Comunele Franţei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Comuna (franceză commune) este o diviziune administrativă a Franţei, fiind cel mai de jos nivel al decupajului teritorial francez. Corespunde în general cu teritoriul unui oraş sau al unui sat. Suprafaţa şi populaţia unei comune pot varia în mod considerabil, comuna cea mai populată fiind Parisul cu peste 2 milioane de locuitori, la extrema opusă fiind câteva comune nelocuite.
La data de 1 ianuarie 2007, numărul total al comunelor era de 36.686 (din care 214 sunt situate în teritoriile franceze de peste mări) şi acoperă totalitatea teritoriului sub suveranitate franceză (cu excepţia colectivităţii Wallis şi Futuna şi a câtorva teritorii fără populaţie permanentă), ceea ce reprezintă aproximativ jumătate din numărul total al diviziunilor echivalente din ţările Uniunii Europene.
Cuprins |
[modifică] Rol şi administraţie
În ciuda diferenţelor de suprafaţă şi de populaţie, toate comunele franceze posedă aceeaşi structură administrativă şi acelaşi competenţe legale (cu excepţia Parisului).
O comună este administrată de un Consiliu Municipal (franceză Conseil Municipal), al cărui membrii sunt aleşi prin sufragiu universal pentru o perioadă de şase ani. Consiliul municipal alege primarul (franceză maire) - care are rolul de a aplica deciziile consiliului - şi adjuncţii săi - ce pot avea anumite roluri. Numărul de consilieri municipali este determinat de populaţia comunei, minimul fiind de 9 persoane. Şedinţele consiliului sunt publice, dar doar membrii acestuia au drept de vot saud e a se exprima. Numărul total al consilierilor municipali, inclusiv primarii, este de aproximativ 500.000.
Comuna este o colectivitate teritorială ce posedă o personalitate morală de drept public, dispune de un buget, format în principal din taxe funciare sau profesionale (plătite de către comercianţi sau întreprinzători). Rolul său este administraţia locală, gestiunea infrastructurii, acordarea permiselor de construire, etc. Primarul, în calitate de reprezentant al statului în comună, are în subordine actele stării civile şi are în subordine poliţia municipală (cu excepţia Parisului unde aceasta este în subordinea prefectului de poliţie, aflat sub autoritatea guvernului).
Cele mai populate trei comune ale Franţei, Paris, Lyon şi Marseille, sunt subdivizate în arondismente municipale, dar acestea au competenţe reduse.
[modifică] Istorie
Înainte de Revoluţia Franceză cea mai de jos organizare administrativă a Regatului Franţei era parohia, aproximativ 60.000, ceea ce era în esenţă biserica, şi casele din jurul ei. Acestea nu aveau structuri municipale iar perotul era persoana care se ocupa de sarcinile de stare civilă restul activităţilor fiind decise de locuitori după bunul lor plac sau erau de către seniorul feudal. Oraşele erau de obicei emancipate faţă de seniorul feudal, erau înconjurate de fortificaţii şi aveau un fel de consiliu municipal dar care nu era deloc democratic şi nici uniform.
În perioada revoluţiei, imediat după Căderea Bastiliei, Parisul a fost organizat sub forma uneo comune ce a format o gardă municipală pentru a prevenii înăbuşirea revoluţiei de către regele Ludovic al XVI-lea. După exemplul Parisului, pe teritoriul întregii Franţe au apărut numeroase comune, fiecare posedând o gardă municipală. În data de 14 decembrie 1789, Asamblarea Naţională, a adoptat o lege de creare a comunelor ca elementul de bază al diviziunii teritoriale a Franţei, oferind astfel personalitate juridică comunelor deja creeate şi înfiinţând altele pentru a acoperii pintreg teritoriul. Conform principiilor egalitare ale revoluţiei, toate comunele au fost creeate cu statut egal, cu un primar şi un consiliu municipal ales de către locuitori.
Acţiunea a antrenat un efort logistic imens, datorită necesităţii construirii pe teritoriul întregii Franţe a primariilor (franceză mairie). De asemenea au apărut anumite curente împotriva acestei organizări, fie impotriva unei fragmentări foarte mari de genul o comună pentru o parohie, fie din partea curentelor conservatoare. Datorită retragerii dreptului de ofiţer al stării civile preoţilor şi a instituirii cununiei civile, în foarte multe locuri mişcarea de opoziţie a fost foarte puternică, ducând la un război civil. În cele din urmă, în urma intervenţiei lui Napoleon, sistemul a fost acceptat, însă a fost modificat, fiind eliminate alegerile pentru membrii consiliului, aceştia fiind numiţi de prefect.
Actualmente, în general, principiile comunelor Ffranceze sunt cele formulate de către revoluţia franceză. În 1831 s-a reinstaurat principiul alegerii consilierilor municipali iar din 1837 comunele au personalitate juridică. Diviziunea în comune este însă foarte rigidă, numărul total al acestora variind foarte puţin de la cele 41.000 comune existente iniţial, 90% dintre aceste nesuferind nici o schimbare teritorială în ultimii 200 ani.
[modifică] Dezbaterea actuală
De peste 30 de ani există din ce în ce mai multe cerei de a realiza o restructurare a comunelor, în principal prin unirea acestora. Totuşi, conservaţionismul este destul de puternic şi până acum nici o propunere de unire obligatorie nu a trecut de nivelul discuţiilor la nivelul de comitete ale Parlamentului Francez. În 1971 legea Mercellin a propus ajutoare financiare din partea statului pentru a convinge comunele să se unească, dar s-a dovedit a fi un eşec total, doar 1.300 comune au fost de acord să dispară şi să se unească cu alte comune din cele 7000 preconizate.
Din punct de vedere al oraşelor, situaţia actuală este dezavantajoasă deoarece acestea au limitele definite de încă acum 200 de ani, ele neincorporând toată zona urbană dezvoltată în jurul lor. De exemplu oraşul Lyon, este o comună relativ mică, cu o populaţie de doar 465.300, ceea ce îl plasează în urma multor oraşe europene, în ciuda faptului că zona sa urbană are o populaţie de 1,7 milioane locuitori şi este una dintre cele mai importante metropole europene, la acelaşi nivel cu Munchen, a cărui populaţie este de 1.320.000 locuitori, şi acoperă o suprafaţă de 6,5 ori mai mare decât acea a Lyonului (310 km² faţă de 48 km²).
Primarii oraşelor franceze se plâng de foarte multe ori de faptul că importanţa lor este subevaluată în cazul deplasărilor în străinătate, deoarece cei mai mulţi dintre aceştia administrează doar o zonă mică din centrul zonei metropolitane. Astfel, Parisul, cu toate că este centrul uneia dintre cele mai importante aglomerări urbane la nivel mondial cu peste 10 milioane de locuitori, este un oraş de doar 2.145.000 locuitori, mai puţin decât populaţia oraşului Roma (2.550.000 locuitori), dar a cărei zonă metropolitană este mult mai mică decât acea a Parisului.
La polul opus se află comunele rurale depopulate datorită exodului spre zonele urbane care au probleme de a menţine o serie de servicii de bază cum ar fi alimentarea cu apă sau întreţinerea drumurilor.
Unirile de comune însă sunt foarte dificil de realizat, unul dintre principalele impedimente fiind reducerea numărului de posturi pentru aleşi, astfel că aleşii locali se împotrivesc puternic oricărei tentative de unire a comunelor. În plus nici locuitorii satelor mai mici nu sunt de acord, deoarece aceştia consideră că deplasarea autorităţii către o altă localitate va izola comunitatea deoarece aleşii nu se vor mai concentra suficient asupra problemelor lor.
[modifică] Statistici
[modifică] Numărul de comune
| la 1 ianuarie | în metropolă |
în DOM-ROM |
total | |
|---|---|---|---|---|
| 1999 | 36 565 | – | 114 | 36 679 |
| 2000 | 36 566 | +1 | 114 | 36 680 |
| 2001 | 36 563 | -3 | 114 | 36 677 |
| 2002 | 36 565 | +2 | 114 | 36 679 |
| 2003 | 36 564 | -1 | 114 | 36 678 |
| 2004 | 36 568 | +4 | 114 | 36 682 |
| 2005 | 36 570 | +2 | 114 | 36 684 |
| 2006 | 36 571 | +1 | 114 | 36 685 |
| 2007 | 36 572 | +1 | 114 | 36 686 |
La data de 1 ianuarie 2007, Franţa era formată din 36.786 comune repartizate astfel:
- 36.572 în Franţa metropolitană,
- 114 în departamentele de peste mări,
- 100 în colectivităţile de peste mări.
Numărul este net superior al celor din cele mai multe ţări europeene: Germania, cu o populaţie mai mare decât a Franţei cu o treime, este formată din 12.321 comune (germană gemeinde), Spania şi Italia sunt formate din aproximativ 8000 comune fiecare, România, cu o suprafaţă aproximativ de două ori mai mică, are doar 2961 comune şi oraşe iar în Regatul Unit nu există o diviziune de acelaşi nivel. Doar Elveţia are o densitate a comunelor similară Franţei. La nivelul celor 15 membrii ai Uniunii Europene de dinainte de 2004, Franţa, cu o populaţie de 16% din populaţia uniunii, conţinea aproximativ jumătate din cele 75.000 ale acesteia. De asemenea, Statele Unite, cu o suprafaţă de 14 ori mai mare şi o populaţie de cinci ori mai mare conţine doar 35.937 municipalităţi şi oraşe.
Actualmente, singurele teritorii franceze neorganizte în comune sunt :
- Wallis şi Futuna, comunitate partajată în trei regate;
- Teritoriile australe şi antarctice franceze ;
- Insulele împrăştiate din Oceanul Indian ;
- Insula Clipperton.
Lista următoare conţine numărul de comune din fiecare departament sau comunitate de peste mări. În general, departamentele din nordul şi estul Franţei conţin mai multe comune decât cele din sud sau vest, iar departamentele de peste mări sunt mai puţin divizate în comune decât cele din Franţa metropolitană. Parisul, împreună cu zona imediat adiacentă, conţine mai puţine comune în ciuda populaţiei foarte puternice.
[modifică] Populaţie
Conform recesământului din 1999, populaţia medie a unei comune era de 1.542 locuitori. În Franţa metropolitană, 31.927 comune aveau mai puţin de 2.000 locuitori (pentru un total de 25,3% din populaţia totală), 3.764 aveau între 2.000 şi 10.000 locuitori (25,5%), 762 aveau între 10.000 şi 50.000 habitants (25,3%), 102 aveau între 50.000 şi 200.000 habitants (14,4%) iar 11 aveau mai mult de 200.000 locuitori (8,9%). În plus, peste 10.000 comune aveau mai puţin de 200 locuitori.
Cea mai populată comună din Franţa metropolitană era Parisul (2.125.246 habitants), cea mai dens populată era Le Pré-Saint-Gervais (din departamentul Seine-Saint-Denis, 23.396 loc./km²) iar comuna urbană (zonă cu peste 2000 locuitori, unde nici o clădire nu este la mai mult de 200 m de alta) cu densitatea cea mai mică era Arles (departamentul Bouches-du-Rhône, 67 loc./km²).
Şase comune distruse complet în timpul Bătăliei de la Verdun în 1916 nu au fost niciodată reconstruite ţi nu au nici un locuitor: Beaumont-en-Verdunois, Bezonvaux, Cumières-le-Mort-Homme, Fleury-devant-Douaumont, Haumont-près-Samogneux şi Louvemont-Côte-du-Poivre. Sunt calificate drept comune moarte pentru Franţa (franceză communes mortes pour la France) şi fiecare este administrată dintr-un consiliu municipal format din trei membrii, numiţi de prefectul departamentului Meuse. În afară de acestea, comuna Rochefourchat ( din departamentul Drôme) are un singur locuitor, iar comunele Leménil-Mitry (din Meurthe-et-Moselle) şi Rouvroy-Ripont (din Marne) au doi locuitori, dar sunt totuşi conduse de un consiliu municipal de 9 membrii.
Tabelul următor indică comunele franceze cu mai mult de 200.000 locuitori:
| Comună | Populaţie (1999) |
|
|---|---|---|
| 1 | Paris | 2 125 246 |
| 2 | Marsilia | 789 430 |
| 3 | Lyon | 445 452 |
| 4 | Toulouse | 390 350 |
| 5 | Nisa | 342 738 |
| 6 | Nantes | 270 251 |
| 7 | Strasbourg | 264 115 |
| 8 | Montpellier | 225 392 |
| 9 | Bordeaux | 215 363 |
| 10 | Lille | 212 597 |
| 11 | Rennes | 206 229 |
[modifică] Suprafaţă
Teritoriile comunale sunt delimitate de cadastru (franceză cadastre). Suprafaţa medie a comunelor Franţei metropolitane este de doar 10,73 km², din care mai mult de 15.000 comune au suprafaţa între 2,5 şi 10 km². În departamentele de peste mări comunele sunt în general mai mari decât cele franceze şi regrupează mai multe sate relativ distante. Cea mai întinsă comună este Maripasoula din Guiana Franceză, cu o suprafaţă de 18.360 km² şi o populaţie de doar 3.710 locuitori. Pe teritoriul metropolitan, Arles cu o suprafaţă de 758,93 km², este cea mai întinsă comună. Cea mai mică comună, ca suprafaţă, este Castelmoron-d'Albret din departamentul Gironde, cu doar 62 locuitori şi 0,0376 km².
[modifică] Nume
- Comuna franceză cu cel mai lung nume este Saint-Remy-en-Bouzemont-Saint-Genest-et-Isson ( din departamentul Marne, 592 habitants, 45 caractere din care 38 litere).
- Invers, comuna cu cel mai scurt nume este Y, din departamentul Somme, 89 locuitori). Alte 15 comune au un nume format din 2 litere(Ay, Bû, By, Eu, Fa, Gy, Oô, Oz, Py, Ri, Ry, Sy, Ur, Us şi Uz).
- 3.927 comune (10,7% din total) încep cu "Saint" (franceză pentru Sfânt). Sfântul cel mai des întâlnit este Saint-Martin (222 comune), urmat de Saint-Jean (170 comune) şi de Saint-Pierre (155 comune). Alte 471 comune conţin termenul "Saint" în interiotul numelui.
- Numele comunelor sunt de obicei de origine franceză sau au fost franţuzite, de exemplu Toulouse provine din Tolosa în limba occitană, Strasbourg provine din Straßburg în limba germană sau Perpignan provine din Perpinyà în limba catalană. Unele comune însă păstrează numele de origine:
- Germană : Mittelhausbergen (Bas-Rhin, 1.680 locuitori)
- Bască : Ustaritz (Pyrénées-Atlantiques, 4.984 locuitori)
- Bretonă : Kermoroc'h (Côtes-d'Armor, 324 locuitori)
- Catalană : Banyuls-dels-Aspres (Pyrénées-Orientales, 1.007 locuitori)
- Comoriană : M'tsangamouji (Mayotte, 5.382 locuitori)
- Corsicană : San-Gavino-di-Carbini (Corse-du-Sud, 738 locuitori)
- Flamandă : Steenvoorde (Nord, 4.024 locuitori)
- Limbi amerindiene : Kourou (Guiana Franceză, 19.107 locuitori)
- Limbi austroneziene : Kouaoua (Noua Caledonie, 1.524 locuitori)
- Limbi polineziene : Hitiaa O Te Ra (Polinezia Franceză, 8 286 locuitori)
- Occitană : Belcastel (Aveyron, 251 locuitori)
[modifică] Legături externe
- fr Lista comunelor la 1 ianuarie 2006
- fr Pagina colectivităţilor locale pe situl Ministerului francez de finanţe
- fr Competenţele comunelor
- fr Anuarul Primăriilor franceze
- fr Anuarul Oraşelor şi Satelor Franţei
- Comunele regiunii Île-de-France pentru Google Earth : Comune
