perioadelor de expansiune economică a SUA . Emigranţii s-au îndreptat cu precădere spre vest punând bazele agriculturii americane.
SUA beneficiază de condiţii naturale pentru agricultură de înalt randament. În secolul XIX, SUA s-a afirmat ca mare putere agricolă. Tutunul, bumbacul, cerealele, produsele de origine animală au constituit principalele resurse de export. America a abandonat foarte repede agricultura de subzistenţă. Încă din secolul XIX, agricultura americană a devenit puternic specializată pe renumitele centuri – centura laptelui în nord.est, centura porumbului asociată cu cea a creşterii porcinelor în zona Marilor Lacuri, centura bumbacului precum şi creşterea cornutelor mari în Sud. În nord-vest, creşterea animalelor este asociată cu cea a exploatării forestiere. La vest de Missouri începe centura grâului. Având ca punct de plecare agricultura, SUA a devenit prima putere economică axată pe comerţ şi export. Industria americană a urmat aceeaşi cale, fiind perfect adaptată cerinţelor pieţei.
La cumpăna dintre secolele XIX - XX, doi mari preşedinţi au elaborat doctrinele economico-politice ce urmau să definească relaţiile SUA cu restul lumii. Preşedintele Taft a lansat „Diplomaţia Dolarului” potrivit căreia interesele americane sunt economice şi se manifestă la nivel mondial. Preşedintele Roosvelt a impus „Diplomaţia Big Stick” potrivit căreia SUA îşi promovează cu forţa sau îşi apără interesele economice oriunde în lume. Începutul secolului XX marchează afirmarea SUA ca prima mare putere economică a lumii.
Dacă în perioada interbelică SUA continuă politca sa tradiţional-izolaţionistă, al doilea război mondial şi mai ales apariţia „cortinei de fier” a impus SUA ca putere politico-militară-lider al lumii libere. Pe plan economic SUA îşi asuma responsabilitatea reconstucţiei Occidentului capitalist şi democrat. Planul Marshall iniţiat în 1948 stă la baza reconstrucţiei europene şi la reapariţia Europei ca putere economică globală. De altfel, Statele Unite erau singurele în măsură să susţină un astfel de efort economic, după război. SUA poseda rezerve de aur de 20 miliarde de dolari, aproape două treimi din totalul mondial.
Puterea economică a SUA este dublată de capacitatea militară a acesteia. SUA işi arogă controlul politico-militar asupra unor zone din întreaga lume. Orientul Mijlociu, Sud-estul Asiei, America Latină sunt declarate zone de interes strategic pentru Statele Unite.
Prăbuşirea URSS şi a comunismului european au dus la constituirea unei lumi asimetrice în care SUA a rămas deocamdată singura putere globală. Rolul său de jandarm mondial susţinut de economia americană începe să fie contestat nu numai de mişcările teroriste dar şi de state ce doresc să devină forţe economice globale.
Sistemul economic american poate fi definit prin caracterul său descentralizat , caracter capitalist, bazat pe proprietatea privată şi liberă iniţiativă. Intervenţia autorităţilor federale în economie se manifestă prin strategii de politică bugetară şi monetară. În acelaşi timp, bugetul federal are o componentă ce vizează investiţii în cercetare . Legislaţia economică americană permite implicarea guvernului în controlul practicilor de afaceri, guvernul american având şi rolul de supervizor al creşterii economice.
Un rol special în economia americană îl joacă companiile transnaţionale. Coca Cola, Colgate, Microsoft, Ford, IBM, General Electric, Intel, Exxon, Wal-Mart, Mc Donald”s, reprezintă imaginea SUA în întreaga lume. În topul primelor zece corporaţii transnaţionale din lume, primele cinci sunt din SUA. Activitatea lor se concentrează asupra ramurilor cu reale perspective de dezvoltare şi de obţinere a profitului. De altfel, companiile transnaţionale sunt vârful de lance al ofensivei americane în contextul globalizării economice. În anii 80, societăţile transnaţionale deţineau o treime din producţia industrială, peste jumătate din comerţul exterior. Valoarea mărfurilor şi a serviciilor asigurate de transnaţionalele de provenienţă americană se ridica în această perioadă la 350 miliarde dolari. Exprimat în procente, firmele americane reprezentau în 1999, 71,8% din valoarea primelor 50 de societăţi transnaţionale din lume . Prin investiţiile directe în străinătate, marile companii americane obţin profituri uriaşe dar mai ales capătă posibilitatea de a controla sursele de materii prime. Companiile americane sunt prezente pe pieţele de înalt nivel în ceea ce priveşte consumul dar în regiunile producătoare de materii prime. Totodată companiile americane transferă în exterior modelul american de planificare şi de management a activităţii economice, şi în egală măsură şi noile tehnologii de mare randament şi productivitate . Globalizarea economiei duce la dezvoltarea companiilor transnaţionale.americane. Ele sunt astăzi o puternică forţă în economia mondială şi un adevărat liant al economiei americane care se regăseşte şi dincolo de frontierele naţionale Secretul succesului american este legate de sumele uriaşe investite în cercetare şi dezvoltare, atât de către companiile private dar şi de către autorităţile federale. Un alt factor al succesului îl reprezintă gradul de pregătire şi numărul personalului de cercetare. Revoluţia tehnico-ştiinţifică a pornit din Statele Unite. Cei mai mulţi deţinători ai premiului Nobel în ştiinţă sunt americani. Nivelul înalt al tehnologiei utilizate în industria americană determină repartizarea forţei de muncă în domeniul serviciilor într-un procent uriaş (73,2% ) prin comparaţie cu 24,1% în industrie şi 2,7%în agricultură.
Nivelul înalt al productivităţii întâlnit în economia americană permite Statelor Unite să atragă uriaşe fluxuri de capital dar şi să exporte resurse financiare americane peste tot în lume dar mai ales în Europa. Jean-Jacques Servan Schreiber aprecia că în anii 80 „a treia putere industrială mondială după Statele Unite şi URRS ar putea fi foarte bine nu Europa ci industria americană în Europa”. Această remarcă este valabilă mai ales astăzi, prăbuşirea comunismului în Europa în 1989 permiţând firmelor americane să se extindă pe o piaţă uriaşă.
Economia americană se află acum în plină expansiune. Creşterea economică este susţinută de tehnologia performantă, inflaţie scăzută, capacitatea de a crea locuri de muncă şi un nivel scăzut al şomajului. SUA promovează o o nou concept economic legat de productivitatea globală a factorilor de producţie, concept ce pune accent pe eficacitatea cu care economia americană îmbină munca angajaţilor cu investiţiile în cercetare şi noile tehnologii. Chiar dacă SUA rămân în centrul sistemului internaţional ca mare putere economică şi militară, globalizarea economică permite multor altor puteri să se afirme şi să concureze SUA, rolul acesteia de singură superputere fiind pus la îndoială încă de pe acum.
[modifică] Agricultură
[modifică] Servicii
 |
Acest articol despre Statele Unite este deocamdată un ciot. Poţi ajuta Wikipedia prin completarea lui |
 |
Acest articol din domeniul economiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
