Kaliningrad
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la centrul administrativ al oblastului (regiunii) Kaliningrad. Pentru alte întrebuinţări ale termenului vedeţi Kaliningrad (dezambiguizare).
| Stemă | Hartă |
|---|---|
 |
 |
| Date de bază | |
| Stat: | Rusia |
| Districte federale: | Rusia de nord-vest |
| Împărţire teritorială: | Regiunea Kaliningrad |
| Tip de localitate: | Oraş |
| Coordonate pe glob: | Coordonate: 54° 44' N; 20° 29' E 54° 44' N; 20° 29' E |
| Înălţime: | 4,8 m peste nivelul mării |
| Suprafaţă: | 215,7 km2 |
| Locuitori: | 434.954 (1 ianuarie 2005) |
| Densitatea populaţiei: | 2.016 locuitori pe km2 |
| Cod poştal: | 236 010 |
| Prefix telefonic: | +7 (01 12) |
| Cod autovehicule: | 39 |
| Diviziuni: | 5 districte ale oraşului |
| Adresa Stadtverwaltung: |
pl. Pobedy 1, Kaliningrad |
| Website oficial: | www.klgd.ru/en |
| adresă e-mail: | ums@klgd.ru |
| Politică | |
| Primar: | Juri Savenko (2005) |
| Listă a oraşelor din Rusia | |
Kaliningrad (în rusă Калининград, mai demult în germană Königsberg, în poloneză Królewiec, în lituaniană Karaliaučius), oraş centru administrativ al regiunii cu acelaşi nume, o exclavă rusă de la Marea Baltică. Are 440 mii locuitori (45 % din populaţia regiunii Kaliningrad) şi a fost fondat în 1255 de germani.
Kaliningrad a fost capitala Ordinului Teutonic, apoi a Principatului Prusiei (din 1701 regat). În 1772 devine centru administrativ al provinciei Prusia Orientală din cadrul Regatului Prusiei. În pofida faptului că din 1648 capitala Prusiei a fost de-facto la Berlin, Königsbergul a rămas locul de încoronare al regilor Prusiei până în 1918. A fost cel mai important centru economic şi cultural al estului german până în 1945.
La faimoasa universitate Albertina din acest oraş (fondată în 1544, închisă în 1945 de către sovietici şi redeschisă în 1948 cu predare în limba rusă, azi numită Universitatea Immanuel Kant) au activat filozofii Johann Gottfried von Herder şi Immanuel Kant, astronomul Friedrich Wilhelm Bessel, fizicianul Hermann von Helmholtz, scriitorul Ernst Theodor Amadeus Hoffmann ş.a.
Printre monumentele de arhitectură celebre ale oraşului se numărau blocul central al Universităţii Albertina, Domul, castelul regal (aruncat în aer de sovietici în 1967), oraşul vechi Knaiphof, cu clădiri din secolele XV - XVIII (a suferit mult în momentul asedierii oraşului din primăvara anului 1945 şi a fost demolat în totalitate între 1946 - 1950).
La 2 august 1945 oraşul şi partea de nord a Prusiei Orientale a fost atribuită URSS. Iniţial s-a preconizat transferul acestui teritoriu Lituaniei, la acel moment o republică unională în URSS, dar în 1946 s-a decis crearea unei regiuni în componenţa Federaţiei Ruse. Populaţia germană din oraş a fost expatriată în Germania între 1945 şi 1947, oraşul fiind populat cu etnici ruşi. Tot în 1946 oraşul a fost denumit "Kaliningrad" în amintirea lui Mihail Kalinin, un apropiat al lui Stalin.
În perioada sovietică oraşul a fost o importantă bază militară. Dintre vechile monumente de arhitectură se mai păstrează cîteva porţi ale oraşului, inclusiv Porţile Brandenburgice (secolul al XVIII-lea), palatul Holstein (secolul al XVII-lea, puternic avariat), câteva biserici din secolele XVI - XIX, fostul cartier rezidenţial Amalienau (cu vile din secolul al XIX - prima jumătate a secolului 20), Teatrul (secolul al XIX-lea) ş.a.m. d. Recent a fost reconstruit Domul, unde se află şi mormântul lui Kant. Există ideea reconstrucţiei celebrului Ordenschloss - castelul regal din Königsberg, rămăşiţele căruia sunt în prezent restabilite şi conservate de o echipă de arheologi ruşi şi germani.
Cuprins |
[modifică] Istoric
Königsberg, tradus în română ar fi "Dealul Regelui", (cunoscut în poloneză sub denumirea Królewiec, în lituaniană Karaliaučius), a fost centrul cultural, economic şi administrativ al provinciei germane Prusia Orientală. Distrus în mare parte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La 2 august 1945 a fost anexat de URSS împreună cu împrejurimile sale, iar în anul 1946 a primit denumirea de Kaliningrad, în amintirea lui Mihail Kalinin, un om de încredre al lui Stalin.
[modifică] Aşezare geografică
Situat la gura de vărsare a râului Pregel în Marea Baltică, pe peninsula Frişe Nehrung, un canal de 50 km prin Pilau ce leagă oraşul de mare. Pe cale rutieră sau cale ferată fiind situată la 650 km de Berlin. Peninsula Samland din regiune este cunoscută prin localităţile balneare Cranz, Neukuhren, Palmnicken, Rauschen.
[modifică] Primele aşezări
Deja din epoca de piatră sunt descoperite urme istorice ale aşezărilor omeneşti. Astfel de urme arheologice s-au găsit în satele prusace: Juditten, (pe limba prusacă = negru), Kosse (prusacă: pomi mici), Tragheim (pr.: poiană), Sackheim (pr.: răşină de pin), Laak (pr.: tufişul iepurelui) s.a.m.d. Insula Dom a fost consolidată din cauza inundaţiilor dese, în anul 1327 putând fi locuită.
[modifică] Colonizarea germană
Ţinutul de la Marea Baltică, în jurul anului 1000 e.n., era locuit de popoarele baltice "pruţi". În anul 1225 a fost întemeiat primul ordin (al teutonilor) de călugări germani prin ordinul regelui Boemiei Ottokar II ce a cucerit cetatea existentă de lemn, înlocuind-o cu o cetate construită din piatră "Cönigsberg" ce folosea călugărilor ca fortăreaţă împotriva necredincioşilor "pruţi". În regiunea cetăţii apar trei oraşe germane Altsstadt, Löbenicht, Kneiphof, fiecare cu o administraţie proprie. După distrugerea cetăţii de către pruţi în 1263, comunitatea germană din jurul cetăţii va fi reconstruită. În anul 1286 comunitatea aparţine de Hansa, cu drepturi depline de oraş al Hansei 1340. În 1330 - 1380 este construit un Dom (catedrală). După înfrângerea de la Marienburg (teuton) 1457 a cavalerilor teutoni, devine cetatea Königsberg, centrul Ordinului cavalerilor călugări germani.
[modifică] Prusia
- În 1525 marele magister al ordinului călugărilor (teutoni) Abrecht von Brandenburg-Ansbach schimbă statutul de "Ţară a ordinului călugărilor" în "Principatul Prusiei" ce duce la reorganizarea provinciei. După anul 1466 aparţine de statul prusac Pommerellen şi Ermland denumit ducatul Prusiei. *În 1569 (Uniunea din Lublin) este unită o parte din regiune cu Polonia.
- În 1544 este întemeiată Universitatea evanghelică din Königsberg Albertina de către ducele Albrecht cu rectoratul în Elbing. Aici a ţinut cursuri, ca rector al universităţii, Villem van de Voldersgraft, fiind şi sfetnicul ducelui. Istoricul prusac Christoph Hartknoch descrie viaţa rectorului universităţii în "Vita Guilielmi" (Acta Borusica III).
- Prinţul Johann Sigismund von Brandenburg urmează pe tronul ducatului Prusiei în 1618. Ca şi precedesorii săi trebuie să recunoască suveranitatea Poloniei. Prin manevre politice iscusite prinţul Friedrich Wilhelm von Brandenburg reuşeşte să obţină suveranitatea deplină asupra ducatului Prusiei căruia îi aparţin oraşele Labiau 1656, Wehlau 1657. Friden von Oliva 1660 a înăbuşit o revoltă cauzată de impozitele mari care erau necesare întreţinerii armatei pretinsă de Polonia, (al cărui vasal rămâne mai departe).
- Abia în 1701 devine din "Ducatul Prusiei", "Regatul Prusiei" şi prinţul Friedrich III poate să se încoroneze la 18 ianuarie în Königsberg ca regele Friedrich I din Prusia. Abia în anul 1772 va fi numit "Frederic cel Mare" rege al Prusiei (fiind regele Prusiei de est şi de vest). Trei oraşe, Löbenicht, Altstadt şi Kneiphof se alipesc în 1701 oraşului Königsberg care este capitala statului Prusia de est.
- Pierderi mari din numărul populaţiei "Prusiei răsăritene" 1708-1710 sunt cauzate de izbucnirea pestei, care a bântuit în regiune. Această pierdere de locuitori a fost înlăturată de "Regele soldat" Friedrich Wilhelm I prin colonizări forţate în regiune, ca de exemplu 1732 au fost colonişti aduşi din Salzburg (Exulanti), protestanţi refugiaţi din cauza episcopului catolic Firmian.
- Frederic cel Mare (1740 - 1763) are în Prusia de est ciocniri de trupe cu armata ţarului Rusiei, ca urmare provincia este ocupată de trupele ruseşti 1758.
- Marele filozof Immanuel Kant, născut în 1724, este una dintre personalităţile provenite din oraşul Königsberg, prin universitate oraşul Königsberg devine un centru al filozofiei din aceeea perioadă de timp.
- În anul 1800 oraşul avea 60.000 de locuitori, fiind unul dintre cele mai mari oraşe germane. Aici s-a născut 1730 filozoful şi scriitorul Johann Georg Hamann, în 1776 scriitorul şi compozitorul E.T.A. Hoffmann.
- Friedrich II-lea 1772 a luat parte la prima împărţire a Poloniei, iar teritoriul primit la sud de fluviul Vistula va fi numit "Prusia de vest" sub domnia regilor din dinastia Hohenzollern, capitala fiind Königsberg.
- Prusia devine din nou teatru de război în timpul lui Napoleon Bonaparte, trupele prusace fiind învinse 1807. După înfrângerea suferită de Napoleon în campania militară împotriva Rusiei, începe şi în Prusia de est reorganizarea unei lupte de eliberare, în 30 decembrie 1812 având loc Convenţia militară de la Tauroggen între generalul prusac Yorck şi comandantul armatei ruse Hans Karl von Diebitsch.
- Între anii 1829 şi 1878 ambele provincii, "Prusia de est" şi "de vest", au fost numite împreună ca Prusia, Königsberg fiind mai departe capitala provinciei.
- Din data de 1867 Prusia fiind parte a "Uniunii Germane de Nord", iar din anul 1871 aparţinând (imperiului) Germaniei.
Se mai poate aminti anul 1860 când a fost construită "calea ferată prusacă de est", făcând legătura dintre Königsberg şi Berlin, ce contribuie la dezvoltarea economică a regiunii.
[modifică] După primul război mondial
Dezvoltare economică a oraşului este frânată prin distrugerile materiale şi pierderile de vieţi omeneşti din timpul războiului. Prin Pacea de la Versaille Prusia de est este separată de restul Germaniei ceea ce a dus la o situaţie economică dezastruoasă a ţinutului.
- În anul 1920 devine preşedintele Germaniei Friedrich Ebert, deoarece împăratul este obligat să abdice după primul război mondial.
- În grădina zoologică din Königsberg se organizează primul târg internaţional la Marea Baltică, ceea ce duce la o ameliorare a greutăţilor financiare ale provinciei. Acest târg s-a ţinut regulat până în anul 1941.
- În anul 1919 este proiectat primul aeroport civil din Germania de către Hans Hopp în Königsberg-Devau. Îmbunătăţiri economice sunt exprimate prin inaugurarea gării de cale ferată în partea sudică a oraşului şi acţiunea de înlăturare a zidurilor de apărare, clădite în timpul războiului ca o centură în jurul oraşului, în locul lor se amenajează parcuri (602 ha).
[modifică] Al doilea război mondial
După marşul trupelor germane în Uniunea Sovietică, oraşul Königsberg va suferi bombardamente sovietice. Aceste atacuri aeriene încetează la pătrunderea trupelor germane mai adânc pe teritoriul sovietic, oraşul fiind cruţat de distrugerile războiului până în noaptea de 26 spre 27 mai 1944, ca şi 30 august 1944, când o mare parte a oraşului, printre care centrul, catedrala, cetatea sunt distruse de bombardamentele britanice, oraşul arzând mai multe zile. Numărul morţilor cifrându-se la 4.200, iar un număr de 200.000 de locuitori ai oraşului rămân fără adăpost.
- Timp de trei luni s-au apărat locuitorii oraşului încercuiţi de armata sovietică, fiind izolaţi, fără ajutor din Germania. Numai cu câteva săptămâni înaintea sfârşitului războiului armata sovietică a reuşit să pătrundă în oraş, soldaţii dând dovadă de-o cruzime deosebită. A intrat în istorie masacrul unei comunităţi masacrul din Metgethen din luna februarie 1945. Conducerea militară a oraşului, în frunte cu Otto Lasch, se predă la data de 9 aprilie 1945, atacanţii sovietici fiind ajunşi la această dată deja în piaţa universităţii unde se afla buncărul lui Otto Lasch, care se predă după o luptă crâncenă cu pierderi însemnate de ambele părţi.
[modifică] Uniunea Sovietică
Prin Conferinţa de la Potsdam Puterile Învingătoare au hotărit ca nordul "Prusiei de Est" să treacă sub administraţie sovietică. La data de 17 octombrie 1945 Uniunea Sovietică a integrat partea anexată sub numele de "Kaliningradskaja Oblast" (Regiunea Kaliningrad) cu capitala regiunii Kaliningrad (Königsberg). În anul 1946 este schimbat numele oraşului în Kaliningrad, din luna octombrie 1947 s-a început transportul în Germania a populaţiei germane din oraş şi din împrejurimi, iar in anul 1948 locuitorii germani au fost definitiv alungaţi din oraş, până în acel moment se aflau în oraş încă 150.000 de civili germani majoritatea femei, copii şi bătrâni. Aceşti locuitori au fost arestaţi şi, ca deţinuţi politici, maltrataţi, obligaţi să reconstruiască patria sovietică, din aceşti detinuţi supravieţuind circa 20.000. Această decimare a populaţiei se datorează condamnărilor la moarte, foametei şi bolilor de subnutriţie.
