Metrou
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
- Acest articol se referă la sisteme de metrou în general. Pentru informaţii specifice despre metroul din Bucureşti, vezi Metroul din Bucureşti
Un sistem de metrou este o formă de transport urban care utilizează trenuri. În majoritatea cazurilor, a porţiune significantă a şinelor sunt subterane. În tări vorbitoare de engleză, aceste sisteme se numesc frecvent subway sau underground, în ţări vorbitoare de germană se numesc U-Bahn. Pentru mai multe nume alternative, vezi secţiunea corespunzătoare. Dacă şinele sunt elevate, sistemul se poate numi tren elevat (El-train în engleză). Sisteme cu o capacitate mai mică se numesc căi ferate uşoare sau metrou uşor, precum e sistemul Docklands Light Railway în Londra sau linia 41 de tramvai din Bucureşti.
Cuprins |
[modifică] Definiţie
O definiţie a unui sistem "adevărat" de metrou include toate cele trei puncte de mai jos:
- Sistemul este urban şi foloseşte trenuri electrice
- Sistemul este total independent de alt trafic
- Sistemul are o frecvenţă mare de serviciu
În general, mulţi consideră că o porţiune significantă a şinelor trebuie să fie subterane pentru a fi considerat un sistem ca "metrou". Când şinele nu sunt subterane, sistemul este ori sistem de tramvai sau metrou uşor, sau sistem de trenuri urbane precum este RER în Paris sau S-Bahn în Germania şi Austria.
[modifică] Nume alternative
În România şi în alte ţări, mai ales cele care vorbesc limbi romanice sau limbi slavice, termenul metrou sau metro este cel mai comun. În alte ţări, se folosesc multe alte termene pentru ce este, în esenţă, acelaşi fel de sistem:
- U-Bahn, în Germania şi Austria
- Underground sau Tube în Londra
- Subway în Statele Unite ale Americii
- El-train sau L-train în Chicago
- Tunnelbana în Stockholm
- Tunnelbane în Oslo
[modifică] Trenuri
Unele linii de metrou sunt construite la mărimile unor linii principale (inter-urbane), pe când alte sisteme folosesc diferite forme de şine, şi trenuri mai mici şi mai uşoare. De exemplu, unele sisteme de metrou folosesc un mod de tramvaie care sunt operate pe şine subterane.
Majoritatea trenurilor de metrou sunt electrice, cu roţi de oţel, mergând pe două şine de oţel. Electricitatea este canalizată printr-o şină mijlocie care se cuplează cu mijlocul trenului, sau direct prin cele două şine. Alte sisteme, mai ales cele care nu sunt subterane, folosesc acelaşi sistem ca trenurile de pe liniile interurbane - adică, primesc electricitatea din cabluri situate deasupra trenului.
Mai rar, se găsesc trenuri cu roţi de cauciuc, precum unele linii din Metroul din Paris. În sisteme unde elevaţia este mare, precum în zone muntoase, trenurile pot fi construite ca şi funiculare (ex. Metroul din Lyon). În oraşe cu sistem de metrou elevat, se poate folosi forma de monorail, unde trenul călătoreşte pe o singură şină.
În ultimii ani, s-au construit sisteme de metrou automatizate, fără şofer, care sunt controlate direct de la un centru de control. Acestea se pot găsi în Copenhaga, Singapore, Lille, Paris şi alte oraşe.
[modifică] Sisteme de metrou
Sisteme de metrou se găsesc în aproape toate oraşele principale ale lumii. Pentru o listă întreagă a tutoror sistemelor de metro, vezi Lista sistemelor de metrou.
