Alexandru Vaida-Voievod

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Alexandru Vaida-Voievod
Prim-ministrul României
În funcţie 9 decembrie 1919 – 19 martie 1920 6 iunie – 19 octombrie 1932 14 ianuarie – 14 noiembrie 1933
Precedat de	Artur Văitoianu (1919) Nicolae Iorga (1932) Iuliu Maniu (1933)
Succedat de	Alexandru Averescu (1920) Iuliu Maniu (1932) Ion Duca (1933)
Ministrul Afacerilor Externe
În funcţie 1 decembrie 1919 – 9 ianuarie 1920 6 iunie – 19 octombrie 1932 (temporar ad-interim)
Precedat de	Nicolae Mişu (1919) Dimitrie I. Ghica (1932)
Succedat de	Ştefan Cicio Pop (1920) Nicolae Titulescu (1932)
Născut	1872 Bobâlna
Decedat	19 martie 1950 Sibiu
Partid politic	Partidului Naţional Român din Transilvania
Profesie	Medic
Confesiunea	Greco-Catolic

Alexandru Vaida (n. 1872, Olpret, azi Bobâlna — d. 19 martie 1950, Sibiu), a fost un medic, politician şi publicist român. După unirea Transilvaniei cu România şi-a adăugat numele de Voievod sau Voevod. A activat ca deputat român (din partea Partidului Naţional Român din Transilvania) în Parlamentul de la Budapesta. Prim ministru al României între 1 decembrie 1919 şi 20 martie 1920, precum şi între 14 ianuarie 1933 şi 14 noiembrie 1934. A fost arestat de către autorităţile comuniste pe 24 martie 1945, iar în 1946 i s-a impus domiciliu forţat la Sibiu unde a rămas până la sfârşitul vieţii.

Cuprins 1 Originea 2 Activitatea politică 3 Funcţii politice 4 Imaginea în presa occidentală 5 Opera 6 Bibliografie

[modifică] Originea

A fost fiul lui Dionisie Vaida, participant la mişcarea naţională a românilor transilvăneni, pe care a sprijinit-o în mod intens atât moral cât şi material. A provenit dintr-o veche familie greco-catolică din Transilvania. Vărul său primar, preotul Gavril Vaida, a fost bunicul mamei lui Corneliu Coposu.

[modifică] Activitatea politică

În tinereţe s-a numărat între apropiaţii arhiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului Austriei şi Ungariei. După asasinarea lui Franz Ferdinand a abandonat planurile de federalizare a Imperiului Austro-Ungar, optând pentru alipirea Transilvaniei la Regatul Român. A devenit unul din liderii Partidului Naţional Român din Transilvania. Pe 3 decembrie 1918 s-a numărat între cei patru delegaţi ardeleni (alături de Vasile Goldiş, respectiv episcopii Iuliu Hossu şi Miron Cristea) care au dus regelui Ferdinand la Bucureşti rezoluţia de la Alba Iulia, cererea de unirea a Transilvaniei cu Regatul Român. În perioada interbelică a fost un membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc, pe care l-a reprezentat de nenumărate ori atât în Parlament cât şi în Consiliul de Miniştri. Ca preşedinte al partidului politic naţionalist Frontul Românesc şi în calitate de consilier regal, a susţinut regimul autoritar impus de regele Carol al II-lea în 1938. Vaida-Voevod a fost arestat pe 24 martie 1945. În 1946, a fost pus sub arest la domiciliu la Sibiu, unde şi-a petrecut restul vieţii.

[modifică] Funcţii politice

• Preşedinte al Consiliului de Miniştri (1 decembrie 1919 - 13 martie 1920; 6 iunie - 10 august 1932; 11 august - 17 octombrie 1932; 14 ianuarie - 9 noiembrie 1933)
• Ministru al Afacerilor Străine (1 decembrie 1919 - 13 martie 1920; ad-interim 6 iunie - 10 august 1932; 11 august - 17 octombrie 1933)
• Ministru de Interne (10 noiembrie 1928 - 7 iunie 1930; 13 iunie - 8 octombrie 1930; 6 iunie - 10 august 1932)
• Ministru al Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale (ad-interim 7 - 9 iunie 1932)
• Ministru al Industriei şi Comerţului (14 ianuarie - 9 noiembrie 1933)
• Ministru secretar de stat (17 decembrie 1918 - 12 septembrie 1919 Guvernul Ion I. C. Brătianu; 27 septembrie - 28 noiembrie 1919 Guvernul Arthur Văitoianu; 10 februarie - 30 martie 1938 Guvernul Patriarh Miron Cristea; 28 iunie - 4 iulie 1940 Guvernul Gheorghe Tătărescu)

[modifică] Imaginea în presa occidentală

"Dr. Alexandru Vaida Voevod, deşi încă relativ tânăr şi puţin cunoscut în Europa occidentală, a jucat de mult un rol important în Europa sud-estică, şi în special în politica Ungariei. Când Românii din Transilvania simţeau întreaga forţă a opresiunii maghiare el a fost dintre cei dintâi lideri ai politicei transilvănene. Un bărbat de un caracter demn şi independent, posedând calităţi alese şi o inteligenţă politică rară, a fost capabil să se împotrivească tuturor sforţărilor autorităţilor maghiare de a-l intimida sau de a-l descredita. Înzestrat cu o mare abilitate oratorică, a devenit un orator elocvent în româneşte, ungureşte şi nemţeşte." (The Times, 29 ianuarie 1920)

[modifică] Opera

• "Mangra, Tisza şi Tribuna", Braşov, 1911.
• "Declaration ministerielle", Paris, 1920.
• "Jos Austria perfidă", Viena, f.a.
• "Problema frontierelor româneşti", f.a.
• "Cuvântare către naţiunea română", 1937.
• "Memorii", 4 volume, ediţie Alexandru Şerban, 1994-1997.

[modifică] Bibliografie

• Liviu Maior, Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şi Versailles, Cluj, 1993.
• Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României, Editura Meronia, Bucureşti, 2003.
• Vasile Ciobanu, Activitatea diplomatică a lui Alexandru Vaida Voevod la Paris (1918)
• Ioan Scurtu, "Mit şi realitate. Alexandru Averescu" în Magazin Istoric

Predecesor: Artur Văitoianu	Prim-ministrul României 9 decembrie 1919 – 19 martie 1920	Succesor: Alexandru Averescu
Predecesor: Nicolae Mişu	Ministrul Afacerilor Externe 1 decembrie 1919 – 9 ianuarie 1920	Succesor: Ştefan Cicio Pop
Predecesor: Nicolae Iorga	Prim-ministrul României 6 iunie – 19 octombrie 1932	Succesor: Iuliu Maniu
Predecesor: Dimitrie I. Ghica	Ministrul Afacerilor Externe 6 iunie – 19 octombrie 1932 temporar ad-interim	Succesor: Nicolae Titulescu
Predecesor: Iuliu Maniu	Prim-ministrul României 14 ianuarie – 14 noiembrie 1933	Succesor: Ion Duca