Organizaţia Naţiunilor Unite
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|
|
| Limbi oficiale | Engleză, Chineză, Arabă, Franceză, Rusă, Spaniolă |
| Secretar General | Ban Ki-moon (din 2007) |
| Înfiinţare | ca alianţă pe timp de război: 1 ianuarie, 1942 ca organizaţie internaţională: 24 octombrie, 1945 |
| State membre | 192 |
| Sediul | New York, NY, USA |
| Sit oficial | www.un.org |
|
1 Alte nume oficiale:
|
|
| modifică | |
Organizaţia Naţiunilor Unite este cea mai importantă organizaţie internaţională din lume. Fondată în 1945 după Al Doilea Război Mondial, are 192 de state membre. ONU are misiunea de a asigura pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea internaţională şi respectarea dreptului internaţional. Sediul central al organizaţiei este situat în New York.
Cuprins |
[modifică] Structură
Acestea sunt principalele diviziuni ale ONU:
- În Adunarea Generală, există reprezentaţi ai fiecărui stat membru. Fiecare stat are drepturi egale de vot. De asemenea, rezoluţiile Adunării nu sunt legi, ci doar recomandări.
- Consiliul de Securitate: 15 membri, din care 5 permanenţi (China, Rusia, Franţa, Regatul Unit şi SUA), şi restul aleşi pentru un mandat de doi ani. În fiecare an sunt aleşi cinci noi membri. Deciziile importante ale Consiliului de Securitate trebuie să fie votate de 9 membri, dintre toţi aceşti membri, în principal aici se vorbeşte de dreptul de Veto.
- Consiliului Economic şi Social îi sunt subordonate multe din organizaţiile speciale.
- Consiliul de Tutelă şi-a suspendat momentan activitatea.
- Curtea Internaţională de Justiţie decide dispute internaţionale (se află la Haga).
- Secretariatul Naţiunilor Unite: cea mai mare funcţie administrativă este cea de Secretar General al ONU
Din organizaţiile speciale ale ONU fac parte fondul de ajutorare a copiilor, UNICEF, programul de protecţie a mediului, UNEP, programul de dezvoltare a drepturilor femeilor, UNIFEM, comisariatul pentru refugiaţi, UNHCR, programul de dezvoltare, UNDP şi altele. ONU lucrează cu următoarele organizaţii autonome: UNESCO, OIS, OIM, BIRD, FMI şi altele.
[modifică] Limbi oficiale
ONU utilizează 6 limbi oficiale: araba, chineza, engleza, franceza, rusa şi spaniola.
Aproape toate reuniunile oficiale sunt traduse simultan în aceste limbi. Aproape toate documentele pe suport hârtie sau "on-line" , sunt traduse în aceste şase limbi. În funcţie de anumite circumstanţe, unele conferinţe şi documente de lucru sunt traduse doar în engleză, franceză sau spaniolă.
[modifică] Drepturile Omului
Organizaţia Naţiunilor Unite şi diferitele agenţii ale sale joacă un rol important în implementarea şi respectarea principiilor din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Un astfel de caz este sprijinul acordat de organizaţie ţărilor ce se află în tranziţie spre democraţie. Asistenţa tehnică în realizarea alegerilor libere şi corecte, îmbunătăţirea structurilor judiciare, revizuirea constituţiilor, antrenarea oficialilor drepturilor omului şi transformarea mişcărilor armate în partide politice au contribuit mult la democratizare în lume...
[modifică] Istorie
1920: Tratatul de la Versailles, a încheiat Primul Război Mondial, deschizând porţile unei noi organizaţii: Liga Naţiunilor, formată prin pacea decisă după discuţiile dintre ţări.
1920-1933: Fără să fi primit o influenţă mai mare , Liga Naţiunilor este un fiasco.
1933-1945: Izbucneşte Al Doilea Război Mondial în Asia, Europa, Africa de Nord, şi Pacific.
24 octombrie 1945: Se înfiinţează Organizaţia Naţiunilor Unite.
Membrii fondatori: Africa de Sud, Arabia Saudită, Argentina, Australia, Belgia, Belarus, Bolivia, Brazilia, Cehoslovacia, Chile, China, Danemarca, Ecuador, Egipt, El Salvador, Etiopia, Filipine, Franţa, Grecia, Guatemala, Haiti, Honduras, India, Irak, Iran, Iugoslavia, Canada, Columbia, Costa Rica, Cuba, Liban, Liberia, Luxemburg, Regatul Unit, Mexic, Nicaragua, Norvegia, Noua Zeelandă, Olanda, Panama, Paraguay, Peru, Polonia, Republica Dominicană, Siria, SUA, Turcia, Ucraina, Uniunea Sovietică (mai târziu Rusia), Uruguay, Venezuela.
1946: Liga Naţiunilor este desfinţată oficial. Afganistan, Islanda, Suedia şi Thailanda aderă la ONU.
1947: Pakistan şi Yemen devin membri.
1955: 16 noi membri: Albania, Austria, Bulgaria, Cambodgia, Finlanda, Spania, Ungaria, Iordania, Irlanda, Italia, Laos, Libia, Nepal, Portugalia, România, Sri Lanka.
1956: Japonia, Maroc, Sudan şi Tunisia aderă.
1957: Ghana şi Malaezia aderă.
1960: 17 noi membri: Benin, Burkina Faso, Republica Centrafricană, Ciad, Coasta de fildeş, Gabon, Camerun, Cipru, Republica Congo, Madagascar, Mali, Nigeria, Niger, Senegal, Somalia şi Togo.
1961: Noi membri: Mauritania, Mongolia, Sierra Leone şi Tanzania.
1962: Noi membri: Algeria, Burundi, Jamaica, Ruanda, Trinidad-Tobago şi Uganda.
1964: Malawi, Malta şi Zambia aderă.
1965: Gambia, Maldivele şi Singapore aderă.
1966: Barbados, Botswana, Guyana şi Lesotho aderă.
1968: Guineea Ecuatorială, Mauritius şi Swaziland aderă.
1971: Bahrain, Bhutan, Qatar, Oman şi Emiratele Arabe Unite aderă.
1972: Republica Populară Chineză aderă la ONU, aceasta înlocuind Taiwanul.
1973: Bahamas şi Germania (atât de est cât şi de vest) aderă.
1974: Bangladesh, Grenada şi Guineea-Bissau aderă.
1975: 6 noi membri: Capul Verde, Comore, Mozambic, Papua Noua Guinee, São Tomé şi Príncipe şi Suriname.
1976: Angola, Samoa şi Seychelles aderă.
1977: Djibouti şi Vietnam aderă.
1978: Dominica şi Insulele Solomon aderă.
1979: Sfânta Lucia aderă.
1980: Sfântul Vincent şi Grenadine şi Zimbabwe aderă.
1981: Antigua şi Barbuda, Belize şi Vanuatu aderă.
1983: Sfântul Kitts şi Nevis aderă.
1990: Liechtenstein şi Namibia aderă. Se unesc Republica Federală a Germaniei cu Republica Democrată Germană, devenind un singur membru.
1991: URSS dispare, Rusia moşteneşte locul de mebru permanent în Consiliul de Securitate. Şapte noi state aderă: Estonia, Letonia, Lituania, Insulele Marshall, Micronezia, Coreea de Nord şi Coreea de Sud.
1992: 13 noi membri: Armenia, Azerbaidjan, Bosnia şi Herţegovina, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Croaţia, Republica Moldova, San Marino, Slovenia, Tadjikistan, Turkmenistan şi Uzbekistan.
1993: 6 noi membri: Andorra, Republica Cehă, Eritreea, Macedonia, Monaco şi Slovacia.
1999: Kiribati, Nauru şi Togo aderă.
2001: Secretarul General al ONU, Kofi Annan primeşte Premiul Nobel pentru Pace.
2002: ONU se extinde prin aderarea Timorului de Est. Elveţia aderă de asemenea.
2006: Muntenegru aderă.
[modifică] Secretari Generali ai ONU
[modifică] Vedeţi şi:
[modifică] Legături externe
- Situl web oficial al ONU (engleză, arabă, chineză, franceză, rusă, spaniolă)
- Situl web oficial al Naţiunilor Unite în România
- Organizaţia Naţiunilor Unite în România
|
2001: ONU, Annan | 2002: Carter | 2003: Ebadi | 2004: Maathai | 2005: IAEA, ElBaradei | 2006: Yunus, Grameen Bank Lista completă:
Laureaţii 1901–1925 | Laureaţii 1926–1950 | Laureaţii 1951–1975 | Laureaţii 1976–2000 |Laureaţii (2001-...) |
