Gheorghe Tattarescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Pentru politicianul Gheorghe Tătărescu, vezi Gheorghe Tătărescu

Gheorghe Tattarescu

Gheorghe Tattarescu (n. octombrie 1820, Focşani, d. 24 octombrie 1894, Bucureşti) a fost un pictor român, un pionier al neoclasicismului în pictura românească.

A început să picteze ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu (1799 – 1880), zugrav de biserici. Continuă studiul picturii la Şcoala de zugravi din Buzău, fondată de unchiul său. În 1844, împreună cu unchiul său, pictează mănăstirea Ratesti.

Cu ajutorul preotului Chesarie din Buzău obţine o bursă de studii la Academia San Luca din Roma (Italia) (1845 – 1851). Aici i-a avut ca profesori pe Natale Carta (1790 – 1884), Giovanni Silvagni (1790 – 1853) şi Pietro Gagliardi (1809 – 1890). Sub îndrumarea profesorilor săi, se formează în spiritual academismului Italian, executând copii după Raphael, Bartolomé Estéban Murillo, Salvatore Rosa, Guido Reni şi alţii.

Tattarescu a participat la revoluţia de la 1848. A pictat portretele revoluţionarilor Gheorghe Magheru, Ştefan Golescu aflaţi în exil, iar în 1851 pictează portretul lui Nicolae Bălcescu (în trei replici aproape identice). Idealul eliberării naţionale este transpus în compoziţii alegorice cu subiect revoluţionar (Renaşterea României, 1849) sau cu subiect patriotic (Unirea Principatelor, 1857).

Gheorghe Tattarescu: Nicolae Bălcescu (1851)

În 1860 este însărcinat să întocmească un „Album naţional” al priveliştilor şi monumentelor istorice din ţară. Astfel, are prilejul de a se afirma şi ca peisagist, cu discrete accente romantice (Dâmbovicioara, 1860).

O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influenţat de academismul italian şi parţial de iconografia tradiţională bizantină. În perioada 1853 – 1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din Bucureşti (biserica Sf. Spiridon), Iaşi (Mitropolia din Iaşi) etc.

Împreună cu Theodor Aman a înfiinţat, în 1864, Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a desfăşurat o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind mai apoi şi directorul ei în anii 1891 – 1892.

În 1865 a scris lucrarea „Percepte şi studii folositoare asupra proporţiunilor corpului uman şi desene după cei mai celebri pictori”.

Casa pe care a cumpărat-o în Bucureşti în 1855 şi în care a locuit timp de aproape 40 de ani a fost transformată în muzeu şi a fost deschisă publicului. Înfiinţat în 1851, Muzeul Gheorghe Tattarescu adăposteşte o mare parte din lucrările sale.