Regiunea Kamceatka
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Regiunea Kamceatka (în limba rusă: Камча́тская о́бласть) este Un subiect fedral al Rusiei (un oblast (regiune)). La nord se învecinează cu regiunea Magadan şi cu Districtul Autonom Ciukotka. În partea de nord a regiunii se află un district autonom : Koriakia. Împreună cu Koriakia, suprafaţa totală a regiunii (oblastului) este de 472.300 km².
Clima este rece şi umedă, subarctică.
Printre resursele naturale ale regiunii, (care ocupă în mare parte teritoriul Peninsulei Kamceatka), se numără: cărbunele, aurul, mica, pirita şi gazele naturale.
Cea mai mare parte a locuitorilor locuieşte în centrul administrativ, Petropavlovsk-Kamciatski. Cele mai importante ocupaţii ale locuitorilor regiunii sunt: pescuitul, silvicultura, turismul (în continuă creştere) şi slujbele în armată. În peninsulă se află mai multe baze militare importante, printre care sediul flotei ruse de submarine a Pacificului, aflate la baza Rîbaci, pe malul opus lui Petropavlovsk-Kamciatski al golfului Avacia şi mai multe baze aeriene şi baze radar.
În conformitate cu rezultatele recensământului din 2002, cea mai mare parte a celor 358.801 de locuitori ai regiunii este formată din ruşi (290.108), urmate de câteva minorităţi: ucrainieni (20.870) şi koriaci (7.328). În Districtul Autonom Koriakia trăieşte un număr de 6.700 koriaci şi un mic număr de eveni.
Cuprins |
[modifică] Geografie
[modifică] Ora locală
Regiunea Kamceatka este localizată pe fusul orar al Kamceatkăi. Diferenţa faţă de timpul universal coordonat este de +12/+13 ore.
[modifică] Istoria
Rusia a revendicat Peninsula Kamceatka în secolul al XVII-lea. Ivan Kamciati, Simon Dejnev, cazacul Ivan Rubeţ şi alţi exploratori ruşi au efectuat cercetări în zonă la mijlocului secolului şi s-au întors cu povestiri despre o ţară a focului, bogată în peşte şi blănuri. În 1697, Vladimir Atlasov, fondatorul aşezării Anadîr, a condus un grup de 65 de cazaci şi 60 de iukaghiri pentru a cerceta peninsula. El a costruit două forturi pe râul Kamceatka care au devenit posturi de comerţ ale vânătorilor şi puitorilor de capcane pentru blănuri. Din 1704 în 1706 cazacii s-au aşezat în două colonii Kamciatski: Verhne- (superioară, de sus) şi Nijne- (inferioară, de jos). Departe de ochii conducătorilor lor, cazacii s-au purtat despotic cu indigenii kamciadali. Excesele cazacilor au fost aşa de mari, încât administraţia de la Iacuţc l-a trimis pe Atlasov investit cu autoritatea necesară (sprijinită şi de militarii înarmaţi, inclusiv cu tunuri) să reinstaureze ordinea legală, dar era prea târziu. Cazacii deveniseră prea puternici, reuşind chiar să-l ucidă pe Atlasov în 1711. Din acest moment, Kamceatka a devenit o regiune autonomă, guvernatorul de la Iacuţc amestecându-se prea puţin în treburile locale. La 1713 erau cam 500 de cazaci trăitori în regiune. Cruzimile şi excesele cazacilor au provocat nemulţumiri şi mai apoi revolte deschise ale băştinaşilor împotriva coloniştilor. Răscoalele au devenit evenimente obişnuite, cea mai mare fiind cea din 1731, când Nijnekamciatski a fost rasă de pe suprafaţa pământului, locuitorii fiind masacraţi. Cazacii rămaşi s-au regrupat şi, întăriţi cu arme de foc (inclusiv tunuri), au înăbuşit rebeliunea. Se afirmă că, faţă de cei aproximativ 20.000 de băştinaşi de la începutul secolului al XVIII-lea, la jumatea secolului mai puteau fi număraţi numai 8.000.
Fondarea oraşului Petropavlovsc-Kamceaţki în 1740 de către exploratorul danez Vitus Bering a fost începutul "deschiderii" Kamceatkăi către lume, ajutată şi de faptul că guvernul de la Sankt Peterburg a început să folosească zona ca loc pentru exil. Guvernul rus a încurajat colonizarea zonei, oferind pământ tuturor celor care doreau să se stabilească în aici. Până în 1812, populaţia băştinaşă scăzuse la mai puţin de 3.200 de persoane, în vreme ce populaţia rusă crescuse la 2.500 de colonişti. În 1854, forţele franco-britanice, care se aflau în război cu Imperiul Rus în războiul Crimeii, au atacat fortăreaţa şi oraşul Petropavlovsk-Kamciatski. Spre uriaşa surpriză a anglo-francezilor, cei 988 de ruşi cu numai 68 de tunuri au apărat cu succes oraşul şi fortăreaţă împotriva celor 6 corăbii cu 206 tunuri şi 2.540 de militari. După apărarea eroică din timpul asediului, Petropavlovscul a fost abandonat datorită greutăţilor strategice. În anul următor, când o nouă expediţie franco-britanică a revenit să atace portul, l-au găsit abandonat. Oraşul a fost bombardat cu artileria navală şi flota aliată a părăsit zona.
Următorii 50 de ani au fost ani fără activitate intensă pentru Kamceatka. Portul militar a fost mutat la Ust-Amur, iar, în 1867, Alaska a fost vândută Statelor Unite ale Americii, Petropavlovskul pierzându-şi importanţa ca port de oprire şi aprovizionare pentru negustorii şi exploratorii care se îndreptau către teritoriilor Americane. În 1860 a fost înfiinţată o regiune Primorski (Maritimă), Kamceatka fiind plasată sub jurisdicţia acesteia. În 1875, insulele Kurile au fost cedate Japoniei la schimb cu insula Sahalin. Populaţia rusă a rămas la aproximativ 2.500 de oameni, în timp ce numărul nativilor a crescut la aproximativ 5.000 de oameni până la sfârşitul secolului.
Al doilea război mondial nu a afectat Kamceatka, cu excepţia lansării luptei pentru eliberarea Kurilelor din 1945. După război, Kamceatka a fost declarată zonă militară şi a rămas o zonă interzisă străinilor dar şi celor mai multor cetăţeni sovietici până în 1990.
[modifică] Împărţirea administrativă
[modifică] Persoane notabile născute în această regiune
- Igor Smirnov, liderul separatiştilor din Transnistria
[modifică] Legături externe
| Subdiviziunile administrative al Rusiei |  |
||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Subiectele federale ale Rusiei | |||||||||||||
|
|||||||||||||
|
|||||||||||||
| Districte (okruguri) federale | |||||||||||||
| Central | Orientul Îndepărtat | Nord-Vestic | Siberian | Sudic | Urali | Volga | |||||||||||||
