Istoria Braziliei
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol trebuie pus în formatul standard conform manualului de stil.Eticheta aceasta trebuie ştearsă la încheierea standardizării. Articolul a fost etichetat în luna aprilie 2006.
Din motive politice (Tratatul de la Tordesillas) se consideră, în mod oficial, că Brazilia a fost descoperită de Pedro Álvares Cabral, un navigator portughez care a ajuns, din eroare, pe ţărmurile Braziliei pe 25 aprilie 1500. Navigatorul spaniol Vicente Yáñez Pinzón debarcase, în locul unde se află astăzi localitatea Fortaleza, încă din 26 ianuarie 1500. Cabral a denumit locul "as Terras de Vera Cruz" (pământurile adevăratei cruci), şi teritoriul a devenit colonie portugheză. Colonii portughezi au rebotezat locurile ''brasil'', după numele unei varietăţi de lemn de culoarea jăratecului, foarte căutat nu numai pentru culoarea sa, ci şi pentru construcţia de nave. Indienii Tupinambás au fost denumiţi de portughezi brasileros. Pentru că nu au reuşit s-i supună spre a-i folosi ca mână de lucru, colonii portughezi au început să importe sclavi, cumpăraţi sau capturaţi din Africa. Termenul negro a început să fie pentru a-i desemna atât pe africanii importaţi, cât şi pe indigeni, cu sensul de "sălbatic". Timp de peste trei secole milioane de africani au fost smulşi din ţinuturile lor din Africa şi aduşi ca sclavi în Brazilia. Portughezii au fost pe aproape de a fi evacuaţi din Brazilia de olandezi, în momentul reunirii celor două coroane iberice. Văzând incapacitatea de reacţie a Madridului, colonii s-au eliberat singuri.
În secolul al XVIII-lea, sclavi care lucrau pe plantaţiile de trestie de zahăr din statul Pernambouc s-au răsculat şi au fugit în munţi. Ei au fondat un teritoriu autonom (quilombo), denumit Palmares. Această rebeliune, care a durat aproape un secol, a fost cea mai mare răscoală a sclavilor din istorie. Sclavia a fost abolită pe 13 mai 1888.
Brazilia şi-a câştigat independenţa abia pe 7 septembrie 1822. După statutul de colonie, Brazilia devine imperiu, sub Pedro I (care a stabilit capitala la Petrópolis) şi Dom Pedro II d'Alcantara (care a fost împărat între 1831 à 1889). Pentru că a hotărât abolirea sclaviei în 1888, împotriva sa s-au ridicat marii proprietari, care l-au obligat să abdice în 1889 (şi să plece în exil la Paris). O dată cu abdicarea sa, Brazilia s-a proclamat republică, iar in 1891 a devenit republică federală
Pe 4 octombrie 1930, Getúlio Vargas a dat o lovitură de stat şi a devenit preşedinte, rămânând la putere până în 1945.
După cel de-al doilea război mondial, Brazilia, condusă în perioada 1956-1961 de preşedintele democrat Kubitschek, a intrat într-o etapă de dezvoltare economică rapidă. Lovitura de stat din 1964 a pus capăt acestei perioade favorabile.
Următorii douăzeci de ani, Brazilia a trăit sub regimul unei brutale dictaturi militare. Acest regim autoritar a fost instalat, direct sau indirect, de SUA, prin intermediul CIA, cu scopul de a împiedică răspândirea comunismului în America Latină, perspectivă plauzibilă după ce Fidel Castro a înfăptuit revoluţia din Cuba.
După 1970, guvernul Braziliei a participat la Operaţiunea Condor, un vast plan de coordonare a dictaturilor militare latino-americane în lupta împotriva oponenţilor regimurilor lor dictatoriale. Această operaţiune, care a fost iniţiată tot de CIA, a avut ca rezultat un număr incalculabil de morţi.
În 1985, Brazilia a revenit la democraţie, însă a rămas dominată de haosul economic, de sărăcie şi de inflaţia galopantă, care se ridică la mii de procente anual. Succesul a venit abia in 1993, odată cu introducerea numitului "Plano Real" care a reuşit să stopeze creşterea preţurilor, să revigoreze economia braziliană şi să atragă capital străin.
Pe 27 octombrie 2002, Luís Inácio da Silva zis Lula a câştigat alegerile prezidenţiale, fiind reales pe 28 octombrie 2006. Este primul preşedinte socialist al Braziliei.
Cu toate acestea, o şesime din populaţie este analfabetă iar sărăcia domină în marile oraşe, ca São Paulo, Rio de Janeiro, Salvador şi Recife. Eforturile de îmbunătăţire a situaţiei economice sunt îngreunate de nivelul ridicat al datoriei externe care a depăşit incredibila suma de 150 de miliarde de dolari, precum şi de recesiunea economică cu care se confruntă multe alte ţări la început de secol XXI.
