Albert Einstein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Albert Einstein

Fotografiat de Oren J. Turner (1947)
Născut	(14 martie 1879 Ulm, Württemberg, Germania
Decedat	18 aprilie 1955 Princeton, New Jersey
Rezidenţă	Elveţia Germania Italia SUA
Naţionalitate	German (1879-96, 1914-33) Elveţian (1901-55) American (1940-55)
Domeniu	Fizician
Instituţie	Institutul Elveţian de Patentare, Universitatea Zürich, Universitatea Carol din Praga, Institutul Kaiser Wilhelm, Universitatea Leiden, Institutul pentru Studii Avansate
Alma Mater	ETH Zürich
Cunoscut pentru	Relativitate generală, Relativitate specială Mişcare browniană, Efectul fotoelectric
Premii	Premiul Nobel pentru Fizică (1921)

Albert Einstein (14 martie 1879 - 18 aprilie 1955) s-a născut în Ulm, Germania, la 14 martie, şi şi-a petrecut tinereţea la München, unde familia sa deţinea un mic atelier de produse electrice. A început să vorbească abia la vârsta de 3 ani, dar încă de mic copil a arătat interes pentru natură precum şi abilitate în a înţelege concepte matematice dificile. La vârsta de 12 ani a învăţat geometria euclidiană. Einstein ura plictiseala şi lipsa de imaginaţie din şcoala de la München.

Când eşecurile repetate ale afacerilor familiei au dus la părăsirea Germaniei cu destinaţia Milano, Italia, Einstein a rămas la München până la sfârşitul anului şcolar. După ce a petrecut un an cu părinţii în Milano, s-a hotărât să-şi creeze singur drumul în viaţă şi s-a înscris la liceul cantonal din Aargau, Elveţia, după care, în 1896, a intrat la Politehnica din Zürich. Lui nu îi plăceau metodele de instruire de aici, lipsea des de la ore şi folosea acest timp pentru a studia singur fizica şi pentru a cânta la vioară. A trecut totuşi examenele şi a absolvit Politehnica în 1900, studiind notiţele unui coleg. Profesorii nu aveau o părere foarte bună despre el şi nu i-au recomandat nici continuarea studiilor. În acelaşi an a căpătat cetăţenia elveţiană.

Timp de 2 ani Einstein a lucrat ca tutor şi profesor. În 1902 a fost angajat ca examinator la Institutul Elveţian de Patentare de la Berna. În 1903 s-a căsătorit cu Mileva Mariç, care îi fusese colegă la politehnică. Au avut doi fii, dar în cele din urma au divorţat. Einstein s-a recăsătorit mai târziu.

În anul 1905, Einstein a publicat dintr-o lovitură rezultatele mai multor studii teoretice, care l-au făcut deodată cunoscut şi care aveau să revoluţioneze fizica. Primul şi cel mai important studiu cuprinde prima expunere completă a teoriei relativităţii restrânse, în care demonstrează că teoretic nu este posibil să se decidă dacă două evenimente care se petrec în locuri diferite, au loc în acelaşi moment sau nu. Altă lucrare, asupra efectului fotoelectric, conţine ipoteza revoluţionară asupra naturii luminii. Einstein afirmă că, în anumite circumstanţe determinate, radiaţia electromagnetică are o natură corpusculară (materială), sugerând că energia transportată de fiecare particulă a razei luminoase, denumită foton, ar fi proporţională cu frecvenţa acelei radiaţii. Această ipoteză avea să fie confirmată experimental zece ani mai târziu de către Robert Andrews Millikan. Într-un alt studiu asupra electrodinamicii corpurilor în mişcare, expune modalitatea interacţiunii între radiaţie şi materie şi caracteristicile fenomenelor fizice observate în sistemele de mişcare browniană a moleculelor. Einstein susţine că fascicolele luminoase se curbează când se propagă în vecinătatea unui corp ceresc cu mare forţă de gravitaţie, de unde reprezentarea mai greu de înţeles, cum că spaţiul însuşi ar fi curb. În 1916 publică memoriul privitor la bazele teoriei relativităţii generale, rod al zece ani de studiu. Această lucrare se înscrie în linia demonstraţiilor sale ale geometrizării fizicei. Celebră este ecuaţia care exprimă cantitatea enormă de energie ascunsă într-un corp: E=mc², cantitatea de energie (E) este egală cu produsul între masă (m) şi pătratul vitezei luminii (c). Această cantitate imensă de energie poate fi eliberată în procesul de desintegrare nucleară, proces care stă la baza funcţionării bombei atomice cu fisiune.

După ce în 1905 a obţinut titlul de Doctor în Fizică la Universitatea din Zürich, în urma unei dizertaţii privind determinarea dimensiunilor moleculare, este numit în 1909 profesor de Fizică teoretică la aceiaşi universitate. În 1914, fizicianul german Max Planck îl aduce la Berlin, unde Einstein preia conducerea unei secţii de cercetare în cadrul Academiei Prusiene de Ştiinţă ("Preußische Akademie der Wissenschaft") şi în 1917 devine director al Institutului de Fizică "Kaiser Wilhelm", nou înfiinţat.

După 1919 meritele lui Einstein au fost recunoscute pe plan mondial. A primit numeroase premii şi distincţii de la diferite societăţi de fizică de pe intreg globul, printre care şi Premiul Nobel pentru fizică în 1921, pentru explicarea efectului fotoelectric (deci nu pentru teoria relativităţii). Vizitele sale în orice parte a Terrei au devenit evenimente naţionale; fotografii şi reporterii îl urmăreau peste tot. Deşi regreta pierderea sferei sale intime, Einstein şi-a folosit renumele pentru a-şi propaga propriile sale vederi politice şi sociale.

Cele două mişcări sociale care au fost pe deplin susţinute de el au fost Pacifismul şi Zionismul. În timpul Primului Război Mondial Einstein a fost unul din numeroşii academicieni germani care au condamnat public implicarea Germaniei în război. După război, el şi-a continuat suportul public pentru ţelurile pacifiste şi zioniste, iar aceasta l-a făcut ţinta unor numeroase atacuri din partea unor grupări antisemitice şi extremiste din Germania. Chiar şi teoriile sale ştiinţifice au fost ridiculizate în public, pe nedrept, inclusiv Teoria relativităţii.

Când Hitler a venit la putere in Germania în 1933, Einstein s-a decis imediat să emigreze în Statele Unite. A primit o funcţie la Institute for Advanced Study, în Princeton, New Jersey. Continuându-şi activitatea în favoarea Zionismului, Einstein a renunţat la poziţia sa pacifistă în faţa imensei ameninţări la adresa umanităţii venită din partea regimului nazist din Germania.

În 1939 Einstein a contribuit împreună cu alţi numeroşi fizicieni la scrisoarea către preşedintele Americii Franklin Delano Roosevelt, insistând asupra necesităţii fabricării bombei atomice, întrucât exista posibilitatea ca şi guvernul german să urmeze această cale. Scrisoarea, care purta numai semnătura lui Einstein, a ajutat la grăbirea eforturilor pentru obţinerea bombei atomice în Statele Unite, dar Einstein nu a avut nici un rol direct sau personal în fabricarea acesteia.

După război, Einstein s-a angajat pentru cauza dezarmării internaţionale şi a unei guvernări mondiale. A continuat suportul său activ pentru zionism, dar a refuzat oferta facută de către conducătorii Israelului de a deveni preşedinte. În Statele Unite, la sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950, a susţinut ideea de a face orice sacrificiu necesar pentru a conserva libertatea politică alături de alţi intelectuali.

Einstein a murit la Princeton, la 18 aprilie 1955.

În Germania, anul 2005 a fost decretat "Anul Einstein": se împlinesc 100 de ani de la lansarea teoriei relativităţii precum şi 50 de ani de la moarte. În acest an sunt prevăzute o serie de manifestări ştiinţifice şi de popularizare a teoriilor sale.

Este foarte important de ştiut despre Einstein că nu a fost niciodată de acord cu mecanica cuantică. A purtat discuţii aprinse cu marele fizician Niels Bohr în legătură cu principiul de nedeterminare şi s-a stins din viaţă fără să accepte metoda acestei teorii.