Etică

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Etica este una din principalele ramuri ale filosofiei şi poate fi numită ştiinţa realităţii morale; încearcă elucidarea problemelor morale printr-un demers cognitiv. Etica poate fi înţeleasă de asemenea ca o filosofie asupra moralei, a binelui şi a răului, a datoriei.

Cuprins 1 Origini 2 Tradiţii etice 2.1 Etică occidentală 2.2 Etică orientală 3 Tipuri de etici 3.1 Etică normativă 3.2 Etică descriptivă 3.3 Etică explicativă 3.4 Etică aplicată 4 Vezi şi 5 Legături externe

[modifică] Origini

[modifică] Tradiţii etice

[modifică] Etică occidentală

Istoria eticii occidentale, ca de altfel şi cea a filosofiei occidentale, îşi are începuturile în Grecia antică. Principalele nume menţionate atunci când se vorbeşte de etica grecească sunt Socrate, Platon, Aristotel. Chiar dacă se poate urmări un fir roşu în ideile celor trei filosofi menţionaţi, teoriile etice dezvoltate de cei trei sunt destul de diferite în esenţă.

Socrate nescriind nici o lucrare, fiind partizanul unei tradiţii orale în ceea ce priveşte filosofia, principale sale idei etice sunt desprinse din dialogurile lui Platon, în special Euthyphron, Laches, Menon, acesta din urmă urmărind să răspundă la întrebarea Ce este virtutea ?

Platon, a dezvoltat o teorie a formelor şi s-a folosit de aceasta ca de o premisă în dezvoltarea teoriei asupra guvernării, s-a îndepărtat într-o mare măsură de discursul socratic. Aristotel respinge din start teoria formelor gândită de Platon, iar propria sa viziune asupra eticii o exprimă în Etica nicomahică şi în Etica eudemică.

Punctul comun între eticile anterior menţionate, care se regăseşte în mai toate teoriile etice, inclusiv cele contemporane, îl reprezintă includerea în discursul filosofic a două concepte: fericirea şi virtutea. Corespondentele conceptelor în limba greacă sunt eudaimonia şi arete, dar aceşti termeni erau folosiţi într-un sens aparte. Un individ putea fi în aparenţă un eudaimon, având o viaţă lipsită de griji (am spune astăzi), dar acest lucru nu implică în mod necesar şi includerea acestuia în categoria daimonilor.

Binele, o altă constantă a filosofie occidentale, se împleteşte cu virtutea şi eudaimonia, dar şi cu raţiunea. Bunăoară Socrate accentuează ideea că viaţa morală este o viaţă virtuasă. Prin cuvintele acestuia din dialogurile platonice putem extinde acest mod de a percepe fericirea şi asupra filosofie lui Platon. Aristotel sublinează importanţa intelectului şi implicit a raţiunii, dar şi nevoia unei introspecţii raţionale, care să ofere un răspuns la principala întrebare a filosofie greceşti: Cum ar trebui să trăiască un individ pentru a atinge eudaimonia ?

Un posibil răspuns poate fi identificat la întrebarea anterioară, el putând fi şi o concluzie a filosofie greceşti, şi anume urmărind binele suprem. Binele suprem ca şi teleologie nu înseamnă pur şi simplu respectarea unor anumite reguli de comportament - prin virtuţi, el are în vedere o permanentă căutare prin intermediul sinelui şi prin intermediul facultăţilor cu care a fost înzestrat omul, iar principala facultate a individului este raţiunea.

Explozia gândirii raţionale în Grecia antică a avut un ecou deosebit în toată lumea occidentală, influenţa acestui mod a imagina şi explica lumea, şi implicit omul, s-a făcut simţită chiar şi în teologie.

Scolastica ca şi şcoală a filosofiei a fost influenţată de demersul raţional iniţiat în Grecia antică, principalul obiectiv al acestei şcoli a fost acela de a îmbina raţiunea, denumită lumina naturală, şi teologia. Explicaţiile etice se regăsesc undeva la confluenţa celor două mari şcoli: teologia raţională - avându-l ca reprezentat pe Aristotel şi teologia revelată, în prim planul acesteia fiind Toma d'Aquino. Încercarea lui Toma d'Aquino de a media între un mod de viaţă raţional şi unul bazat pe credinţe religioase este evidentă în principala lucrare a acestuia Summa theologiae. Pentru Toma d'Aquino raţiunea devine un deschizător de drumuri pentru crdeinţă.

Istoria filosofiei îl prezintă ca părinte al scolasticii pe Sfântul Anselm, recunoscut în general ca fiind cel care a introdus argumentul ontologic al lui Dumnezeu. Apelând la o argumentare raţională prin apelul la axiome şi concluzii obţinute din premise, Anselm a întărit ideea necesităţii unei abordări deductive a cunoaşterii, în acest sens mărturie stau cuvintele acestuia:

Importanţa argumentării logice în problemele etice, analizate filosofic sau teologic este subliniată şi de William Ockham. Concluzia acestuia are în vedere localizarea sursei moralei în însăşi voinţa divină. Aducând în discuţie unul din atributele lui Dumnezeu, şi anume omnipotenţa, gânditorului franciscan afirmă că Dumnezeu poate face orice, în afară de ceea ce este logic.

[modifică] Etică orientală

[modifică] Tipuri de etici

[modifică] Etică normativă

Etica normativă are în vedere prescrierea de norme pentru comportamentul individual al omului, dar şi pentru organizarea morală a vieţii sociale.

[modifică] Etică descriptivă

[modifică] Etică explicativă

[modifică] Etică aplicată

Etica aplicată este formată dintr-un mănunchi de discipline care încearcă să analizeze filosofic cazuri, situaţii, dileme relevante pentru lumea reală. Printre aceste discipline se numără etica tehnologiei informaţiei, etica bunăstării animalelor, etica în afaceri, bioetica, etica medicală, etica mediului, etica cercetării ştiinţifice, etica în politicile publice, etica relaţiilor internaţionale, etica mijloacelor de informare.

Cum importanţa economiei în diagrama oricărei societăţi este în continuă creştere, este absolut normal să apară şi accentuarea cercetărilor din domeniul eticii în afaceri. Acestea se concentrează cu precădere asupra partenerilor implicaţi în activităţile economice desfăşurate în interiorul unei pieţe. În categoria partenerilor sunt incluse corporaţiile, clienţii acestora, furnizorii şi distribuitorii lor, acţionarii, angajaţii şi nu în ultimul rând comunitatea. Raportarea corporaţiilor la ceilalţi parteneri enumeraţi se face prin intermediul conceptului de responsabilitate socială a corporaţiilor.

[modifică] Vezi şi

• Regula de aur

[modifică] Legături externe

• ro SynergEtica - Fundaţia pentru Etică