Friedrich Paulus
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Friedrich Wilhelm Ernst Paulus (*23 septembrie 1890 – †1 februarie 1957) a fost un general german din timpul celui de-al doilea război mondial, promovat în timpul luptelor de la Stalingrad la gradul de Generalfeldmarschall.
Cuprins |
[modifică] Tinereţea
Paulus s-a născut la Breitenau, Provincia Hesse-Nassau, în familia unui profesor.
A încercat fără succes să intre în Kaiserliche Marine (Marina Imperială Germană) şi, pentru o scurtă perioadă de timp, a studiat la Universitatea din Marburg.
[modifică] Cariera militară
După ce a abandonat studiile universitare mai înainte să obţină o licenţă, el a fost încadrat ca ofiţer-cadet într-un regiment de infanterie în februarie 1910. S-a căsătorit cu Elena Rosetti-Solescu, prinţesă dintr-o veche familie boierească românească, pe 4 iulie 1912.
La izbucnirea primului război mondial, regimentul lui Paulus a făcut parte din forţa care a atacat Franţa, şi a participat la acţiunile din Vosges şi din regiunea Arras din toamna anului 1914. După o perioadă în care a lipsit de pe front datorită sănătăţii precare, a fost numit ofiţer de stat major al trupelor Alpenkorps dislocate în Macedonia, Franţa şi Serbia. La sfârşitul războiului a fost avansat la gradul de căpitan.
După semanarea Tratatului de la Versailles, Paulus a rămas în rândurile Reichswehr-ului, care fusese puternic redus numericeşte. A devenit comandant de companie într-un regiment din Stuttgart. Între 1921 - 1933 a fost numit în diferite funcţii de stat major, iar în 1934 - 1935 a comandat un batalion motorizat, după care, în octombrie 1935, a fost numit şef al statului major al cartierului general al trupelor de tancuri, o nouă armă care se dezvolta în Germania şi care cuprindea trei divizii de panzere.
În februarie 1938, Paulus a fost numit Chef des Generalstabes al XVI Armeekorps (Motorisiert) de sub comanda lui Guderian. Guderian îl descria pe Paulus ca un ofiţer „de o strălucită deşteptăciune, scupulos, harnic, original şi talentat”, dar în legătură cu care avea deja unele îndoieli cu privire la fermitatea, tenacitate şi experienţa de comandă. Paulus a rămas în postul de şef al statului major al lui Guderian până în mai 1939, după care a fost avansat la gradul de general maior şi a devenit şef al statului major al Armatei a 10-a germană (redenumită ceva mai târziu Armata a 6-a germană), cu care a luptat în Polonia, Olanda şi Belgia.
Paulus a fost avansat Generalleutnant în august 1940, iar în septembrie a fost numit adjunct al şefului Marelui Stat Major (OQu I). În această poziţie a participat la conceperea planurilor pentru planurile de invadare a Uniunii Sovietice.
[modifică] Stalingrad
Paulus a fost numit la comanda Armatei a 6-4 germane în ianuarie 1942 şi a condus luptele pentru cucerirea Stalingradului.
În timpul cât a fost la comanda trupelor germane din faţa Stalingradului, Paulus a abrogat în zoana sa de responsabilitate Kommissarbefehl (Ordinul comisarului) (prin care Adolf Hitler ceruse executarea pe loc a tuturoro comisarilor politici identificaţi în rândurile prizonierilor de război sovietici).
În schimb Paulus a respectat ordinele lui Adolf Hitler de a păstra cu orice preţ poziţiile ocupate în faţa Stalingradului, în ciuda faptului că armata sa fusese încercuită şi era ameninţată cu anihilarea definitivă. Încercarea de despresurare a Grupului de Armate Don aflat sub comanda feldmareşalului von Manstein a eşuat din cauza efectivelor şi dotării insuficiente cât şi datorită faptului că tancurile lui Paulus mai aveau combustibil numai pentru un marş de 30 de kilometri. Oricum, lui Paulus nu i s-a dat permisiunea să încerce să spargă încercuirea, iar Armata a 6-a germană, o armată română şi unităţile auxiliare ruse aliate cu germanii au fost copleşite de Armata Roşie, atât la capitolul efective, cât şi la capitolele armament, muniţie, stare fizică şi moral al trupelor. Luptele pentru supravieţuirea în punga de la Stalingrad au fost extrem de violente, numărul uriaş de victime omeneşti din rândul ambelor tabere adăugându-se bilanţului sângeros de dinaintea de contraofensiva sovietică.
Paulus ar fi trebuit să-şi apere poziţiile cu orice preţ, până la ultimul om. Pe 30 ianuarie 1943, Hitler la avansat pe Paulus la gradul de feldmareşal, în condiţiile în care pentru Armata a 6-a nu mai existau nicio şansă de scăpare. Cum de-a lungul istoriei militare germane niciun feldmareşal nu se predase niciodată sau nu fusese capturat în viaţă, implicaţiile erau clare: dacă Paulus s-ar fi predat sau nu s-ar fi sinucis, ar fi devenit o ruşine pentru armata germană.
În ciuda unor asemenea consecinţe şi spre dezgustul lui Hitler, Paulus s-a predat cu resturile trupelor de sub comanda sa pe 31 ianuarie 1943. Vorbind în faţa membrilor Marelui Stat Major, Hitler ar fi spus:
- "Ce mă doare cel mai tare, este faptul că totui l-am avansat ca feldmareşal. Am vrut să-i dau această sadisfacţia finală... un om ca ăsta murdăreşte în ultimul moment eroismul atâtor de mulţi alţii. El ar fi putut să se elibereze de toată amărăciune şi să treacă în eternitate şi nemurire naţională, dar a preferat să se ducă la Moscova."
Paulus a devenit un critic puternic al regimului nazist în perioada captivităţii sovietice, alăturându-se organismului susţinut de ruşi Nationalkomitee Freies Deutschland - Comitetul Naţional Germania Liberă şi a apelat la germani să se predea. Mai târziu a depus mărturie pentru acuzare în procesele de la Nüremberg. A fost eliberat în 1953, cu doi ani mai înainte de repatrierea supravieţuitorilor lagărelor sovietice de prizonieri.
Friedrich Paulus a lucrat în RDG ca inspector de poliţie şi a murit în Dresda, Germania Răsăriteană, în 1957.
[modifică] Bibliografie
- Beevor, Antony (1998). Stalingrad, The Fateful Siege: 1942-1943. New York: Penguin Books.
- Craig, William (1974). Enemy at the Gates. The Battle for Stalingrad. Victoria: Penguin Books.
- von Mellenthin, Friedrich (2006). Panzer Battles: A Study of the Employment of Armor in the Second World War. United States: Konecky & Konecky.
|
|
|
|---|---|
|
Werner von Blomberg | Fedor von Bock | Walther von Brauchitsch | Ernst Busch | Hermann Göring | Robert Ritter von Greim | Wilhelm Keitel | Albert Kesselring | Paul Ludwig Ewald von Kleist | Günther von Kluge | Georg von Küchler | Wilhelm Ritter von Leeb | Wilhelm List | Erich von Manstein |Erhard Milch | Walther Model | Friedrich Paulus | Walther von Reichenau | Wolfram von Richthofen | Erwin Rommel | Gerd von Rundstedt | Ferdinand Schörner | Hugo Sperrle | Maximilian von Weichs | Erwin von Witzleben |
|
|
Onorific: Eduard von Böhm-Ermolli |
|
|
|
|
|
Erich Raeder | Karl Dönitz |
|
