Bagdad
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Bagdad (în arabă بغداد) este cel mai mare oraş din Irak, dar şi capitala lui. Se află pe ambele maluri ale fluviului Tigru în partea central-estică a ţării, în provincia cu acelaşi nume (44,5° E – 33,5° N). Este un punct de intersecţie al căilor de comunicaţie aeriene, rutiere şi feroviare ale ţării.
[modifică] Istoria Bagdadului
Bagdadul a fost fondat în secolul VIII de califul abbasid Al-Mansur, între anii 726 - 766. Încă din secolul al IX-lea, sub domnia califului Harun al Rashid, Bagdadul era un oraş înfloritor, oraşul de legendă din "O mie şi una de nopţi". Soarta de mai târziu a Bagdadului a avut însă puţine în comun cu atmosfera feerică din basme, iar istoria sa a fost marcată mai degrabă de lacrimi şi de sânge. În anul 1258, oraşul a fost invadat de mongoli, în 1401 a fost cucerit de războinicul tătar Tamerlan, în 1534, armatele otomane ale sultanului Soleiman l-au trecut prin foc şi sabie, iar o sută de ani mai târziu, la porţile sale s-au ivit din nou turcii. După lupte crâncene cu trupele turceşti şi germane în timpul Primului Război Mondial, Irak a intrat sub tutela Marii Britanii. În anul 1921, Bagdad a fost proclamat capitala nou-înfiinţatului Regat al Irakului. După abolirea monarhiei în 1958, a fost creată Republica Irak. În 1979, Saddam Hussein a preluat puterea politică.
Oraşul a suferit două serii de bombardamente între 1991 şi aprilie 2003 şi este parţial distrus. Deşi a suferit în timpul acestora şi mari pierderi de populaţie civilă a rămas unul dintre cele mai mari oraşe din lume după populaţie cu 5.772.000 locuitori (estimat 2003).
În paralel cu distrugerile cauzate de atacurile aeriene americane, viaţa din oraş a fost cuprinsă de haos după căderea regimului. Forţele armate şi poliţieneşti ale lui Saddam s-au destrămat, iar pe străzi şi-au făcut apariţia patrulele americane.
[modifică] Monumente
- Palatul abbasid (secolul XII)
- Colegiul al-Mustansiriya (secolul XIII)
- Moscheea Mirjan (secolul XIV)
