Relaţiile externe ale României

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

România

Acest articol face parte din seria: Politica şi guvernul României

Constituţie Preşedinte Traian Băsescu Prim-ministru Călin Popescu-Tăriceanu Parlamentul României Senatul României Camera Deputaţilor Partide politice Alegeri Parlament: 2004 Preşedinte: 2004 Consiliul Suprem de Apărare a Ţării Lista şefilor de stat Lista prim-miniştrilor / Guvernelor Listă senatori 1990-2007 Listă deputaţi 1990-2007 Lista de miniştri de externe Lista de miniştri de finanţe Lista de miniştri de interne Lista de miniştri de justiţie Lista de miniştri ai apărării naţionale Lista şefilor serviciilor secrete

Politica altor ţări • Portal  Politică Această căsuţă: vizualizare • discuţie • modificare

După decembrie 1989, România şi-a reorientat politica pe calea întăririi legăturilor cu occidentul, în mod special cu Statele Unite şi Uniunea Europeană.

Dacă, în 1972, România devenea membră a Băncii Mondiale şi a FMI şi de asemenea a Organizaţiei Mondiale a Comerţului, în 2004 ea a devenit membră a NATO.

România urmează să devină membră a Uniunii Europene pe 1 ianuarie 2007.

Liderii actuali ai României au făcut declaraţii publice în ceea ce priveşte strângerea relaţiilor cu alte ţări europene şi, de asemenea, în ceea ce priveşte ajutorul dat acestora în procesul integrării euro-atlantice, (în special în cazul Moldovei, Ucrainei şi Georgiei). Liderii români au declarat public în mai multe ocazii că se aşteaptă c, într-o perioadă de aproximativ 10 ani, toate ţările democratice postsovietice din Europa Răsăriteană şi din Caucaz să acceadă în UE şi NATO.

În decembrie 2005, preşedintele Traian Băsescu şi Secretarul de Stat SUA Condoleezza Rice au semnat un acord care permite instalarea de baze militare americane în România.

România şi-a arătat în mod public sprijinul pentru Turcia şi Croaţia în eforturile făcute de aceste ţări pentru admiterea la Uniunea Europeană. (Relaţiile economice turco-române au statut privilegiat).

Relaţiile româno-maghiare s-au aflat tot timpul la nivelul cel mai înalt, Ungaria sprijinind eforturile României de aderare la UE. Reprezentanţii minorităţii maghiare din Romania participă la coaliţia de guvernământ.

Cuprins 1 Cooperarea militară şi misiunile pentru menţinerea păcii 2 Relaţii regionale 3 Relaţiile cu Republica Moldova 4 Relaţiile cu Ucraina şi Rusia 5 Participarea la organizaţii internaţionale

[modifică] Cooperarea militară şi misiunile pentru menţinerea păcii

România s-a dovedit un partener de nădejde al aliaţilor în timpul Războiului din Golf, în mod special în timpul preşedinţiei române a Consiliului de Securitate al ONU.

România a avut o participare valoroasă în operaţiunile UNAVEM II din Angola, IFOR/SFOR din Bosnia, Albania, Afganistan şi Irak, (unde are un contingent de peste 800 de soldaţi, sosiţi după invazia SUA în această ultim ţară).

În timpul conflictului din Iugoslavia, autorităţile române au respectat cu stricteţe sancţiunile dictate de ONU împotriva Iugoslaviei. În ciuda simpatiilor pro-sârbe din rândul populaţie şi a anumitor partide politice, România a sprijinit NATO în campania din Kosovo şi a permis aeronavelor aliate să survoleze spaţiul aerian românesc. România fost prima ţară care a aderat la programul Parteneriat pentru Pace (ianuarie 1994), ceea ce i-a deschis drumul către aderarea la NATO în 2004.

România este membră a OSCE şi a Consiliul de Cooperare Nord Atlantică.

[modifică] Relaţii regionale

În 1996, România şi Ungaria au semnat şi ratificat un tratat care a rezolvat unele mai vechi litigii şi a pus bazele unor relaţii de cooperare benefice ambelor ţări. În 1977, România a semnat un tratat bilateral cu Ucraina prin care s-au rezolvat unele probleme teritoriale şi care privesc protecţia minorităţilor.

România a fost implicată activ în activitatea unor organizaţii regionle, precum Iniţiativa de Cooperare Sud-Est Europeană şi Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est şi a fost o forţă pozitivă în sprijinirea eforturilor de menţinere a stabilităţii şi de promovare a cooperării în zonă.

România a menţinut tot timpul relaţii diplomatice cu statul Israel şi a sprijinit procesului de negociere pentru pace din Orientul Mijlociu iniţiat după terminarea conflictului din Golf din 1991. de asemenea, România este membru fondator al Organizaţiei de Cooperare la Marea Neagră.

[modifică] Relaţiile cu Republica Moldova

Relaţiile României cu vecinul Moldova au fost încordate din 1994, după o scurtă perioadă, în timpul căreia se părea că se va produce unirea celor două ţări. Cea mai mare parte a statului apărut după disoluţia Uniunii Sovietice a fost parte a României în perioada interbelică. Copleşitoarea majoritate a lingviştilor sunt de acord ca aşa-zisa limbă moldovenească este similară, sau este aceiaşi limbă cu limba română. Cu toate acestea, la Chişinău, autorităţile au fost rezervate faţă de posibilitatea unirii cu România, după obţinerea independenţei, mergându-se până acolo încât limbă oficială să fie proclamată limba moldovenească, reluându-se tezele antiştiinţifice sovietice conform căreia aceasta este vorbită de majoritatea de etnici moldoveni, un popor diferit de cel român, limba română fiind prin urmare limba vorbită de una dintre minorităţile naţionale din zonă. Cu toate acestea, România a rămas interesată de rezolvarea problemelor Republicii Moldova, în mod special în cazul conflictului din regiunea separatistă a Transnistriei. Pe de altă parte, trebuie spus că cele două ţări nu au reuşit să ajungă la o înţelegere pentru un tratat bilateral.

[modifică] Relaţiile cu Ucraina şi Rusia

România are neînţelegeri cu Ucraina în legătură cu Insula Şerpilor şi cu platforma continentală a Mării Negre la est de Sulina, miza principală fiind zăcămintele de petrol şi de gaze din zonă. Problema urmează să fie prezentată în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie. O altă problemă dintre cele două ţări este cea a construcţiei Canalului Bâstroe.

Între Rusia şi România există problema nerezolvată a Tezaurului.

[modifică] Participarea la organizaţii internaţionale

• Acordul de Liber Schimb Central-European (CEFTA)
• Agenţia de Garantare Multilaterala a Investiţiilor (MIGA)
• Agenţia Internaţională pentru Energia Atomică (AIEA)
• Asociaţia Internaţională de Dezvoltare (IDA)
• Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE)
• Banca Europeană de Investiţii (BEI)
• Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
• Banca Mondială
• Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre (BCDMN)
• Centrul Internaţional de Reglementare a Conflictelor din Domeniul Investiţiilor (ICSID)
• Centrul Regional SECI pentru Combaterea Infracţionalităţii Transfrontaliere
• Consiliul de Cooperare Nord Atlantică
• Consiliul Europe
• Corporaţia Financiară Internaţională (IFC)
• Fondul Internaţional pentru Dezvoltare Agricolă (FIDA)
• Fondul Monetar Internaţional (FMI)
• Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie (FNUAP)
• Iniţiativa Central Europeană (ICE)
• Iniţiativa de Cooperare în Sud-Estul Europei (SECI)
• ONU
• Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN)
• Organizaţia Cooperării Economice a Mării Negre (OCEMN)
• Organizaţia Internaţională a Francofoniei
• Organizaţia Mondială a Comerţului
• Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO]
• Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI)
• Organizaţia pentru Cooperare şi dezvoltare Economică (OCDE)
• Organizaţia pentru Democraţie şi Dezvoltare Economică (GUAM)
• OSCE
• Pactul de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est (PSESE)
• PNUM
• Procesul de Cooperare din Europa de Sud-Est (SEECP)
• Procesul de Cooperare Dunăreană
• Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD)