Loess

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Prin loess (IPA: [ləs, lʌs, lʌrs, lo.əs]), se înţelege o rocă sedimentară neconsolidată, de origine eoliană, de culoare galben-cenuşie, cu aspect poros, formată mai ales din praf silicios şi argilos. Solul derivat din loess formează unul dintre cele mai productive pământuri de cultură.

Cuprins 1 Proprietăţi 2 Formare 3 Răspândire 4 Vezi şi 5 Legături externe

[modifică] Proprietăţi

Loesul este alcătuit în mare parte dintr-un nisip fin (ca. 20- 50 %) şi un praf argilos, transportate de vânt. După conţinut se clasifică diferitele tipuri de loess, în argilos sau nisipos. Aceste tipuri pot apărea în straturi succesive.
Din punct de vedere mineralogic, nisipul este alcătuit din praf de cuarţ (50 - 80 %), praf calcaros 8 - 20 % şi amestecuri de hidroxizi de fier, care colorează loessul în galben sau galben-roşcat, în funcţie de concentraţia în oxizi. Într-o concentraţie mai redusă, dar care infuenţează de asemenea culoarea rocii, sunt feldspatele, piroxenii, amfibolul, olivina, granatul, spinellul, biotitul.
De obicei, Loessul este nestratificat, dar prin sedimentare în apă se poate determina stratificarea rocii.
Structura poroasă poate fi explicată prin granulele mai mari de nisip care au ajuns în structura loessului.Prin dizolvarea prafului de calcar în apă şi depunerea lor ulterioară apar formaţiuni curioase, denumite concreţiuni.
Particulele, sau grupările din rocă au o formă colţuroasă, lucru care explică existenţa pereţilor verticali de loess pe coastele dealurilor sau pe flancurile văilor.

[modifică] Formare

Loessul este o rocă sedimentară eoliană, produsă prin sedimentarea diferitelor particule de roci sau minerale, create de acţiunea intemperiilor, la distanţe de zeci sau sute de kilometri aduse de vânt şi depuse frecvent pe flancurile opuse vântului a văilor apelor curgătoare.
Formarea rocii a avut loc mai ales când exista o vegetaţie săracă, după perioada rece de glaciaţiune, sau în zona Alpilor.

[modifică] Răspândire

Loessul s-a format pe flancurile dealurilor, văilor, locurile care au împiedicat transportul mai departe a particulelor transportate de vânt.
In Germania de exemplu:

• ▪ Hildesheimer Börde (Niedersachsen)
• ▪ Kaiserstuhl (Baden)
• ▪ Kraichgau in Südwestdeutschland
• ▪ Gäu (Baden-Württemberg),
• ▪ Mainzer Becken bzw. Rheinhessen (Rheinland-Pfalz)
• ▪ Gäuboden bzw. Dungau (Niederbayern)
• ▪ Rheingau, Taunus-Vorland şi Wetterau (Hessen)
• ▪ Limburger Becken (Hessen/Rheinland-Pfalz)
• ▪ Amöneburger Becken şi Hessische Senke (Hessen)
• ▪ Magdeburger Börde (Sachsen-Anhalt)
• ▪ Soester Börde şi Westenhellweg (Nordrhein-Westfalen)
• ▪ Jülicher Börde und Zülpicher Börde der Kölner Bucht (Nordrhein-Westfalen) la 20 km de Euskirchen

▪ Ravensberger Hügelland (Nordrhein-Westfalen) ▪ Leipziger Tieflandsbucht (Sachsen) ▪ Oberlausitz (Sachsen/Brandenburg) ▪ Lommatzscher Pflege (Sachsen) ▪ Thüringer Becken (Thüringen)

• In Europa se poate aminti Silezia, zona cu cernoziom din Ucraina, pe flancurile văilor fluviilor.
• In China pe cursul Fluviului Galben straturi până la 400 m grosime de loess, mulţumită acestor depuneri solul este deosebit de fertil, ceeace a favorizat cultura plantelor în regiune.
• Loessul este important şi pentru medicină prin heilerde (pământ tămăduitor) aplicat extern în inflamaţii musculare, articulare, sau cu rezultate cosmetice, ca şi pe cale internă în combaterea hiperacidităţii gastrice, a unor anumite forme de diaree, sau prin blocarea absorbţiei inrestinale a unor substanţe dăunătoare ( de ex. skatol) .

[modifică] Vezi şi

• Roci sedimentare
• Listă de roci
• Listă de minerale
• Listă de roci după geneză

[modifică] Legături externe

• PDF Lössentstehung, Verbreitung, auch Karten, Erforscher Ferdinand Freiherr von Richthofen
• Lösskindel
• aktueller Artikel (Schwerpunktthema) auf geoscience online
• Sursa=http://de.wikipedia.org/wiki/Löss