Economia Georgiei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
| Economia Georgiei | ||
|---|---|---|
| Monedă | 1 lari (GEL) = 100 tetri | |
| An fiscal | An calendaristic | |
| Organizaţii comerciale | WTO, CSI şi GUAM | |
| Statistici | ||
| PIB (nominal) | pe locul 132 (2005) ( PIB (nominal)) | |
| PIB | 15,56 miliarde dolari (2005 est.) | |
| creşterea PIB | 7% (2005 est.) | |
| PIB pe cap de locuitor | 3.300 mii dolari(2005 est.) | |
| PIB pe sectoare | agricultură (17,2%), industrie (27,5%), servicii (55,3%) (2005 est.) | |
| Inflaţie | 8,2% (2005 est.) | |
| Populaţie sub limita sărăciei | 54% (2001 est.) | |
| Forţa de muncă | 2,04 milioane de oameni (estimare 2004) | |
| Forţa de muncă după ocupaţie | agricultură (40%), industrie (20%), servicii (40%) (1999 est.) | |
| Şomaj | 12,6% (2004 est.) | |
| Industrii principale | oţel, aviatică, maşini unelte, instalaţii electrice, chimică, lemn, vin, exploatare de mangan şi cupru | |
| Parteneri comerciali | ||
| Exporturi | 1,4 miliarde dolari f.o.b. (2006 est.) | |
| Parteneri principali | Rusia 18,1%, Turcia 11,4%, Azerbaidjan 9,8%, Turkmenistan 8,9% Bulgaria 5%, Armenia 4,7%, Ucraina 4,4%, Canada 4,2 (2005) | |
| Importuri | 2,5 miliarde dolari f.o.b. (2006 est.) | |
| Parteneri principali | Rusia 18,1%, Turcia 14,3%, Azerbaidjan 9,4%, Ucraina 8,8%, Germania 8,3%, SUA 6.% (2005) | |
| Finanţe publice | ||
| Datorie externă | 1,76 miliarde dolari (2006 est.) | |
| Câştiguri | 1,43 miliarde dolari (2005 est.) | |
| Cheltuieli | 1,56 miliarde dolari (2005 est.) | |
| Ajutor economic | 150 millioane dolari (2000 est.) | |
Economia Georgiei se bazează în mod tradiţional pe turismul de pe coasta Mării Negre, pe cultura viticolă, cea a citricelor şi a ceaiului, precum şi pe exploatarea manganului şi a cuprului. Sectorul industrial este axat azi pe producţia metalurgică, textilă şi chimică.
Cuprins |
[modifică] Scurt istoric
Georgienii erau renumiţi încă din secolul al III-lea î.Hr. ca făuritori de arme. În Munţii Caucazi se exploata aurul, argintul, cuprul şi fierul. Meşteşugarii georgieni au produs conform legendelor săbiile războinicilor ahei şi troieni care s-au înfruntat în faţa zidurilor Ilionului. Georgienii au devenit de-a lungul timpului faimoşi ca războinici, însă nu ca negustori. Comerţul georgian a fost în mare parte practicat de armeni.
În secolul al XI-lea s-a consolidat sistemul feudalist în Georgia. Ţăranii erau de obicei legaţi de glie, aparţinând coroanei, bisericii sau nobililor. Ţara era administrată de viziri şi guvernatori regionali ("eristavis"), a căror funcţii erau de regulă ereditare. Perioada celei mai mari înfloriri i-a fost sortită economiei georgiene în secolul al XII-lea şi la începutul secolului al XIII-lea, când ţara devenise cea mai mare putere din Transcaucazia. Atunci s-a dezvoltat în mod deosebit comerţul cu orientul mijlociu.
Ca Republică Sovietică, Georgia se putea mândri cu un nivel de trai înalt în raport cu alte republici sovietice, ea era numită de observatori occidentali "Elveţia Caucazului". Clima subtropicală permitea recolte foarte bune în agricultură, în plus Georgia era aproape singura producătoare de citrice şi ceai din Uniunea Sovietică. Vinul georgian era foarte apreciat de ruşi, dar acest lucru nu a fost tocmai favorabil viticulturii georgiene. Producţia de vinuri a fost forţată, ca dealtel şi în RSS Moldovenească, pentru a corespunde cererii de vin ieftin, de masă. Astfel, suprafaţa de cultivare a viţei de vie a crescut între 1950 şi 1985 de la 58.000 la 128.000 ha, producţia de vin însuma în anii '80 cam 800.000 tone. Turismul a înflorit în perioada sovietică. Industria grea şi de armament s-au dezvoltat după cel de-al Doilea Război Mondial.
Colectivizarea nu a fost generală în Georgia, jumătate din producţia agricolă provenea din sectorul particular. Ţăranii georgieni erau în majoritate înstăriţi şi îşi vindeau ei înşişi produsele în oraşele Rusiei. În vestul ţării se creşteau în mod tradiţional bovine, în est ovine.
[modifică] Problema resurselor de energie
Georgia nu dispune decât de puţine resurse de energie, ceea ce creează o dependenţă de gazele naturale aduse din Rusia care a provocat multe situaţii de conflict. Problemele energetice au favorizat în ultimul timp o colaborare mai strânsă cu Turcia şi Azerbaidjanul. De aceste ţări Georgia este deja legată prin noua conductă care transportă petrolul de la Marea Caspică în Turcia. Această conductă petroliferă, care face legătura între Baku şi portul mediteraneean Ceyhan, va fi în curând însoţită de o conductă de gaze naturale şi o cale de linie ferată care va avea un rol crucial în comerţul dintre Asia şi Europa. Acest proiect exclude Armenia şi este de aceea criticat de guvernul de la Erevan[1]. Noua importanţă geostrategică a Georgiei nu a dus deocamdată la o ameliorare a situaţiei economice.
[modifică] Vinul georgian
Georgia are probabil cea mai veche cultură viticolă a lumii. Parţial mai sunt folosite procedee de vinificare străvechi, de fermentare a mustului în ulcioare de lut (kvevri). Pentru export se produc cu mijloace moderne vinuri de amestec precum Mukuzani sau Tsinandali, georgienii înşişi preferă însă vinurile obţinute prin metode tradiţionale. Regiunea Kaheţiei în estul ţării, unde se produc două treimi din vinul georgian, a devenit renumită mai ales prin vinuri grele roşii, dintre care Saperavi este cel mai răspândit, dar produce între timp şi vinuri albe de nivel acceptabil ca Tibaani, Rkatsiteli sau Gurjaani, Kartli este însă cea mai importantă zonă viticolă (în sudestul Georgiei). În ultima perioadă au început şi investorii străini să producă vinuri georgiene care se exportă în cantităţi mari, în Kaheţia a apărut marca GWS a concernului Pernod Ricard, firma americană Bagrationi produce vinuri spumoase uşoare. Pe plan internaţional creşte acceptanţa vinului georgian, în pofida sau poate chiar din cauza deselor lui interdicţii pe piaţa rusă[2].
[modifică] Problemele majore
Corupţia, instabilitatea politică în general şi mişcările secesioniste în special, precum şi o infrastructură necorespunzătoare standardelor actuale sunt principalele piedici în calea dezvoltării economice.
[modifică] Note
- ↑ Una din ultimele ştiri despre acest Drum feroviar al mătăsii, la care va fi până la urmă racordată şi China, este comentată de săptămânalul german Der Spiegel sub titlul Türkei. Seidenstraße aus Stahl în nr. 7/12.2.07, p. 121.
- ↑ Critica şi descrierea vinurilor cf. Hugh Johnson´s Wine Book 2004, Londra 2004.
[modifică] Bibliografie
- Governance and Social Development Resource Centre (GSDRC)(ed.): Analysis of Incentives and Capacity for Poverty Reduction and Good Governance in Georgia (versiune PDF)
- Mariam Lordkiphanidze: Georgia in the XI - XII centuries Tbilisi 1967. (online)
 |
Acest articol din domeniul economiei este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin dezvoltarea lui. |
