Limba daneză (în daneză
dansk) aparţine grupului de limbi nord-germanice (cunoscut şi ca limbi scandinave), un subgrup al
limbilor germanice, ramură a
limbilor indo-europene. Este vorbită de circa 6 milioane de persoane majoritatea aflate în
Danemarca şi aproximativ 50.000 de persoane aflate în partea nordică
Schleswig-Holstein a
Germaniei, unde este limbă minoritară. Daneza este limbă oficială în
Groenlanda şi
Insulele Faroe. În
Islanda, parte a Danemarcei până în
1944, daneza este studiată ca una din principalele limbi străine, alături de
engleză,
norvegiană şi
suedeză.
Limba daneză a derivat dintr-un dialect mai vechi pe parcursul secolului al XIII-lea şi a început să devină o limbă distinctă faţă de alte limbi scandinave odată cu prima traducere a Bibliei în 1550, definind o ortografie diferită de cea a suedezei, motiv pentru care daneza scrisă a rămas mult mai uşor de înţeles pentru suedezi decât cea vorbită. Daneza modernă se caracterizează printr-o tendinţă accentuată de eliminare a multor sunete ceea ce o face dificil de stăpânit pentru străini.