Ion I. C. Brătianu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Ministrul Apărării Naţionale
Ion (Ionel) I. C. Brătianu

Prim-ministrul României
În funcţie 9 ianuarie 1909 – 10 ianuarie 1911 16 ianuarie 1914 – 9 februarie 1918 14 decembrie 1918 – 1 octombrie 1919 17 ianuarie 1922 – 30 martie 1926 22 iunie 1927 – 24 noiembrie 1927
Precedat de	Dimitrie Sturdza Titu Maiorescu Constantin Coandă Take Ionescu Barbu A. Ştirbey
Succedat de	Petre P. Carp Alexandru Averescu Artur Văitoianu Alexandru Averescu Vintilă Brătianu
În funcţie 4 ianuarie 1914 – 14 august 1916 19 ianuarie – 19 aprilie 1922
Precedat de	gen. Constantin Hârjeu gen. Ştefan Holban
Succedat de	Vintilă Brătianu gen. Gheorghe Mărdărescu
Ministrul Afacerilor Externe
În funcţie 29 noiembrie 1918 – 26 septembrie 1919 21 iunie – 24 noiembrie 1927
Precedat de	Constantin Coandă Barbu A. Ştirbey
Succedat de	Artur Văitoianu Nicolae Titulescu
Ministrul de Interne
În funcţie 12 martie 1907 – 5 decembrie 1909 6 februarie 1910 – 28 decembrie 1910 30 octombrie 1923 – 27 martie 1926
Precedat de	Gheorghe Grigore Cantacuzino Mihail Pherekyde Gen. Artur Văitoianu
Succedat de	Mihail Pherekyde Alexandru Marghiloman Octavian Goga

Născut	20 august 1864 Ştefăneşti, Judeţul Argeş
Decedat	24 noiembrie 1927 Bucureşti
Partid politic	Partidul Naţional Liberal
Soţia	Maria Moruzi Eliza Ştirbey
Profesie	Inginer
Confesiunea	Ortodox

Acest articol se referă la Ion I. C. Brătianu. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Brătianu (dezambiguizare).

Ion I. C. Brătianu, cunoscut şi ca Ion (Ionel) I. C. Brătianu - (* 1864 - 1927), inginer, om politic român, preşedinte al Partidului Naţional Liberal, membru de onoare al Academiei Române din 1923.

[modifică] Date biografice

Ion I. C. Brătianu s-a născut la 20 august 1864 la moşia Florica, în judeţul Argeş. A fost cel mai mare fiul al liderului liberal Ion C. Brătianu şi fratele mai mare al lui Vintilă şi Dinu Brătianu. În 1907 se căsătoreşte cu Eliza, fosta soţie a conservatorului Alexandru Marghiloman.

Pe 24 noiembrie 1927 Ionel Brătianu încetează din viaţă în urma unei laringite infecţioase.

[modifică] Studii

După ce îşi susţine bacalaureatul la Colegiul Sf. Sava din Bucureşti (1882) efectuează, ca voluntar, un stagiu militar de şase luni, obţinând gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 2 Artilerie. În paralel frecventează cursurile Şcolii de Poduri şi Şosele. În vara anului 1883 pleacă la Paris pentru completarea studiilor:

cursant al clasei de matematici speciale A, la Şcoala preparatorie Saint-Barbe (1883-1884)
auditor extern al cursurilor Şcolii Politehnice (1884-1886)
student la Şcoala de Poduri şi Şosele (1886-1889)

Obţine, în 1889, diploma de inginer. Încearcă în zadar, de două ori, să obţină licenţa la Sorbona.

[modifică] Cariera profesională

Revenit în ţară în 1889, este concentrat la cazarma "Malmaison", unde este înaintat la gradul de locotenent. În octombrie 1889 se angajează ca inginer specialist în construcţia de căi ferate la C.F.R., în subordinea lui Anghel Saligny.

Pe 7 iunie 1923 este ales membru de onoare al Academiei Române.

[modifică] Cariera politică

Ion I.C. Brătianu

Devine membru al Partidului Naţional Liberal încă din 1895. În acelaşi an candidează la Colegiul I, fiind ales deputat de Gorj. Susţine acceptarea în partid (februarie 1889) a foştilor lideri ai Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România (C. Stere, V.G. Morţun, dr. I.G. Radovici, I. Nădejde) creat în anul 1893.

La Congresul P.N.L. din ianuarie 1909, I.I.C. (Ionel) Brătianu este ales preşedinte al partidului, funcţie politică pe care o va păstra până la sfârşitul vieţii sale.

La 2 octombrie 1913, Comitetul Executiv al P.N.L. acceptă propunerea înaintată de Brătianu privind reforma agrară (exproprierea parţială a marii proprietăţi) şi electorală (colegiu electoral unic). Aceste propuneri ale liderului liberal sunt susţinute şi de o importantă parte a oamenilor de stat ai vremii: Regele Carol I, conservatorii democraţi (care susţin însă nişte modificări - două colegii electorale şi expropiere prin cumpărare) şi chiar conservatorii "bătrâni" (expropiere in extremis şi în plan electoral acceptă doar o lărgire a bazei colegiilor existente).

[modifică] Aprecieri

"Excela în a câştiga fără să-şi facă duşmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calităţi, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generaţiei sale, mult mai mare decât cei "trei mari": Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la ţări mici, oameni mari."

Contele de Saint-Aulaire, Ministrul Franţei la Bucureşti.

[modifică] Mandate

Ministru al Lucrărilor Publice:

31 martie 1897 - 30 martie 1899
14 februarie 1901 - 18 iulie 1902

Ministru al Afacerilor Străine

ad-interim: 9 ianuarie - 18 iulie 1902
18 iulie 1902 - 12 decembrie 1904
ad-interim: 27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
8-11 decembrie 1916
11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
22 ianuarie - 6 iulie 1927

Ministru de Interne:

12 martie 1907 - 27 decembrie 1908
27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
4 martie - 5 decembrie 1909
6 februarie - 28 decembrie 1910
ad-interim: 4 martie - 1 noiembrie 1910
30 octombrie 1923 - 27 martie 1926

Ministru de Război:

4 ianuarie 1914 - 15 august 1916
19 ianuarie - 25 martie 1922

Preşedinte al Consiliului de Miniştri:

27 decembrie 1908 - 4 martie 1909
4 martie 1909 - 28 decembrie 1910
4 ianuarie 1914 - 11 decembrie 1916
11 decembrie 1916 - 26 ianuarie 1918
29 noiembrie 1918 - 12 septembrie 1919
19 ianuarie 1922 - 27 martie 1926
22 iunie - 24 noiembrie 1927

deputat în 1895.

senator în 1911.

[modifică] Lucrări publicate

Notre commerce de cereales, 1899
Chestia tramvaielor comunale, 1911
Manifest-program, 2 volume, 1911
România şi Peninsula Balcanică, 1913
Situaţia înternaţională a României. Expunere făcută la Adunarea Deputaţilor (16-17 decembrie 1919), 1919
Din amintirile altora şi ale mele, 1922
Activitatea corpurilor legiuitoare şi a Guvernului de la ianuarie 1922 până la 27 martie 1916, 1926

POST MORTEM

Discursurile lui Ion I.C. Brătianu, 4 volume, 1933
Cuvintele unui mare român 1914 - 1927 f.a.

Predecesor: Dimitrie Sturdza	Ministrul Afacerilor Externe 9 ianuarie 1902 – 11 decembrie 1904 temporar ad-interim	Succesor: Dimitrie Sturdza
Predecesor: Dimitrie Sturdza	Ministrul Afacerilor Externe 27 decembrie 1908 – 30 octombrie 1909 ad-interim	Succesor: Alexandru Djuvara
Predecesor: Dimitrie Sturdza	Prim-ministrul României 9 ianuarie 1909 – 14 ianuarie 1911	Succesor: Petre P. Carp
Predecesor: gen. Constantin Hârjeu	Ministrul Apărării Naţionale 4 ianuarie 1914 – 14 august 1916	Succesor: Vintilă Brătianu
Predecesor: Titu Maiorescu	Prim-ministrul României 15 ianuarie 1914 – 9 februarie 1918	Succesor: Alexandru Averescu
Predecesor: Emanoil Porumbaru	Ministrul Afacerilor Externe 8 decembrie 1916 – 28 ianuarie 1918 temporar ad-interim	Succesor: Alexandru Averescu
Predecesor: Constantin Coandă	Prim-ministrul României 14 decembrie 1918 – 1 octombrie 1919	Succesor: Artur Văitoianu
Predecesor: Constantin Coandă	Ministrul Afacerilor Externe 29 noiembrie 1918 – 26 septembrie 1919	Succesor: Artur Văitoianu
Predecesor: Tache Ionescu	Prim-ministrul României 19 ianuarie 1922 – 30 martie 1926	Succesor: Alexandru Averescu
Predecesor: gen. Ştefan Holban	Ministrul Apărării Naţionale 19 ianuarie – 19 aprilie 1922	Succesor: gen. Gheorghe Mărdărescu
Predecesor: Barbu A. Ştirbey	Prim-ministrul României 21 iunie – 24 noiembrie 1927	Succesor: Vintilă Brătianu
Predecesor: Barbu A. Ştirbey	Ministrul Afacerilor Externe 21 iunie – 24 noiembrie 1927	Succesor: Nicolae Titulescu