Limba sârbocroată

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

sârbocroată / croatosârbă (srpskohrvatski / cрпскохрватски / hrvatskosrpski / хрватскоcрпски) †

A creat prin: {{{creator}}} în {{{an}}}

Scop: {{{scop}}}

Vorbită în: Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Muntenegru, Serbia şi altele

Regiuni:Vorbită în: Balcani

Perioadă existenţiei: {{{perioadă}}}

Număr de vorbitori: 17 milioane (în variante locale: bosniaca, croata, muntenegreana şi sârba)

Loc: aproximativ 50

Sistem de scriere: latin şi chirilic

Tipologie: diversă, normal SVO

Clasificare:

limbi indo-europene
balto–slave
  slave
   slave de sud
    slave de sud occidentale
     limba sârbocroată

Statut oficial

Naţiuni:

Reglementată de: nici una reglamentare oficială

Coduri de limbă

ISO 639–1 sh

ISO 639-2 {{{iso2}}}

ISO 639-3 {{{iso3}}}

SIL hbs en

SIL {{{sil2}}}

Text în limba

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului - Art.1
{{{text}}} Tatăl nostru
{{{text}}}

Transliteraţie

{{{transliteraţie}}}

Limbă - Listă de limbi - Lingvistică

Vizitaţi Wikipedia în sârbocroată / croatosârbă!

{{{hartă}}}

Această pagină poate conţine caractere Unicode.

Termenul de limbă sârbocroată este un termen de specialitate creat de lingvişti sârbi şi croaţi pentru a desemna limba vorbită de sârbi, croaţi, bosniaci şi muntenegreni, şi a denumit una dintre limbile oficiale din Iugoslavia, dar niciodată nu a fost folosit de majoritatea vorbitorilor de rând ai acestei limbi. Din punctul de vedere al sociolingvisticii, este o limbă abstand, adică dialectele şi graiurile sale prezintă suficiente trăsături structurale comune obiectiv stabilite pentru a constitui o limbă unitară. Termenul cel mai potrivit pentru această entitate lingvistică este cel de diasistem, folosit în dialectologie. În acest caz este vorba de diasistemul slav de centru-sud, din care fac parte limbile ausbau sârbă, croată, muntenegreană şi bosniacă.

Cuprins

1 Scurt istoric al ideii de limbă sârbocroată
2 Vezi şi
3 Bibliografie
4 Legături externe

[modifică] Scurt istoric al ideii de limbă sârbocroată

Încă de pe la mijlocul secolului al XIX-lea, o seamă de cărturari sârbi şi croaţi, animaţi de ideea unirii popoarelor lor, au acţionat pentru stabilirea normelor unei limbi literare comune. În acea perioadă, bunăoară, lingviştii croaţi au adoptat principiul fonetic al reformei ortografiei limbii sârbe propusă de Vuk Stefanović Karadžić, stabilind o echivalenţă perfectă între alfabetul chirilic al acestuia şi alfabetul latin folosit de croaţi. După formarea Regatului Sârbilor, Croaţilor şi Slovenilor, numit mai târziu Iugoslavia, ideea limbii sârbo-croate a fost promovată de oficialităţi, dar n-a fost niciodată acceptată de croaţii doritori de independenţă. Termenul a devenit oficial în epoca comunistă prin Acordul de la Novi Sad (1954), împreună cu termenul echivalent de limbă croatosârbă, iar tendinţa de unificare a devenit parte a politicii de stat.

Odată cu destrămarea Iugoslaviei în anii 90 ai secolului al XX-lea, ideea de limbă sârbocroată a fost abandonată oficial în ţările rezultate, astăzi vorbindu-se de limbi aparte. Aşa cum a existat cândva tendinţa de a accentua elementele comune şi de a estompa diferenţele, acum orientarea este inversă la toate popoarele în cauză.

[modifică] Vezi şi

Lista Swadesh a limbilor croată şi sârbă

[modifică] Bibliografie

fr Jolić, Borjanka; Ludwig, Roger, Le serbo-croate sans peine, Chennevières, Assimil, 1972 (manual în franceză)
ro Sala, Marius; Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii, Mică enciclopedie, Bucureşti, E.Ş.E., 1981
fr Thomas, P.-L., Serbo-croate, serbe, croate..., bosniaque, monténégrin : une, deux..., trois, quatre langues ? (Sârbocroată, sârbă, croată..., bosniacă, muntenegreană: una, două..., trei, patru limbi?) în “Revue des Etudes Slaves”, nr. 66/1, 1994.
fr Thomas, P.-L., Fonction communicative et fonction symbolique de la langue (sur l’exemple du serbo-croate : bosniaque, croate, serbe) (Funcţia comunicativă şi funcţia simbolică a limbii (exemplul sârbocroatei: bosniacă, croată, sârbă), în “Revue des Etudes Slaves”, nr. 70/1, 1998.
fr Thomas, P.-L, Bosniaque, croate, monténégrin, serbe : de l’étude d’une langue à l’identité des langues (Bosniaca, croata, muntenegreana, sârba: de la studierea unei la limbi la identitatea limbilor), în “Revue des Etudes slaves”, nr. 74/2-3, 2003.

[modifică] Legături externe

	Subiecte Bosnia şi Herţegovina --- Bosniaci --- Limba bosniacă --- (Diasistemul slav de centru-sud)
	Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Oraşe • Politică • • Sănătate • Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate • • Imagini • • Portal • •

	Subiecte Croaţia --- Croaţi --- Limba croată --- (Diasistemul slav de centru-sud)
	Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Oraşe • Politică • • Sănătate • Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate • • Imagini • • Portal • •

	Muntenegru --- Muntenegreni -- Limba sârbă -- (Diasistemul slav de centru-sud)
	Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Oraşe • Politică • • Sănătate • Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate • • Imagini • • Portal • •

	Serbia --- Sârbi --- Limba sârbă --- (Diasistemul slav de centru-sud)
	Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Oraşe • Politică • • Sănătate • Sport • Steag • Stemă • Subdiviziuni • Turism • • Cioturi • • Formate • • Imagini • • Portal • •