Singapore

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Republik Singapura 新加坡共和国 சிங்கப்பூர் குடியரசு Republic of Singapore
Steag Stemă
Deviză: Majulah Singapura (Înainte, Singapore)
Imn naţional: Majulah Singapura
Capitală	Singapore1 1°17′N 103°51′E
Oraş principal	Singapore1
Limba oficială	Malaeză, chineză, tamila, engleza
Sistem politic	Republică parlamentară
- Preşedinte	Sellapan Ramanathan
- Prim-Ministru	Lee Hsien Loong
Independenţă	9 august 1965
Suprafaţă
- Total	699 km² km² (Locul 190º)
- Apa (%)	1.44%
Populaţie
- {{{an}}}	4.326.000 loc. (Locul 120º)
- Densitate	6.389/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}}º)
PIB	{{{PIB_PPC_an}}}
- Total	$$123,4 miliarde (Locul 57º)
- Per capita	$$29.900
Monedă	Dolar singaporez (SGD) ({{{Monedă-ISO}}})
Fus orar	UTC + 8
Zi naţională	{{{Zi-naţională}}}
Domeniu Internet	.sg
Prefix telefonic	+65
1Singaporul este stat-oraş.

Republica Singapore este un stat-oraş insular şi cea mai mică ţară din Asia de Sud-est. Este situat la sudul Peninsulei Malay şi a statului malaysian Johor, 137 km nord de la ecuator.

[modifică] Istorie

Numele Singapore a derivat din cuvintele limbii Malay, singa (leu) şi pura (oraş), care la rândul lor provin din limba sanscrită सिंह siṃha şi पुर pura.^[1] Folclorul atribuie aceste nume unui prinţ din Sumatra secoulului 14, numit Sang Nila Utama, care, s-a adăpostit pe insulă după o furtună, şi care a redenunumit-o Oraşul Leilor după ce a zărit aici un leu feroce.^[2]

Primele dovezi ale locuirii Singapore-ului sunt din secolul 3 DC. Insula era un adăpost a imperiului Srivijaya din Sumatra şi purta numele Temasek (Oraşul Mării). Temasek (Tumasek) a devenit rapid un important centru comercial, dar a decăzut spre sfârşitul secolului 14. Mai sunt puţine rămăşite ale vechiului Temasek în Singapore, dar arheologii din Singapore au adus la suprafaţă dovezile civilizaţiei şi locuirii. Între secolul 16 şi începutul secolului 19, Singapore a făcut parte din Sultanatul Johor. În timpul războailor Malay-portugheze din 1613, a fost spulberat de către trupele portugheze.^[3] Portughezii au deţinut controlul în secolul 16, olandezii în secolul 17, dar în majoritatea timpului insula a fost ocupată în principal de pescari şi ocazional de piraţi.

Statuia lui Thomas Stamford Raffles făcută de Thomas Woolner, ridicată în locul unde acesta a debarcat prima dată în Singapore. El este văzut ca fondatorul Singapore-ului modern.

În 1819, Sir Thomas Stamford Raffles a debarcat în insula principală. Sesizându-i potenţialul, Raffles a semnat un tratat cu Sultan Hussein Shah din partea British East India Company ca să dezvolte Singapore ca port comercial, marcând astfel începtul erei moderne. Ajutorul lui Raffles, William Farquhar, a preconizat perioada de dezvoltare economică şi migraţia etnică. Biroul companiei The British India office guverna insula în 1858, dar Singapore a fost făcută teritoriu colonial englez, răspunzător direct al Coroanei, în 1867. În 1869, insula avea o populaţie aproximativă de 100 000 de locuitori.^[4]

În timpul celui de-al doilea război mondial, armata imperială japoneză a invadat Malaya, care a culminat cu bătălia de la Singapore. Armata britanică nepregătită a fost înfrântă în şase zile, şi a predat insula, presupusul bastion de neînvins al Imperiului, generalului Tomoyuki Yamashita la 15 februarie 1942. Japanezi au redenumit Singapore Shōnan (昭南), din cuvântul japonez Shō şi nan (Sud), şi au ocupat-o până la returnarea acesteia Marii Britanii de la 12 septembrie 1945, la o lună de la capitularea Japoniei.^[5]

Singapore a devenit un stat auto-guvernat în 1959 cu Yusof bin Ishak drept primul Yang di-Pertuan Negara şi Lee Kuan Yew ca întâiul prim-ministru. După referendumul din 1962 pentru alipirea, Singapore s-a alăturat Malayai împreună cu Sabah şi Sarawak pentru a forma Statul federal al Malaysiei la 16 septembrie 1963, dar a fost dar afară din federaţie doi ani mai târziu după relaţiile conflictuale ideologice dintre guvernul statal şi guvernul federal de la Kuala Lumpur. Şi-a câştigat suveranitatea în mod oficial la 9 august 1965. ^[6] Yusof bin Ishak a fost înscăunat ca întâiul preşedinte al Singapore-ului şi Lee Kuan Yew a rămas prim-ministru.

Mica naţiune a trebuie să fie auto-suficientă, şi să dea piept cu probleme ca lipsa majoră de locuri de muncă, lipsa locuinţelor, lipsa teritoriului şi a resurselor naturale. În timpul mandatului lui Lee Kuan Yew ca prim-ministru între 1959 şi 1990, s-au creat numeroase locuri de muncă, s-a ridicat foarte mult nivelul de trai şi s-a implentat un program la scară mare de construcţie de locuinţe. Infrastructura economică a ţării a fost dezvoltată, a fost oprită tensiunea interasială şi s-a creat un sistem de apărare naţională, având la bază stagiul militar obligatoriu pentru fiecare locuitor de sex masculin.

În 1990, Goh Chok Tong i-a succedat lui Lee ca prim-ministru. În timpul mandatului său, ţara s-a confruntat cu impactul crizei economice a pieţelor Est-Asiatice din 1997 şi molima SARS din 2003, precum şi cu atacurile teroriste cauzate de Jemaah Islamiyah (JI) de dupa 11 septembrie. Lee Hsien Loong, cel mai în vârstă fiu al lui Lee Kuan Yew, a devenit cel de-al trilea prim-ministru în 2004.^[7]

[modifică] Politică

Clădirea parlamentul din Singapore.

Singapore este o republică cu un parlament unicameral şi guvern parlamentar reprezentant al mai multor grupuri. Majoritatea puterii politice se află în mâinile guvernului, condus de către prim-ministru. Biroul preşedintelui din Singapore, care are în mod tradiţional un rol ceremonial, i-au fost acordate anumite puteri de veto în anumite decizii cheie precum folosirea rezervei naţionale şi numirea reprezentanţilor judiciari.^[8] Ramura legislativă a guvernului este Parlamentul.

Alegerie parlamentare în Singapore nu sunt de tip uninominal, ci de reprezentare pentru un anumit grup parlamentar, lege schimbată în anul 1991.^[9]

Politica din Singapore a fost dominată de către Partidul Actiunii Populare (People's Action Party) (PAP) de la guvernul auto-numit în anul 1959.^[10] Analiştii politici străini, precum şi câteva formaţiuni politice de opoziţie, precum Partidul Muncitorilor din Singapore (Workers' Party of Singapore), Partidul Democrat din Singapore (Singapore Democratic Party) şi Alianţa Democrată din Singapore Singapore Democratic Alliance au declarat că Singapore este în principiu o ţară cu un singur partid. Mai mulţi analişti consideră Singapore ca fiind mai mult o democraţie neliberală sau o democraţie procedurală decât o democraţie adevărată. Economist Intelligence Unit clasifică Singapore drept o ţară cu un sistem "hibrid" cu elemente democratice şi totalitare. Freedom House clasific ă ţara ca fiind "parţial liberă". Deşi alegerile generale sunt lipsite de iregularităţi şi falsificări de voturi, PAP a fost acuzat că manipulează sistemul politic prin folosirea cenzurii, gerrymandering şi porecese civile ostile împotriva politicienilor din opoziţie. Oponenţii politici, precum Francis Seow, J.B. Jeyaretnam şi Chee Soon Juan percep curţile de judecată ca fiind favorabile guvernului PAP datorită lipsei separării puterilor în stat.^[11]

Singapore are ceea ce guvernul său consideră o economie de piaţă de foarte mare succes şi transparenţă. Departamentul dezvoltărilor spaţiilor de locuit supraveghează în mare programul de constuire de locuinţe, iar educaţia în Singapore este riguroasă şi obligatorie în sistem public. Companiile asociate guvernului sunt dominte în diferite sectoare economice ale economiei locale, precum industria media, utilităţi şi transport public. Singapore a fost în mod repetat clasată ca fiind cea mai puţin coruptă ţară din Asia şi printre cele mai puţin 10 ţări corupte din întreaga lume de către Transparency International.^[12]

Deşi legile din Singapore sunt moştenite de la Imperiul Britanic şi India britanică, cu multe elemente din Dreptul Civil englezesc, PAP a respins în mod consistent valorile democraţiei liberale ca fiind de tip vestic. Restricţiile legii se fac simţite asupra libertăţii de cuvânt şi sunt justificate din motiv că discursurile libere ar putea afecta sentimentul de armonie în interiorul societăţii multi-rasiale şi multi-culturale din Singapore.

Anumite delicte pot duce la amenzi, altele la perioade de detenţie, dar sunt şi legi care fac posibile execuţiile capitale pentru criminalii de grad unu, şi traficul de droguri. Amnesty International a numit Singapore ca "probabil ţara cu cele mai multe execuţii capitale pe cap de locuitor din lume".^[13] Homosexualitatea masculină este ilegală.

De curând, guvernul PAP a mai relaxat o parte din politicile conservatoare sociale şi a creat un organism de cercetare a opiniilor populaţiei.^[14] pentru a afla parerea societăţi despre anumite decizii politicie şi servicii publice.

[modifică] Demografie

[modifică] Geografie

[modifică] Economie

Singapore este unul dintre cele mai dezvoltate state din Asia de Suid-Est. Oraşul este un important centru economic şi industrial din zonă.

[modifică] Cultură

Savurarea preparatelor tradiţionale este o ocupaţie foarte populară în Singapore. Centrele de tip Hawker şi kopi tiam sunt foarte răspândite pe întreg teritoriul ţării.

Engleza folosită este tip britanic, cu câteva influenţe ale englezei americane. Dialectul local al englezei numit Singlish, care are numeroase caracteristici creole, şi care a incorporat numeroase cuvinte şi reguli gramaticale din diferite dialecte chinezeşti, Malay şi limbi din India. Singlish este vorbit pe stradă, dar reprezentanţii guvernamentali se feresc în a o folosi în contextele oficiale. Engleza a devenit răspândită în Singapore după ce a fost implementată în sistemul educaţional din Singapore. Engleza este cea mai folosită limbă în literatura singaporeză.

Majoritatea locuitorilor singaporezi trăiesc în blocuri de apartamente.

Singapore are mai multe cartiere etnice, precum Mica Indie - Little India şi Chinatown. Acestea au fost formate în conformitate cu Planul Raffles pentru izolarea imigranţilor, dar acum au mai proprietari din ce în ce mai diversificaţi. Multe dintre lăcaşurile de cult au fost construite în timpul perioadei coloniale. Templul Sri Mariamman, moscheea Masjid Jamae şi biserica Church of Gregory the Illuminator sunt unele dintre aceste locaşuri construite în timpul perioadei coloniale. În prezent se depune efort pentru conservarea acestor monumente religioase sub denumirea Monumentele Naţionale ale Singapore-ului.

Începând cu anii 1990, guvernul a încercat să promoveze Singapore ca centru al artelor şi culturii şi să transforme ţara într-o 'poartă cosmopolită între Est şi Vest'.^[15] Referinţa acestor eforturi a fost construcţia Esplanade - Theatres on the Bay, un centru pentru desfăşurările culturale şi artistice care a fost inaugurat la 12 octombrie 2002.^[16]

[modifică] Învăţământ

Elevi la o adunare într-o sală a unei şcoli din Singapore

Educaţia primară este obligatorie în Singapore din anul 2000. Rata de alfabetizare este una dintre cele mai mari din Asia, având un nivel de 95%.^[17]

Standardul pentru programa şcolară este stabilit de către Ministerul Educaţiei din Singapore împreună cu reprezentanţii şcolilor private şi publice. Nu există o împărţire clară în două sectoare public-privat; există în realitate mai multe grade de autonomie în ceea ce priveşte programa şcolară şi procesul de admitere a elevilor, suvenţiile de la stat şi sumele plătite de către părinţi fac ca şcolile să fie clasificate în: "administrate de guvern", "ajutate de guvern", "autonome", "independente" şi "finanţate privat".^[18] În plus, mai există şi şcoli internaţionale, adresate elevilor proveniţi din alte ţări, care, în anumite cazuri admit şi elevi localnici.

Există numeroase plângeri împotriva elitismului academic excesiv impus de la vârste foarte fragede; un film local foarte cunoscut, I Not Stupid, evidenţiează competitivitatea sistemlui şi stigmatul social cu care elevii trebuie să chinuie.

După educaţia primară, elevii sunt supuşi unui test numit Primary School Leaving Examination (PSLE). După educaţia gimnazială, elevii trebuie să dea un nou set de examene, menite să determine ce fel de educaţie liceală trebuie să urmeze fiecare, precum junior college, un precursor al intrării la una dintre universităţie publice precum National University of Singapore, Nanyang Technological University şi Singapore Management University. Alte instituţii post-gimnaziale includ politechnicele, unde elevii primesc o diplomă la absolvire. Cele cinci politehnice existente sunt Temasek Polytechnic, Singapore Polytechnic, Ngee Ann Polytechnic, Nanyang Polytechnic şi Republic Polytechnic.

Alte instuţii sunt colegiile profesorale, diferite institute administrative precum şi educaţie vocaţională precum Institute of Technical Education (ITE).

Elevii din Singapore au luat primul loc în anii 1995, 1999 şi 2003 la TIMSS. Manualele naţionale au fost adaptate într-o serie cu succes în vânzări în America de Nord, ca rival al programei Saxone de învăţare a matematicii şi a controversatei progmame de matematică bazate pe standarde.

[modifică] Transport

Singaporul este un centru semnificativ de transport în Asia, fiind situat strategic pe rute principale maritime şi aviatice. Istoria sa este legată puternic de creşterea industriei sale de transport, mai ales de portul său maritim. Transportul produce peste 10% din PIB-ul ţării, deşi economia de diversifică din ce în ce mai mult. Portul Singaporez este printre cele mai mari porturi din lume (situat pe locul întâi mondial după tonaj brut). Deasemenea, Singaporul este un centrul mare de aviaţie, fiind mai ales o escală importantă pe "Ruta Cangurului" între Australia şi Europa. Aeroportul Changi este servit de 81 de companii de aviaţie care leagă oraşul cu 179 de oraşe în 57 de ţări. Este printre cinci cele mai mari aeropoarte din Asia bazat pe numărul de pasageri care trec prin el. În 2006, Changi-ul a fost numit cel mai bun aeroport din lume de Skytrax. Al treilea terminal de pasageri al aeroportul este acum în construcţie, şi va oferi aeroportului o capacitate de 66,7 milioane de pasageri până în 2008. Compania naţională de aviaţie, Singapore Airlines, va fi prima care să folosească avionul nou Airbus A380 în uz comercial.

Singaporul are un sistem bine dezvoltat de transport intern. Oraşul are o reţea de autostrăzi care face legătură între diverse localităţi, suburbii şi centre regionale. Deasemenea, există o reţea de transport în comun, compusă de un sistem de autobuze şi un sistem de metrou numit Mass Rapid Transit. Din 1999, există şi trei linii de metrou uşor, Light Rapid Transit (LRT), care este folosit pentru legături cu metroul şi pentru servicii locale la diverse cartiere de blocuri. Sistemul de transport în comun foloseşte un bilet unic sub forma unei cartele fără contact, numită EZ-Link. Autobuzele sunt folosite de 2,8 de milioane de persoane pe zi, iar metroul şi LRT-ul de 1,8 milioane de persoane. Folosirea autoturismelor personale este descurajată în centrul oraşului prin taxe rutiere.

[modifică] Referinţe

	Singapore --- Singaporezi --- Limbile chineză, engleză, malaeziană, tamil
	Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  •   •  Economie  •  Educaţie  •  Faună  •  Floră  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  •   •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  Imagini  •  •  Portal  •  •