Eritreea
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
ሃግሬ ኤርትራ Hagere Ertra |
|
Deviză: "Niciodată nu îngenunchiaţi!" | |
Imn naţional: Ertra, Ertra, Ertra | |
Capitală | Asmara $COORD_CAP |
Oraş principal | $ORAS_PR |
Limba oficială | tigrina, limba arabă şi limba engleză |
Sistem politic | $SISTEM_P |
- Preşedinte | Isaias Afewerki |
- $SEF_GUVERN_T | $SEF_GUVERN |
Independenţă | 29 mai 1991 |
Suprafaţă | |
- Total | 121 320 km² km² (97º) |
- Apa (%) | $neglijabil |
Populaţie | |
- {{{an}}} | 4 561 599 loc. (115º) |
- Densitate | 38/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}}º) |
PIB | {{{PIB_PPC_an}}} |
- Total | $$4 250 milioane (155º) |
- Per capita | $$ 917 |
Monedă | Nakfa |
Fus orar | UTC + 3 |
Zi naţională | {{{Zi-naţională}}} |
Domeniu Internet | .er |
Prefix telefonic | +291 |
Cuprins |
[modifică] Istorie
Articol principal: Istoria Eritreei În antichitate, E. făcea parte din regatul Aksum; după slăbirea acestuia, în sec. VII, litoralul Eritreei. este cucerit de arabi. În evul mediu, devine provincie a statului Etiopian. Din sec. al XVI-lea este sub influenţa Imperiului Otoman. În 1868 Massazva este ocupată de egipteni. În sec. al XIX-lea Italia începe să se infiltreze, dar nu are autoritate decât asupra litoralului. În 1889 Italia proclamă coasta Eritreei colonie a sa; teritoriului i se dă numele de Eritreea de la denumirea latină a Mării Roşii, Mare Erythraeum. După războiul dintre Italia şi Etiopia şi în urma păcii de la Addis-Abeba (1896), Etiopia este recunoscută ca stat independent, graniţa pe linia Mareb-Belasa-Mura marcând o entitate geografică şi politică separată. În 1936 E. este unită cu Somalia italiană şi Etiopia în „Africa de Est italiană”, cu capitala la Asmara. (În 1936 Mussolini cucerise Abisinia.) În 2941 forţele engleze din Sudan eliberează Etiopia şi ocupă E. Până în 1952, aceasta rămâne sub administraţie britanică. În 1952, prin rezoluţia ONU, E. devine regiune autonomă în Etiopia declarată; în 1962, provincie a statului etiopian. Se naşte o mişcare de gherilă pentru obţinerea autonomiei şi apoi pentru separarea de Etiopia. Rezistenţa armată continuă 30 de ani şi se încheie cu 1/2 de milion de refugiaţi şi 100.000 de morţi, la mijloc fiind interesele marilor puteri. Din 1977, Etiopia are un regim politic marxist, sprijinit de URSS şi Cuba împotriva mişcărilor naţionale secesioniste. În 1991 se instituie un guvern provizoriu pentru a organiza un referendum asupra independenţei, sub supravegherea ONU. Eritreea este declarată stat independent în mai 1993.
[modifică] Politică
Articol principal: Politica Eritreei
[modifică] Împărţirea administrativă
Articol principal: Împărţirea administrativă a Eritreei
[modifică] Geografie
Articol principal: Geografia Eritreei Geografia: E. este aşezată în NE Africii, cu ieşire la Marea Roşie. Limite: Sudanul (V şi NV), Marea Roşie (E), Etiopia (S). G. fizică: Are un teritoriu înalt: Masivul Etiopian (peste 3.000 m) de natură bazaltică, un adevărat castel al apelor în Africa, şi Munţii Danakil (SE); în V lor, depresiunea Danakil (160 m sub nivelul mării) se întinde mai mult pe teritoriul Etiopiei. În E, o câmpie îngustă de coastă; multe golfuri (Golful Zula) şi arhipelagul Dahlak (126 insule). În faţa Masivului Etiopian, o depresiune largă, pe unde curge Baraka, ce trece prin Sudan şi se varsă în Marea Roşie. Multe râuri, foarte scurte, temporare. Râul Atbara, care se varsă în Nil, la graniţa cu Etiopia. Clima: este tropicală, cu precipitaţii bogate în zonele înalte (cca. 1.000/an) şi foarte sărace în depresiunea Danakil (sub 200 mm/an). Floră şi faună: Vegetaţie tropicală; savană pe înălţimi; ierburi xerofite în zonele aride şi păduri-galerii de-a lungul apelor. Parcuri, rezervaţii
[modifică] Economie
Articol principal: Economia Eritreei Resurse şi economie: bazate în special pe agric. şi creşterea animalelor: zebu, ovine, caprine, cămile. Se cultivă: orz, grâu, porumb, bumbac, tutun, in; citrice, bananieri, palmieri. Se exportă: cafea. Resurse minerale; cupru, nichel, crom, azbest, fier. Se extrage sarea marină. Pescuitul: peşti, bureţi, perle. Industria prelucrătoare a peştelui şi a petrolului. Transporturi şi comunicaţii: sunt sărace. O cale ferată leagă capitala Asmara de portul Massawa. Prin portul Assab se realizează tranzitul din Etiopia la mare. (După independenţa Eritreea, Etiopia nu mai are ieşire la mare.) Aeroport la Asmara.
[modifică] Demografie
Articol principal: Demografia Eritreei Populaţia: este diversificată: şemitică (tigrai), kuşită (bedja, dankali), nilotică (kunama, barea). Concentrarea max. a pop. pe platourile înalte (unde se cresc animale); în depresiune şi pe litoral clima este uscată, iar populaţia rară. Agric. absoarbe cea mai mare parte a forţei de muncă
[modifică] Cultură
Articol principal: Cultura Eritreei
Africa de Sud · Algeria · Angola · Benin · Botswana · Burkina Faso · Burundi · Camerun · Capul Verde · Ciad · Comore · Congo · Coasta de fildeş · Djibouti · Egipt · Guineea Ecuatorială · Eritreea · Etiopia · Gabon · Gambia · Ghana · Guineea · Guineea-Bissau · Kenya · Lesotho · Liberia · Libia · Madagascar · Malawi · Mali · Mauritania · Mauriţius · Maroc · Mozambic · Namibia · Niger · Nigeria · Republica Centrafricană · Republica Democrată Congo · Ruanda · Sahara Occidentală · São Tomé şi Príncipe · Senegal · Seychelles · Sierra Leone · Somalia · Sudan · Swaziland · Tanzania · Togo · Tunisia · Uganda · Zambia · Zimbabwe
Teritorii dependente: Mayotte · Sfânta Elena · Teritoriile australe şi antarctice franceze