Cinabru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Cinabru, Cinnabarit (Zinnober)
Formula chimică	HgS
Clasa mineralului	sulfit
Sistem de cristalizare	trigonal
Clasa cristalului	trigonal-trapezoidal -32
Culoare	roşie, brun-roşcată, neagră
Urma	roşu închis
Duritate	2 - 2,5
Densitate	8,2 (g/cm³)
Luciu	diamantin, metalic, mat
Transparenţă	translucid, mat
Spărtura	sidefie, până la spărtură neregulată, sfărmicioasă
Clivaj	aproape perfect
Habitus	plăci groase
Suprafaţa cristalului
Cristale gemene
Punct de topire
Conductibilitatea calorică
Proprieţăţi optice
Refracţia	ω=2,905 ε=3,256
Refracţia dublă	Δ=0,351, pozitiv uniaxial
Pleochroismus
Deviaţia optică
Unghiul de dispersie	2vz ~
alte caracteristici
reactivitatea chimică	soluţii de sare roşie de mercur cu H2S formează un precipitat negru (varianta neagră a cinabrului)
Minerale asemănătoare	realgar
Radioactivitate
Magnetism	diamagnetic, sau nemagnetic
Caractere speciale

Cinabrul denumit de asemenea Cinnabarit şi Zinnober, este un mineral din categoria sulfiţilor, raportul metal sulf fiind 1:1, din punct de vedere chimic este un sulfit de mercur (HgS), care cristalizează în sistemul trigonal.
In afară de sistemul trigonal, mai apar variante de formă tabulară, prismatică, sau agregate de culoare roşie, brunroşcată, sau neagră. Mineralul are duritatea 2 - 2,5 pe scara Mohs, având densitatea de 8,2 g/cm³.
Cinabrul este un mineral polimorf cu variantele Metacinnabarit şi Hypercinnabarit, putând fi confundat cu realgarul care însă are densitatea mai mică.

Cuprins 1 Răspândire 2 Istoric 3 Utilizare 3.1 Ca materie primă 3.2 Ca pigment 3.3 alte utilizări 4 Producere pe cale sintetică 5 Vezi şi 6 Legături externe

[modifică] Răspândire

Cinabrul se formează în mod deosebit prin procese hidrotermale, care constau dintr-un amestec de minerale topite gaze vulcanice şi apă care rămâne în stare lichidă datorită prezenţei presiunilor ridicate, prin răcire formându-se minerale ca agat, malachit, diferite varietăţi de cuarţ şi cinabru. Aceste minerale formându-se în apropierea vulcanilor activi, apelor termale, asociat cu pirita, marcasita şi realgar. Cele mai importante zăcăminte sunt în Spania în apropierea oraşului Almaden, urmat de regiunile Hunan şi Guizhou din China, Germania, Italia (Toscana), Iugoslavia, Kirghizstan şi Ucraina.

[modifică] Istoric

Deja în secolul VII î.e.n. este minereul de cinabru exploatat în „Suplja Stena”, Iugoslavia, fiind folosit în trecut ca pigment roşu, iar mercurul obţinut prin reacţia de reducere a sulfitului de mercur, era folosit ca material pentru oglinzi.
Pigmentul era folosit în diferitele picturile de pe perete (fresce) sau la colorarea cărţilor.
Prima oară în istorie s-a obţinut din cinabru mercur şi sulf cu o mare probabilitate în perioada Evului Mediu în China, pe când în Europa abia din anii 1778 este folosită această metodă pe cale industrială.

[modifică] Utilizare

[modifică] Ca materie primă

Minereul de cinabru are un conţinut în metal de 87 % , fiind una dintre sursele principale de obţinere a mercurului.

[modifică] Ca pigment

Pigmentul roşu obţinut din cinambru este greu solubil în apă, din care cauză se poate folosi pe scară largă, în fabricarea vopselelor, acoperind bine substratul vopsit şi fără pericolul de intoxicaţiei cu mercur.

[modifică] alte utilizări

Mineralul mai este folosit în producerea unor medicamente, baterii, şi în industria chimică.

[modifică] Producere pe cale sintetică

Cinabrul poate fi produs şi pe cale sintetică din soluţii a sărurilor de mercur prin adăugarea hidrogenului sulfurat (H₂S) precipitatul format fiind varianta neagră a cinabrului (Metacinnabarit) care prin contact ulterior de câteva zile cu soluţie de amoniumpolisulfit se va transforma în varianta roşie de cinabru.

[modifică] Vezi şi

• Listă de minerale

[modifică] Legături externe

• în limba germană şi engleză:

• Mineralienatlas:Cinnabarit (Wiki)
• Mineralien-Lexikon
• Webmineral - Cinnabar (engl.)
• MinDat - Cinnabar (engl.)
• Mineraldatenblatt (engl.)
• Zinnober (Quecksilbersulfid)