Limba moldovenească

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Graiurile limbii române:

Româna standard

Graiul bănăţean

Graiul crişean

Graiul moldovenesc

Graiul maramureşean

Graiul muntenesc

Româna din Rep. Moldova

Româna din Timoc

Româna din Ucraina

Româna din Voivodina

Portal Republica Moldova

Limba moldovenească sau româna moldovenească (coduri ISO 639: mol, mo; cod Ethnologue: nu are) este numele oficial al limbii române din Republica Moldova. Existenţa acesteia ca limbă de sine stătătoare este disputată. Majoritatea lingviştilor specializaţi pe limba română susţin că limba moldovenească este pur şi simplu limba română redenumită după criterii politice,^[1] deşi au existat şi voci venite în sprijinul moldovenismului (cf. Vasile Stati). Limba este maternă pentru aproximativ 2,5 milioane de locuitori ai Moldovei.^[2]

Legea din 1989 cu privire la folosirea limbilor pe teritoriul RSS Moldoveneşti, care este încă în vigoare conform Constituţiei moldoveneşti,^[3] menţionează identitatea moldo-română realmente existentă.^[4]

Titlul I, Articolul XIII al Constituţiei Republicii Moldova o denumeşte „limba de stat“. În republica separatistă Transnistria, limba moldovenească este co-oficială cu limbile ucraineană şi rusă, iar în Găgăuzia cu găgăuza şi rusa.

Cuprins 1 Premise 2 Istorie 3 Distribuţie geografică 4 Identitate 5 Diferenţe 5.1 Ortografie şi alfabet 5.2 Pronunţie 5.3 Vocabular 6 Note 7 Vezi şi 8 Legături externe

[modifică] Premise

Limba moldovenească şi româna standard sunt uşor inteligibile, dar există diferenţe de vocabular, care au următoarele cauze:

• influenţa limbii ruse şi, într-o mai mică măsură, a limbii ucrainene, care sunt limbi dominante la nivel regional în Republica Moldova;
• regionalismele: faptul că Republica Moldova a fost separată politic de România după cel de Al Doilea Război Mondial (a se vedea cortina de fier), a micşorat oportunităţile de unificare a vocabularului. Astfel, multe cuvinte care au devenit arhaisme în România, dar care încă mai sunt folosite în comunităţi restrânse în provincia românească Moldova, au rămas în vocabularul de zi de zi al moldovenilor. De asemenea, câteva cuvinte şi calcuri ruseşti sunt încă utilizate. Totuşi, datorită influenţei mass-media şi a învăţământului, româna standard tinde să se impună şi în Republica Moldova.

[modifică] Istorie

Basarabia, provincie istorică din care face parte teritoriul actualei Republici Moldova, a fost parte componentă a principatului (voievodatului) românesc Moldova în timpul Evului Mediu. In 1812, însă, Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus (Ţarist), rămânând în componenţa acestui imperiu până în 1917, când Imperiul Rus s-a destrămat ca urmare a Revoluţiei din Octombrie. După o scurtă perioadă de independenţă, Sfatul Ţării de la Chişinău a hotărât unirea cu România in 1918. Această unire a rămas in efect până la Al doilea război mondial, când Basarabia a fost anexată de către Uniunea Sovietică (URSS) mai întâi în 1940 şi apoi din nou în 1944. După al doilea război mondial, autorităţile sovietice au introdus noţiunea de limbă moldovenească, afirmând că această limbă era similară, dar nu identică, cu limba română. S-a afirmat, de asemenea, că limba moldovenească s-a dezvoltat în paralel faţă de română. Alfabetul latin a fost înlocuit cu alfabetul chirilic, aducându-se ca argument faptul că limba română (inclusiv „limba moldovenească“) fusese scrisă în alfabetul chirilic înainte de mijlocul secolului XIX. In sfârşit, vorbitorii de limbă română/moldovenească au fost încurajaţi să treacă la limba rusă, aceasta fiind o condiţie pentru un nivel mai mare al educaţiei, a stării sociale şi a puterii politice.

În 1989, limba moldovenească a fost declarată limbă oficială a Moldovei (pe atunci încă RSS Moldovenească), iar folosirea alfabetului latin a fost restaurată.

După declararea independenţei Moldovei în 1991, constituţia a continuat promovarea existenţei limbii moldoveneşti. O încercare din 1996 a preşedintelui moldovean Mircea Snegur de a schimba numele limbii în română a fost anulată de către parlamentul moldovean.

În 2002 guvernul Moldovei a încercat să dea limbii ruse aceleaşi privilegii ca şi limbii moldoveneşti, aceasta fiind introdusă ca şi limbă străină obligatorie în şcoli. Această măsură a stârnit un val de indignare în rândul populaţiei majoritare vorbitoare nativă de română, fiind organizate proteste împotriva acestei decizii în Chişinău şi în alte oraşe importante.

[modifică] Distribuţie geografică

Potrivit datelor finale ale recensământului din 2004, 558 508 (16,5%) din cei 3 383 332 de locuitori ai Republicii Moldova (fără regiunea nistreană) au ales limba română ca limbă maternă, în timp ce 2 029 847 (60%) au ales limba moldovenească.

Totodată, la capitolul limba vorbită de obicei dintre cele 2 milioane 564 de mii de persoane care se declară etnici moldoveni, aproape 2 milioane (58,8%) declară că vorbesc, zilnic, „limba moldovenească”. Alte 475 de mii afirmă că vorbesc româna. Acestora li se adaugă şi aproximativ 70 de mii de cetăţeni care se consideră etnici români, ridicând totalul celor care declară că vorbesc româna la peste jumătate de milion (16,4%), dar totuşi de aproape 4 ori mai puţin decât numărul celor ce declară că vorbesc de obicei "moldovenească".

Numărul celor care vorbesc româna este mult mai mare în mediul urban, unde aproximativ 23% din cei chestionaţi au afirmat că au limba română ca limba maternă şi că aceasta este limba în care vorbesc de obicei. De asemenea 40% din populaţia Moldovei a indicat limba moldovenească ca limbă maternă în mediul urban, dar procentul scade până la 37% în capitolul limba vorbită de obicei. În mediul rural, ponderea limbii române scade vertiginos: raportul între română şi moldovenească este de unu la şapte.

Româna şi moldoveneasca în recensământ

Populaţia	limba maternă				limba vorbită de obicei
	mold.	%	română	%	mold.	%	română	%
general	2 029 847	60%	558 508	16,5%	1 988 540	58,8%	554 814	16,4%
urban	521 323	40%	302 857	23,2%	481 114	36,8%	299 815	22,9%
rural	1 508 524	72,6%	255 651	12,3%	1 507 426	72,5%	254 999	12,3%
Note: 1 Datele au fost înregistrate la recensământul din 2004 şi au fost publicate în aprilie 2006 de Biroul Naţional de Statistică.[5] 2 Procentele sunt raportate la populaţia totală (respectiv total urbană sau total rurală) a Republicii Moldova.

Modul în care s-a desfăşurat recensământul din 2004 la capitolul apartenenţă etnică şi limba vorbită, a fost criticat de către reprezentanţii Consiliului Europei. Potrivit unui articol al portalului „Moldova Azi“ din 18 mai 2005 ^[6], grupul de experţi internaţionali în recensăminte a declarat că "în general, recensământul moldovean a fost organizat de o manieră profesionistă", dar au remarcat că subiectele din chestionare ce ţin de naţionalitate şi limbă au fost cele mai delicate, în special înregistrarea răspunsurilor de "moldovean" sau "român" şi de aceea a conclus că o atenţie deosebită va trebui să fie acordată la utilizarea acestor date.

Şeful grupului de observatori ai Consiliului Europei care au monitorizat recensământul, John Kelly, a declarat atunci că şapte din cele zece grupuri de observatori internaţionali au înregistrat un număr considerabil de cazuri în care recenzorii le-au recomandat respondenţilor să se declare moldoveni şi nu români.^[7]

[modifică] Identitate

În şcoli, limba se numeşte română, iar în primii ani de democraţie a fost studiată chiar cu manuale din România.^{[8][9][10][11]} Academia de Ştiinţe a Moldovei foloseşte termenul de limbă română.^[12] Înainte de 19 iunie 2006 majoritatea instituţiilor oficiale moldoveneşti foloseau acelaşi termen, inclusiv pe siturile lor web. O hotărâre a guvernului cu privire la modul de publicare a informaţiei pe paginile oficiale ale autorităţilor administraţiei publice în reţeaua Internet de la acea dată stipula că „informaţia pe paginile-web oficiale ale autorităţilor administraţiei publice va fi publicată, în mod obligatoriu, în limba moldovenească şi în limba rusă, în conformitate cu legislaţia în vigoare privind funcţionarea limbilor”.^[13] Unele situri web s-au conformat normei, deşi există în continuare situri web care folosesc denumirea de „limbă română” sau abrevieri ale acesteia. Printre siturile web care folosesc în continuare denumirea de „limba română” se numără Ministerul Afacerilor Externe [1], Ministerul Administraţiei Publice Locale [2], Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare [3], Agenţia Privatizare de pe lângă Ministerul Economiei şi Comerţului [4], Departamentul pentru Migraţie [5], Academia de Ştiinţe a Moldovei [6], Agenţia Naţională pentru Reglementare în Telecomunicaţii şi Informatică [7], Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru [8], Agenţia Naţională de Dezvoltare Rurală [9] şi multe altele. Există şi situri web disponibile doar în limba română (deci care nu au indicatori de limbă) sau care în locul limbii afişează un steag tricolor (uneori cu stema Moldovei), evitând astfel problema denumirii limbii.

Din punct de vedere internaţional, folosirea termenului de limbă română este în creştere în detrimentul sintagmei de limbă moldovenească.^{[necesită citare]} În documentele Departamentul de Stat al SUA (aşa se numeşte Ministerul de Externe american), româna este trecută ca limbă oficială a Republicii Moldova.^[14]

În anul 2002, ministrul moldovean de Justiţie, Ion Morei, a declarat că româna şi moldoveneasca sunt una şi aceeaşi limbă, şi că Constituţia Republicii Moldova ar trebui amendată, nu neapărat prin schimbarea cuvântului moldovenească în română, ci prin adăugarea sintagmei „Româna şi moldoveneasca sunt aceeaşi limbă“.^[15] Ministrul moldovean al Învăţământului, Valentin Beniuc, zicea: „Am spus nu o dată că noţiunile de limbă moldovenească şi limbă română reflectă unul şi acelaşi fenomen lingvistic în esenţă“.^[16]

Academicianul Silviu Berejan, cercetător ştiintific principal în cadrul Institutului de Lingvistică de pe lângă Academia de Ştiinţe a Moldovei, a pledat în Conferinţa privind denumirea limbii de stat a Republicii Moldova pentru inexistenţa unei aşa-numite limbi moldoveneşti.^[17]

Unele dintre cele mai impresionante contribuţii în sprijinul identităţii sunt lucrările lui Nicolae Mătcaş, printre care şi Comunicarea prezentată la Congresul al V-lea al Filologilor Români, Iaşi-Chişinău, 6-9 iulie 1994. Mătcaş, la fel ca şi Coşeriu, reformulează „argumentele“ moldoveniste (aşa încât acestea să sune a texte ştiinţifice), după care desfiinţează teoria moldovenistă, paragraf cu paragraf. La sfârşit filologul îşi „justifică“ gestul: „Ştiinţa nu trebuie să se afle la cheremul cutărui sau cutărui conducător sau partid, scopul suprem al ei constând în a sluji adevărul.“

Conform relatărilor despre recentul recensământ moldovean, aproximativ 2/3 din cei care şi-au declarat limba maternă ca fiind română sau moldovenească au folosit primul termen.^[18]

[modifică] Diferenţe

[modifică] Ortografie şi alfabet

Principala diferenţă de ortografie între cele două variante constă în folosirea literelor â şi î. În timp ce în româna standard sunt folosite ambele glife (cu excepţia unor publicaţii care continuă să folosească ortografia de dinainte de 1990), cu reguli clare de folosire (a se vedea â şi î), în româna moldovenească e recomandată folosirea lui î din i. Totuşi, multe publicaţii de limbă română din Republica Moldova folosesc â (Flux, Accente, Ziarul de Garda, Timpul, etc.), la fel cum în România există publicaţii care folosesc vechea ortografie (Academia Caţavencu printre altele). Faptul că ortografia oficială reglementată în Republica Moldova impune folosirea în exclusivitate a literei î se datorează faptului că, după perioada sovietică în care româna era scrisă cu alfabetul chirilic, când Academia de Ştiinţe a Moldovei a adoptat alfabetul latin cu ortografia din România, Academia Română încă nu reintrodusese simbolul â în forma inspirată de ortografia interbelică.

Din acelaşi motiv, cuvântul sunt se scrie în Moldova sînt.

În perioada comunistă, şi în primii ani de după revoluţie, româna folosea aceeaşi ortografie cu moldoveneasca actuală (scrierea cu î din i şi sînt). Decizia de a reforma ortografia pentru a include şi caracterul â a fost luată de Academia Română în 1993.

În Republica Moldova, alfabetul chirilic a fost înlocuit de cel latin în 1989. Conform unui studiu AEGEE din 1997, aproape toată populaţia urbană moldovenească cunoaşte alfabetul latin, deşi mulţi moldoveni de peste 30 de ani preferă literele chirilice.^[19]

[modifică] Pronunţie

Pronunţia este foarte asemănătoare cu cea folosită în provincia românească Moldova. <p> scris se pronunţă /k/; <c> în faţa vocalelor anterioare se pronunţă /ʃ/; <ă> la sfârşitul cuvântului se pronunţă /ɨ/. De asemenea, datorită faptului ca teritoriul actualei Republici Moldova a fost sub control rusesc pentru 180 de ani, limba româna vorbită în acest ţinut este caracterizată de un accent rusesc mai mult sau mai puţin pronunţat (mai ales în mediu urban) care-l identifică pe vorbitor ca fiind originar din această zonă in restul arealului românofon.

[modifică] Vocabular

În 2003, Vasile Stati, un promotor al argumentului „moldovenist“, a publicat un dicţionar moldovenesc-român, cu o prefaţă virulentă şi cu scopul declarat de a demonstra că în cele două ţări se vorbesc limbi diferite. Lingviştii Academiei Române au declarat că toate cuvintele moldoveneşti sunt de asemenea cuvinte româneşti. Şi în Republica Moldova, şeful Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Ion Bărbuţă, a descris dicţionarul ca fiind o „absurditate, servind scopuri politice“. Aceste reacţii academice au fost catalogate ca tendinţe expansioniste româneşti de către Stati, care a acuzat guvernul român de aceasta în faţa forurilor internaţionale.

[modifică] Note

[modifică] Vezi şi

• Româna moldovenească (România)

[modifică] Legături externe

• Comunicat despre sesiunea ştiinţifică Unitatea limbii române - cu privire specială la Basarabia şi Bucovina, opiniile lingviştilor Eugeniu Coşeriu, Silviu Berejan ş.a.
• Evocare Eugeniu Coşeriu, Contrafort
• Scriitori de la Chişinău despre dicţionarul lui Vasile Stati
• Memoriul PEN Clubului din Republica Moldova (cu privire la sutuaţia drepturilor omului, suprimarea disciplinei şcolare "Istoria Românilor" şi politica de moldovenizare
• Conferinţă ţinută de Tamara Cărăuş, despre chestiuni de identitate în Moldova
• Informaţii culese Jesse Schuld
• Articol de Attila Demkó
• Pronunţia şi alfabetului limbii moldoveneşti scrise cu alfabet chirilic. Acest articol susţine că moldoveneasca este un dialect al limbii române.
• Curtea Constituţională a Transnistriei (cu litere chirilice)
• Columbia Encyclopedia: articol despre limba română, care susţine că româna este vorbită de 3 milioane de persoane în Republica Moldova
• Columbia Encyclopedia: articol despre Republica Moldova, care susţine că de fapt moldoveneasca este identică cu româna