Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Descriere arhitecturală
Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor
Vedere din faţă
Localitate	Cluj-Napoca
Judeţ	Cluj
Cult	Reformat
Tip edificiu	O singură navă
Stil arhitectural	Gotic
Data finalizării	1510
Data demolării	Parţial în 1603
Specificaţii
Lungime	34 m
Lăţime	15 m
Turle	1, dărâmată
Materiale	Piatră

Latura nordică a bisericii.

Biserica Reformată de pe strada Kogălniceanu din Cluj-Napoca (în maghiară Farkas utcai református templom, în germană Reformierte Kirche in der Wolfsgasse) din imediata apropiere a bastionului Croitorilor este unul din cele mai valoroase edificii gotice din Transilvania, ridicat între 1486-1516. Biserica mai este cunoscută şi sub numele de Biserica Reformată Centrală sau Biserica Reformată de pe Uliţa Lupilor. Numele Uliţei Lupilor, una din cele mai vechi străzi ale Clujului, este menţionat în documentele medievale ca Platea Luporum. După unirea Transilvaniei cu România numele Uliţei Lupilor a fost schimbat în "strada Mihail Kogălniceanu", care a rămas până în prezent denumirea oficială a străzii.

[modifică] Istoria bisericii

Construcţia bisericii au început-o în 1486 călugării franciscani, conduşi iniţial de către călugărul Ioan, având sprijinul regelui Matei Corvin şi, după moartea acesuia, a regelui Vladislav al II-lea. Biserica a fost finalizată în anul 1510. Având aspectul unui castel medieval (motiv pentru care mai este denumită şi Biserica-Cetate), cu o construcţie puritană, formată din pietre imense dispuse asimetric, edificiul oglindeşte trăsăturile stilului gotic târziu.

Din cauza luptelor epocii reformei călugării franciscani au fost alungaţi, iar biserica a rămas pustie până în anul 1579, când principele Bathory a încredinţat-o călugărilor iezuiţi. În anul 1603, la îndemnul preoţilor unitarieni, locuitorii Clujului au atacat biserica acum iezuită şi au început să o distrugă. Pe parcursul acestor încercăro, mai multe blocuri de piatră au căzut peste atacatori şi 14 dintre ei au fost omorâţi, ceea ce i-a făcut pe ceilalţi să se oprească imediat, considerându-l un semn divin. Distrusă şi devastată biserica a rămas în această stare până în 1622, cand Dieta de la Cluj, a decis ca biserica sa revină reformaţilor. În 1627 biserica a fost afectată de o explozie a prafului de puşcă depozitat în imediata apropiere, în Bastionul Croitorilor. Între anii 1638-1645 ea a fost refăcută şi renovată, atunci fiind reparate distrugerile suferite de arcada bisericii şi tot atunci fiind construit în stilul specific renaşterii amvonul. Au fost aduşi meşteri din zona Mării Baltice pentru a repara bolţile distruse. Tot acum a fost dărâmat turnul clopotniţă care era dispus în partea de sud, la fel şi mănăstirea.

[modifică] Descriere

Biserica a rămas un monument unic datorită vechimii şi dimensiunilor sale, ea fiind una dintre cele mai mari construcţii gotice din Transilvania şi din sud-estul Europei. În 1603 călătorul Giovanni Argenti o descria drept „cea mai frumoasă din toată Transilvania”. Are 34 m lungime şi 15 lăţime. Înălţimea pereţilor atinge 19 m. Biserica a fost clădită dintr-o singură navă, în spiritul franciscanilor, care nu doreau stâlpi de susţinere sau prea multe ornamente, astfel încât credincioşilor să nu le fie perturbată atenţia de nimic. Mobilierul aparţine secolului XV, fiind realizat de mai mulţi meşteri bistriţeni. Orga în stil rococco este din 1766 şi este a doua orgă ca mărime după cea a Bisericii Negre din Braşov.

În 1651 a fost construit clastrul, în care a funcţionat un colegiu universitar condus de eruditul Apáczai Csere János. Colegiul avea dreptul de a acorda diplome care erau echivalente celor acordate de alte academii italiene, spaniole, franceze sau germane. La acest colegiu a studiat şi Nicolae Pătraşcu, fiu al lui Mihai Viteazul. Pe pereţii bisericii se află cea mai bogată colecţie de blazoane şi steme din România (aparţinând unor nobili transilvăneni), unii dintre ei, cum ar fi principii Apafi I şi II fiind de altfel înmormântaţi aici.

În faţa edificiului a fost dispusă o copie de bronz a statuii ecvestre a Sf. Gheorghe ucigând balaurul. Originalul realizat în 1373, de sculptorii clujeni Gheorghe şi Martin, la comanda lui Carol al IV-lea, se află în palatul regal Hradciani din Praga.

Din anul 1960 în biserică sunt programate cu regularitate concerte de orgă, celebre pentru frumuseţea lor.

[modifică] Referinţe

Lukacs Jozsef - Povestea „oraşului-comoară”, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2005
Bodea Gheorghe - Clujul vechi şi nou, Cluj-Napoca, 2002
Cluj-Napoca=Claudiopolis, Noi Media Print, bucureşti, 2004
Cluj-Napoca - Ghid, Editura Sedona, 2002