Theodor Stolojan

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prim-ministru al României
Theodor Stolojan

Ministru de finanţe
În funcţie 28 iunie 1990 – 30 aprilie 1991
Precedat de	Ion Păţan
Succedat de	Eugen Dijmărescu
În funcţie 16 octombrie 1991 – 18 noiembrie 1992
Precedat de	Petre Roman
Succedat de	Nicolae Văcăroiu

Născut	24 octombrie 1943 Târgovişte
Partid politic	FNS PNL PLD
Soţia	Elena Stolojan

Theodor Dumitru Stolojan (n. 24 octombrie 1943, Târgovişte) este un economist şi politician român.

A urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti între 1961 şi 1966. Imediat după absolvirea facultăţii se angajează ca economist stagiar la întreprinderea Frigotehnica Bucuresti, apoi ocupă funcţia de economist în cadrul Ministerului Industriei Alimentare şi Agriculturii. Începând din 1972 ocupă mai multe funcţii în cadrul Ministerului de Finanţe:

1972 – 1977 Economist în Departamentul Bugetului Statului;
1978 -1982 Seful diviziei Contabilitatea Bugetului Statului;
1988 – 1989 Director Adjunct şi Director al Departamentului Relaţii Valutare şi Financiare Internaţionale; Inspector General în Departamentul Venituri de Stat şi Consultant în Ministerul de Finante.

După Revoluţia română din 1989 lucrează în continuare în cadrul Ministerului Finanţelor, ocupând funcţia de Ministru Adjunct al Finanţelor până în aprilie 1990, apoi pe cea de Ministru al Finanţelor.

În mai 1991 devine preşedintele Agenţiei Naţionale de Privatizare, lucrând la elaborarea primului proiect al Legii privatizării şi la înfiinţarea Fondului Proprietăţii de Stat (FPS).

După mineriada din septembrie 1991 care a condus la căderea guvernului Petre Roman, este investit în funcţia de Prim-Ministru . Economia românească trecea printr-un moment dificil, toate cele trei bănci de Stat fiind aproape de faliment în acel moment, fapt pentru care Stolojan a trebuit să ia decizia de recapitalizare a băncilor. O altă decizie importantă din perioada cât a fost Prim-Ministru (Octombrie 1991 - Noiembrie 1992) a fost liberalizarea preţurilor, dar fără liberalizarea cursului de schimb, ceea ce a determinat confiscarea valutei întreprinderilor, a societăţilor comerciale şi a populaţiei obligaţi s-o schimbe în lei la un curs fixat arbitrar. În timpul guvernării sale, România s-a confruntat cu un val de proteste sindicale, în timp ce inflaţia a continuat să crească vertiginos. Instabilitatea economică şi financiară a determinat o întârziere a apariţiei investiţiilor străine în România în raport cu alte ţări din fostul bloc comunist. Cu toate acestea mandatul său s-a bucurat de popularitate în rândul cetăţenilor.

Ulterior, a lucrat pentru Banca Mondială şi pentru Grupul Tofan, una din puţinele societăţi mari care nu s-a asociat practicilor speculative din acea perioadă.

În 1996 a susţinut candidatura la preşedinţie a candidatului PDSR Ion Iliescu.

În 2000 a reintrat în politică, candidând pentru preşedinţie din partea Partidului Naţional Liberal, obţinând 11,78% din voturi, a treia poziţie după Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor.

La Congresul Extraordinar al PNL din august 2002, a fost ales preşedintele Partidului Naţional Liberal.

În 2003 partidul său s-a aliat cu liderul Partidului Democrat, Traian Băsescu, primarul Bucureştiului, alianţă numită D.A. - Dreptate şi Adevăr. În 'februarie 2004, şi-a anunţat candidatura la preşedinţie din partea alianţei.

Cursa prezidenţială ia insă o cotitură neaşteptată pe 2 octombrie 2004 când Stolojan îşi anunţă retragerea din fruntea PNL şi, de asemenea, din cursa prezidenţială, invocând probleme grave de sănătate. Locul său este preluat deTraian Băsescu, cel care vădit emoţionat începe să plângă în momentul în care Stolojan a făcut anunţul retragerii.

După alegerile din 2004 devine consilier pe probleme economice al preşedintelui Traian Băsescu. În cadrul PNL adoptă o poziţie critică faţă preşedintele Călin Popescu Tăriceanu şi de restul conducerii partidului, criză care se acutizează în vara anului 2006 şi culminează cu excluderea sa în 10 octombrie 2006, printr-o decizie a organizaţiei PNL Bucureşti sector 2. Conducerea partidului a anunţat, ca motiv al excluderii, faptul că Theodor Stolojan nu a respectat şi nu a susţinut deciziile luate de conducerea PNL. Pe de altă parte, Stolojan a susţinut că excluderea sa s-ar datora presiunilor impuse de preşedintele PNL Călin Popescu Tăriceanu, care urmăreşte să îşi elimine adversarii politici.

Din afara PNL, Stolojan lansează, în octombrie 2006, Platforma liberală, împreună cu alţi liberali excluşi din partid sau nemulţumiţi de conducere: Valeriu Stoica, Mona Muscă, Cristian Boureanu şi Raluca Turcan, la care ulterior se alătură şi alte personalităţi importante, precum ministrul Agriculturii Gheorghe Flutur sau senatorul Mircea Cinteză.

În decembrie 2006 liberalii platformişti anunţă constituirea Partidului Liberal Democrat (PLD), iar Stolojan devine preşedintele noii formaţiuni politice.

[modifică] Vezi şi

Guvernul Theodor Stolojan

Predecesor: Ion Păţan	Ministrul de finanţe 28 iunie 1990 – 30 aprilie 1991	Succesor: Eugen Dijmărescu
Predecesor: Petre Roman	Prim-ministrul României 1 octombrie 1991 – 4 noiembrie 1992	Succesor: Nicolae Văcăroiu