George Ştefănescu
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
George Ştefănescu (n.20 aprilie 1914, Plăineşti, Judeţul Vrancea, Romania) este pictor şi scenograf român .
Prin însăşi formaţia sa, din anii `40, sub îndrumarea prestigioasă a unui Nicolae Dărăscu, a unui Lucian Grigorescu, pictorul se înscrie de la bun început pe o traiectorie a echilibrului dintre tradiţie şi modernitate. ...Identitatea stilistică a picturii lui George Ştefănescu ar putea fi cautată prin raportare la un neoprimitivism al senzaţiei, al emoţiei şi, deopotrivă, al formulărilor plastice. Este matca în care se întâlnesc pentru el, lecţia întemeietorilor de modernitate (Gauguin, Van Gogh) şi formulele vizuale de postbizantinism rusticizat oferite de pictura ţărănească pe sticlă.[1]
Cuprins |
[modifică] Viaţa şi opera
George Ştefănescu s-a născut la 20 aprilie 1914, în comuna Plaineşti (actual Dumbrăveni), situată la jumătatea drumului între Focşani şi Râmnicu Sărat. Tatăl său provenea dintr-o familie de macedoneni din Bitolia; mama, Sanda, născută Cătănaru era originară din comuna Crucea de Jos. Între anii 1926 şi 1933 urmează liceul la Râmnicu Sărat, remarcându-se la orele de desen; în vacanţele de vară lucrează ca ucenic al unui pictor de biserici, Constantinescu, care-l iniţează în tehnica frescei. În 1933 se pregăteşte în atelierul lui Ion Theodorescu-Sion (unde îl are coleg pe viitorul pictor Geo Zlotescu) pentru examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. În perioada 1933 - 1936 George Ştefănescu studiază la Academia de arte Frumoase din Bucureşti, în clasa de pictură condusă de Nicolae Dărăscu, care-l preţuieşte pentru vocaţia de colorist şi care mai târziu îi va acorda o caldă prietenie .
[modifică] Începuturile carierei
Expune pentru prima dată în 1936 lucrări de pictură într-un magazin de artă din Bucureşti, situat lângă cinematograful "Aro". O lucrare, păstrată în atelier (Natură moartă cu muşcată), atestă înca de la debut certe calităţi de compoziţie şi culoare. Pictează peisaje la Balcic şi în Vrancea.
În timpul stagiului militar (1937) expune lucrări de grafică şi pictură într-o librărie din Craiova. Revenit în Bucureşti, urmează cursurile de pictură organizate la atelierele "Zapan" (aici îl are profesor, pe Lucian Grigorescu, care-l preţuieste îndeosebi pentru atenţia pe care o acorda problemelor de compoziţie şi culoare.) Dintre profesorii de pictură sunt de menţionat Platon Cazanovici şi Mihail Gheorghiţă. În acelaşi timp, îl frecventează pe Nicolae Dărăscu la atelier. Face decoraţii interioare pentru "Societatea Naţionala de Constructii" (SONACO), condusă de inginerul Ciulei. Devine membru al Sindicatului Artiştilor Plastici. Colaborează cu schiţe şi desene de vestimentaţie la o casă de mode din Bucureşti.
În anul 1938 pictează frescă împreună cu pictorul Alexandru Mazilescu. Mobilizat, participă la lupte pe tot parcursul războiului (1938 – 1945) şi este grav rănit. Reîntors de pe front, frecventează în anul 1945 cursurile de regie şi scenografie conduse de Ion Sava. Recrudescenţa rănilor de pe front îi diminuează activitatea în perioada 1946 - 1947. Între 1948 şi 1952 face grafică publicitară (afişe şi generice de filme) şi este director al laboratorului "Filmul Popular" între anii 1948 şi 1952 când este nevoit din cauza sănătăţii precare să îşi întrerupă activitatea artistică până în anul 1955.
[modifică] Perioada din Teatrul Bulandra
Încurajat de Nicolae Dărăscu, maestrul şi prietenul său, îşi reia activitatea de atelier în anul 1957. În cursul verii, pictează peisaje în imprejurimile Bucureştiului (Cernica, Pasărea, Băneasa, Mogoşoaia). Este angajat pictor scenograf la "Teatrul Municipal" în anul 1958. Devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici. Face decorurile pentru piesa "Dacă vei fi întrebat", de Dorel Dorian în anul 1959. Pictează la Timişoara.
În 1960 execută scenografia spectacolului "Mamouret" de Jean Sermet, cu Lucia Sturdza Bulandra în rolul principal. Executa la cererea doamnei Lucia Sturdza Bulandra portretul lui Tony Bulandra care va fi expus în Muzeul Teatrului Român. Amenajează primul său atelier de creaţie în incinta atelierelor de tapiţerie ale teatrului aflate pe cheiul Dâmboviţei.
Face, împreună cu trupa teatrului, un turneu la Budapesta unde rămâne pe întreaga durată a acestuia. Se împrieteneşte cu artişti unguri şi pictează. Lucrările realizate pe perioada turneului le expune în holul Teatrului Lucia Sturdza Bulandra. În timpul verii, pictează la Calimănesti. În anul următor, 1961 realizează decorurile la piesa "Întoarcerea" de Mihai Beniuc şi deschide o expozitie de pictură (peisaje şi flori), în holul Teatrului Lucia Sturdza Bulandra . Tot în acelaşi an Uniunea Artiştilor Plastici îi pune la dispoziţie un spaţiu pentru atelier personal de creaţie în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu.În fostul atelier al elevilor pictorului Tattarescu îşi amenajează, cu multă dragoste, oaza de linişte în care îşi va desfasura activitatea până la plecarea din ţară în anul 1989.
[modifică] Atelierul din Str.Domniţa Anastasia 7
1962 - Realizează decorurile la piesa "Camera fierbinte", remarcate în presa de specialitate pentru inovaţiile de mare sugestivitate în conceptia spaţială a spectacolului. Deschide în holul Teatrului Lucia Sturdza Bulandra o expoziţie de pictură, grafică şi proiecte de scenografie. [2] Mişu Weinberg îl vizitează în atelier şi astfel se naşte o relaţie colecţionar / artist care durează pănă la dispariţia marelui iubitor de artă. Lucrările lui George Ştefănescu intră în colecţia Mişu Weinberg alături de maeştrii picturii române cum ar fi Iser, Theodor Pallady sau Gheorghe Petraşcu.
Colecţionari de artă, precum Victor Becherschi, Puiu Andreescu, Mircea Penciulescu îl vizitează pe pictor în atelierul acestuia, care devine încetul cu încetul un loc de întâlnire al cunoscătorilor şi iubitorilor de artă. Pictorul la rândul său începe să achiziţioneze ceramică, icoane, mobilier ţărănesc, lucrări de artă transformând atelierul într-o adevarată colecţie de artă. Pictoriţa Micaela Eleutheriade îşi amenajează pentru o perioada de timp atelierul de creaţie tot în incinta muzeului memorial. Între cei doi artişti se leagă o prietenie de lungă durată. 1963 - Face scenografia la spectacolele "Razboi şi pace" după Lev Tolstoi de Alfred Neumann, Erwin Piseator şi Guntram Prüfer şi "Portretul" de Al.Voitin. În cursul verii pictează la Tuzla. 1964 - Participă la Bienala de scenografie din Bucureşti.
1965 - Expune la Salonul de pictură şi sculptură al municipiului Bucureşti şi deschide prima expoziţie personală de atelier în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu din strada Domniţa Anastasia nr.7 - catalog cu texte de Nestor Ignat şi de Mişu Weinberg [3] . Vara pictează la Sighişoara. 1966 - Realizează decorurile la piesa "Fii cuminte Cristofor" de Aurel Baranga. Face o calatorie pe litoralul bulgăresc, unde pictează numeroase acuarele. Pictează, de asemenea, la Tulcea, Mamaia, Eforie, Constanţa.
1967 - Face decorurile la piesa "Luceafărul" de Barbu Ştefănescu Delavrancea, într-o manieră austeră şi plină de sugestivitate; cu aceeaşi piesă face un spectacol de sunet şi lumină la Palatul Mogoşoaia. Participă la Salonul de Primavară al Pictorilor Bucureşteni, organizat în Parcul Herăstrău. Pictează în Delta Dunării şi la Sibiu.
1968 - Face scenografia pentru piesele "Poetul şi Revoluţia" (Viaţa lui Vladimir Maiakovski) în regia lui Valeriu Moisescu şi Dinu Negreanu şi "Sfârşitul Pământului" de Victor Eftimiu. Deschide a doua expoziţie de atelier, în care prezintă pictură în ulei şi acuarele, în incinta Muzeului Gheorghe Tattarescu - catalogul expoziţiei poartă semnatura colecţionarului de artă, doctorul Florin Colonaş [4].
Criticii de artă bucureşteni precum Petru Comarnescu, Marin Mihalache sau Jack Brutaru îi vizitează expoziţia şi scriu despre pictura sa. Atelierul său, situat central dar în acelaşi timp oferind o atmosfera boemă, este frecventat de oameni de teatru dar şi de pictori precum Gheorghe Vânătoru, Nuni Dona, Lucia Dem.Bălăcescu, Dragoş Morărescu şi mulţi alţii. Părintelei fotografiei moderne române, regretatul Eugen Iarovici, fost coleg la "Filmul Popular" este unul dintre obisnuiţii acestei oaze de creaţie.
În perioada decembrie 1969 - februarie 1970 participa la expoziţia de grup "Art roumain contemporain" la Galeria Baccache în oraşul Beirut. Participă la Salonul de Pictură şi Sculptură al Municipiului Bucureşti. Proiecteaza costumele pentru piesa "Strigoii" de Ibsen. În timpul verii pictează în zona Braşovului.
1970 - Concepe costumele pentru spectacolul "Puricele în ureche" de Georges Faydeau (scenografia semnată de Liviu Ciulei); face decoruri pentru piesa "Contrapuncte" de Paul Everac. Deschide o expoziţie personală la Galeria Simeza. Participă la Salonul de Pictură şi Sculptură al Municipiului Bucureşti şi la expoziţiile de pictură romanească din Lüdenscheid / Germania, Orly / Franţa, Viena / Austria şi Watts-Art Gallery New York / USA. Face proiectele de costume la filmul Pădurea spânzuraţilor după Liviu Rebreanu în regia lui Liviu Ciulei. Pictează în Sibiu şi Sighişoara. 1971 - Participă la salonul pictorilor şi sculptorilor din Bucureşti organizat la Ateneul Român.
1972 - Face scenografia la spectacolele "Patru oameni fără nume" de Radu Bădilă şi "Povestiri din pădurea vieneză" de Ödön von Horwath. Participă la Salonul de Pictură şi Sculptură dedicat celei de-a 25-a aniversări a Republicii. 1973 - Deschide o expoziţie personală de pictură la Galeria Simeza - catalogul expoziţiei este semnat de Trăian Stoica. Primeşte ordinul "Meritul Cultural". 1974 - Îşi incheie activitatea de scenograf cu decorurile pentru piesa "Între noi doi n-a fost decât tăcere" de Lia Crişan. Participă la Salonul de Pictură şi Sculptură al Municipiului Bucureşti. Călătoreşte în Cehoslovacia.
[modifică] Perioada după Teatrul Bulandra
1975 - Participă cu lucrări la expoziţia "12 pictori români", organizată la Hamburg. Pictează la Mediaş şi Bazna. 1976 - Deschide o expoziţie personală la Galeria "Căminul Artei" . Catalogul expoziţiei conţine texte critice de Dan Grigorescu şi Virgil Mocanu. În timpul verii, pictează la Breaza. În martie 1977 are loc un devastator cutremur în ţară. Cu toate că atelierul scapă ca prin minune (construcţia din spatele curţii care adăpostea un depozit al pictorului şi locuinţa unor chiriaşi este complet distrusă) anul 1977 este un an lipsit de evenimente culturale. 1978 Pictează la Bazna, Buziaş şi Covasna.
1979 - Participă la Salonul Republican de Pictură şi la o expoziţie de artă romanească organizată la Tokio. Deschide o amplă expoziţie personală la "Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti" - catalog semnat de Dan Grigorescu. 1980 - Participă la Salonul de Pictură şi Sculptură al Municipiului Bucureşti. Pictează la Covasna.
1981 - 1982 Pictează la Covasna, Azuga şi Bistriţa-Năsăud. 1983 - Expoziţie personală la "Galeriile de Artă ale Municipiului Bucureşti". Catalogul expoziţiei are texte de poetul şi jurnalistul Radu Cârneci şi muzeograful Gheorghe Cosma. 1984 - Deschide o expoziţie personală de pictură şi grafică la Willebroek, în Belgia (catalogul expoziţiei cu prefaţă de Radu Cârneci), şi la Werdohl, în Germania;
1985 - Deschide o expoziţie personală la Hagen, Germania. 1987 - În Editura Meridiane, seria "Artişti români", apare monografia "George Ştefănescu" semnată de Adriana Bobu. În presa de specialitate apare la rubrica "Comori de artă ale capitalei" articolul despre lucrarea "Dansatorii" scris de criticul de artă Constanţa Iliescu. Deasemenea Theodor Redlow îi consacră un articol în revista "Arta".
[modifică] Anii în Germania
1989 - Se stabileşte în Germania, în oraşul Lüdinghausen din Nordrhein-Westfalen. Deschide o expoziţie personală de pictură în orasul Ennepetal - deschiderea este facută de către criticul de artă Hermann Hirschberg; în acelaşi an deschide o expoziţie personală în oraşul Harsewinkel.
1990 - Deschide o expoziţie personală la Galeria Helmar H.Veltzke. Expoziţie personală în Bremen la galeria de artă "Galeria". Expoziţia "George Stefanescu - Neue Wege - Neue Bilder" la Queens Hotel în Bremen. Apare cartea "Mărturisiri şi reflecţii ale unui colecţionar de artă" de Dorina Munteanu, în care este dedicat un capitol picturii sale. În luna decembrie este vernisată expoziţia "Vater und Sohn im Spiegel der Kunst" în oraşul Lüdinghausen. La deschidere vorbeşte doamna Dr.Jenny Sarazzin referentă de cultură a Kreis Coesfeld.
1991 - Participă la expoziţia "9 Künstler aus Lüdinghausen" în Burg Vischering. Catalogul expoziţiei este semnat de către criticul de artă Dr.Falco Herlemann. Participă la Kunstmarkt din incinta castelului Burg Vischering din Lüdinghausen. 1992 - Deschide expoziţia personală "Neue Wege - Neue Bilder" în oraşul Dülmen din Germania. Participă impreuna cu colegii din Hamaland-Kreis la expoziţii de grup în oraşele Bocholt şi Ahaus.
1994 - Expune în colecţia particulară Skillykorn din Singapore. 1996 - Expoziţie în Galeria Noran din Lüdinghausen. 1997 - Expoziţie în Galeria Noran din Münster şi Galeria Wöhrle din Hamm. 1998 - Expoziţie în Haus Hünenburg din oraşul Bremen, Galeria Käther Böke în Leer şi Galeria Noran în Lüdinghausen.
1999 - Expoziţie la Sparkasse Lüdinghausen. 2003 - Expoziţia "Der Grosse Vogel" este prezentată în Galeria Klostermühle Heiligeberg şi Volksbank Achim. 2004 - Cu ocazia împlinirii a 90 de ani de către artist, oraşul Lüdinghausen împreuna cu Kunstverein KAKTus organizează expoziţia personală "George Stefanescu - Licht und Farbe" în sala de expoziţie a Volksbank.
[modifică] Opere (selecţie)
- 1936 - Natură moartă cu muşcată , Germania, Colecţie particulară
- 1936 - Peisaj la Balcic, România, Colecţie particulară[5]
- 1951 - Natură moartă, România, Colecţie particulară[6]
- 1967 - Autoportret, România, Colecţie particulară [7]
- 1967 - Sighişoara, România, Colecţie particulară [8]
- 1968 - La scăldat, România, Colecţie particulară [9]
- 1975 - Iisus pe cruce, România, Colecţie particulară [10]
- 1980 - Harlekin, România, Colecţie particulară [11]
- 1982 - Alegorie, Germania, Colecţie particulară [12]
- 1993 - Gedankensturm, Germania, Colecţie particulară [13]
- 1999 - Das Gespräch, Germania, Colecţie particulară [14]
- 2002 - Frau in blau, Germania, Colecţie particulară [15]
[modifică] Note
- ^ Theodor Redlow : Profil George Stefanescu – Revista "Arta" Anul XXXV Nr.3/1988 - p.10.
- ^ Teatrul Lucia Sturdza Bulandra : George Ştefănescu - Expozitie de Pictura si Scenografie – Catalogul expozitiei 1962.
- ^ Expoziţie Atelier Muzeu Tattarescu : George Ştefănescu - Pictura / Grafica – Catalogul expozitiei 1965.
- ^ idem : George Ştefănescu – Catalogul expozitiei 1968.
[modifică] Antologie de texte critice
- Petru Comarnescu - "Imaginile lui George Ştefănescu atrag prin căldura sentimentelor, prin armonii vii şi echilibrate, prin tonalităţi apropiate între ele... Artistul atestă făgăduitoare posibilităţi şi unele notabile realizări." - Informaţia Bucureştiului nr.4598 / 30.05.1968
- Dan Grigorescu - "O pictură aparent lirică e aceea a lui George Ştefănescu. E adevărat că tonalităţile "sînt vii şi echilibrate"; e tot atât de adevărat că prima impresie e aceea a unei arte care cuprinde deopotrivă culori joviale, roşuri aprinse şi galbenuri solare, şi altele visătoare, brunuri atenuate şi albastruri limpezi. La o cercetare mai atentă se descoperă armătura logică a construcţiei; artistul compune, culoarea provine dintr-o analiză lucidă a spaţiului pictural."
- Nestor Ignat - "Dacă te apropii mai mult de pictura lui George Ştefănescu, îţi apare ca o coordonată aproape permanentă tendinţa artistului de a justifica cu sensibilitate înnoitoare şi într-o formă personală, valori din tezaurul artistic al poporului nostru.... Arta lui George Ştefănescu poartă pecetea măsurii, gravităţii, discreţiei, a sentimentelor delicate, care organizează şi temperează forţa coloristică." - Catalogul expoziţiei din Atelierul artistului / oct.-nov.1965 ro [16]
- Mişu Weinberg - "Sinceritatea caldă, profundă, îmbinată cu un cromatism viu, viguros, în care predomină roşul, verdele şi galbenul, culori tari, puternice, uneori clocotitoare şi pe care le găseşti pe paleta marilor colorişti, grefate pe un desen sigur, precis, fac din pictorul George Ştefănescu un artist cu reale şi mari posibilităţi. Limbajul plastic cu care se exprimă poartă pecetea unei manifestări originale, personale. Acuarela sa atât de clară şi senină, facută parcă numai din lumină, încantă şi subjugă.." - Catalogul expoziţiei din Atelierul artistului / oct.-nov.1965 ro [17]
[modifică] Bibliografie
- Petru Vintilă : "George Ştefănescu", Gazeta literară, noiembrie 1965.
- Petru Comarnescu : "George Ştefănescu", Informatia nr.4598, 30 mai 1968.
- Marin Mihalache : "George Ştefănescu - Expoziţie în Atelier", Contemporanul, 21 iunie 1968.
- Petru Vintilă : "Obiectiv - O expoziţie în jurul şevaletului", 1968.
- Jack Brutaru : "Atelierul expoziţie", Steagul roşu, 28 iunie 1968.
- Marina Preutu : "Sub predominanţa metaforelor culorii", Scânteia, 19 septembrie 1970.
- Amelia Pavel : "Prin expoziţii", România literară, 24 septembrie 1970.
- Vasile Draguţ, Vasile Florea, Dan Grigorescu şi Marin Mihalache : "Pictura românească în imagini" ediţia I, Editura Meridiane 1970.
- Vasile Drăguţ, Vasile Florea, Dan Grigorescu şi Marin Mihalache : "Pictura românească în imagini" ediţia II, Editura Meridiane 1970.
- Cornel Bozbici : "Civilizaţia ochiului", Flacăra, 6 martie 1973.
- Constantin Prut : "Jurnalul Galeriilor", Informatia Bucureştiului, 7 martie 1973.
- Dorin Tudoran : "George Ştefănescu", Flacăra, octombrie 1973.
- Dan Grigorescu : "George Ştefănescu", România liberă, 31 ianuarie 1976.
- Virgil Mocanu : "George Ştefănescu", România liberă, 6 februarie 1976.
- Octavian Barbosa : "Dicţionarul artiştilor români contemporani", Editura 1976. ro [18]
- Dan Grigorescu : "Bucuria culorii", România liberă, 13 iunie 1979.
- Eugen Pohotu : "Iniţiere în artele plastice", Editura Albatros, Colecţia Cristal,1980.
- Vasile Florea : "Arta românească, modernă şi contemporană", Editura Meridiane, 1982.
- Constanţa Iliescu : "Cronică de muzeu", 1982 ?.
- Radu Cârneci : "Dăinuirea prin artă", Ateneu, aprilie 1983.
- Cristina Angelescu : "George Ştefănescu", Săptămâna, 28 octombrie 1983.
- Adriana Bobu : "George Ştefănescu", Editura Meridiane,Seria "Artişti Români", 1987. ro [19]
- Theodor Redlow : "Profil - George Ştefănescu", Revista Arta, anul XXXV Nr.3/1988. Profil George Stefanescu
- Dorina Munteanu, "Mărturisiri şi reflecţii ale unui colecţionar de artă", Editura, 1990.
- "Künstlerlexikon für Münster und Umgebung", 1996. de [20]
- Vasile Florea, Alexandru Cebuc : "Enciclopedia artiştilor români", vol.I, 1998.
- Magda Cârneci : "Artele plastice în România 1945 - 1989", Editura Meridiane, 2000.
