Biserica Franciscană din Cluj-Napoca

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Biserica Franciscană
Intrarea în biserică
Localitate	Cluj-Napoca
Judeţ	Cluj
Cult	Romano-catolic
Descriere arhitecturală
Tip edificiu	Biserică-sală
Stil arhitectural	Romanic târziu
Data finalizării	1290
Specificaţii
Turle	1
Înălţime Turlă	52 m

Biserica şi Mănăstirea Franciscană din Cluj-Napoca se află în actuala Piaţa Muzeului (fosta Piaţa Mică) la nr. 2, fiind unul din edificiile cele mai vechi şi semnificative clujene.

[modifică] Istorie

Iniţial pe acest loc a existat o mai veche biserică, prima din Cluj, ridicată în sec. XI-XII, dar distrusă în timpul primei invazii a tătarilor (1241). După distrugerea acesteia, pe locul ei a fost ridicată în perioada 1260-1290 actuala biserică.

Lăcaşul de cult a fost proiectat într-un stil romanic târziu. Se presupune că la început ea a fost o parohie mică, primită în folosinţă de călugării benedictini la 1390. În 1442 benedictinii au iniţiat o serie de măsuri de dezvoltare a parohiei: biserica a fost lărgită (lucrări efectuate conform stilului gotic) şi a fost ridicată o mănăstire lângă clădirea bisericii, cu sprijinul domnitorului Iancu de Hunedoara.

Odată cu alungarea ordinelor religioase de către protestanţi, în martie 1556, clădirea mănăstirii nu a mai fost folosită cu scop religios. Până în 1557 în clădire a locuit regina Ungariei, Izabella, după care ea a fost transformată în şcoală (unitariană din 1568). Din 1609, conform cu dorinţa principelui Gabriel Báthory, clădirea a fost donată cultului reformat. În 1693 este instaurată dominaţia Casei Habsburgice, iar biserica şi mănăstirea este redată Bisericii Catolice, ele fiind folosită de călugării iezuiţi. Aceştia vor înfiinţa în clădire o şcoală proprie. Aceasta va funcţiona până în 1725, cînd iezuiţii sunt forţaţi să se mute, datorită revenirii franciscanilor în oraş.

Odată cu anul 1728 franciscanii iniţiază o campanie de restaurare a bisericii şi construiesc turnul, acesta fiind principală componentă în stil baroc. Din 1898 în faţa bisericii se află amplasat Obeliscul Francisc I, după mutarea sa din Piaţa Unirii.

În interiorul mănăstirii se afla o bibliotecă vestită a franciscanilor, colecţie care depăşea o mie de volume. În perioada anilor 1906 - 1948 în mănăstire a funcţionat tipografia Sfânta Bonaventura, care tipărea diverse reviste religioase („Lumea catolică”, „Sfânta Cruce”, ş.a.).

Ultimele restaurări ale edificiului au fost efectuate în perioada 1976-1978, urmate apoi de altele în 1980-1986. Cu aceste ocazii au fost redescoperite o serie de elemente gotice ale lăcaşului. În 1949 lăcaşul a fost confiscat franciscanilor, după ce autorităţile comuniste au decis să dizolve ordinul franciscanilor în România, doar după 1990 biserica a revenit în proprietatea ordinului franciscan, împreună cu o parte din vechea mănăstire. După ce autorităţile comuniste au desfiinţat ordinele religioase, clădirea mănăstirii a adăpostit „Şcoala de Muzică”, devenită ulterior „Liceul de Muzică Sigismund Toduţă”, care există şi astăzi.

[modifică] Descriere

Deasupra intrării în lăcaş se află statuia Sfintei Fecioare Maria (vezi foto), protectoare a bisericii. Pe frontispiciul lăcaşului sunt amplasate 2 opere ale sculptorului Johannes Nachtigall: statuia Sântului Francisc şi cea a Sfântului Anton.

În interior se poate admira amvonul, o altă lucrare a lui Johannes Nachtigall. Acesta a fost decorat cu o reprezentare a lui Isus înconjurat de cei patru evanghelişti. Pe coroana amvonului este înfăţişată urcarea la cer a lui Isus, iar pe altarul principal este o reproducere făcută în 1730 după un tablou din biserica Santa Maria Maggiore, din Roma, care o reprezintă pe Sf. Maria.

Pe partea din sud a bisericii sunt trei capele, fiecare dintre ele având dedesubt înmormântaţi diferite personalităţi. Cea estică a fost destinată familiei guvernatorului Zsigmond Kornis, care a donat bisericii o reprezentare a Mântuitorului răstignit pe cruce, al cărei autor nu este cunoscut. Celelalte două capele au fost denumite Sf. Ştefan, respectiv Sf. Iosif.

[modifică] Referinţe

• Lukacs Jozsef - Povestea „oraşului-comoară”, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005
• Bodea Gheorghe - Clujul vechi şi nou, Cluj-Napoca, 2002
• Cluj-Napoca=Claudiopolis, Noi Media Print, bucureşti, 2004
• Cluj-Napoca - Ghid, Editura Sedona, 2002